Ursa

ULTIMELE STIRI

COILPROFIL a preluat denumirea celui mai puternic brand din portofoliu: METIGLA

Compania belgiană Coilprofil și-a schimbat din această va...

BIFE-SIM 2018 în casă nouă!

BIFE-SIM, cel mai important târg internațional dedicat ind...

Viitorul construcțiilor și tendințe în amenajări la Construct-Ambient Expo 2019

Romexpo redefinește târgurile Construct Expo și Ambient E...




Acoperisurile de ardezie ale Parisului

Invelitori » Ardezie | 07 noiembrie 2011   | Comentarii (4) | Voturi:3/5
Cele mai multe cladiri vechi ale Parisului, unele dintre ele devenite emblematice pentru arhitectura universala, au in comun un element care ne preocupa in mod deosebit: ardezia folosita la acoperisuri. Fie ca vorbim despre stilul romanic de la Saint-Germain-des-Pres, de goticul de la Notre Dame, de numeroasele edificii baroce, clasice sau eclectice, ba chiar moderne, suntem constransi sa devenim constienti de importanta acestui material nobil si rezistent, de modul in care a influentat arhitectura europeana.

Varietate in gri
Prezenta ardeziei la nivelul acoperisului nu este intamplatoare si nu este considerata doar o optiune de moment, a constructorilor epocii respective. Acest material a devenit, prin calitati estetice, capacitate de prelucrare sau dimensiuni posibile, o componenta de baza a stilului propus, influentand ceea ce putem defini ca arhitectura europeana. Renovarile actuale se fac tot cu ardezie, pentru a se respecta acuratetea stilului - poate nu cu acelasi tip ardezie cu care au fost acoperite primele catedrale crestine, desi dorinta parizienilor este de a fi cat mai rigurosi in aceasta privinta. Unele dintre renovari au fost executate cu material adus din Orient, Canada sau Brazilia, ori (recent si rar, ce-i drept, si nu in cazul monumentelor de arhitectura) cu variante din ciment, care sa respecte culoarea, motivul fiind desigur pretul mai scazut.
Compatibilitatea cromatica a determinat alaturarea, incepand cu 1835, a zincului, care a venit si cu o capacitate mai buna de prelucrare, cu maleabilitate, cu posibilitatea de etanseizare. Parisul vazut de sus a devenit astfel un spectacol al nuantelor de gri, in care ardezia se combina cu tabla de zinc intr-un mod incantator, pastrand aerul epocilor trecute si asigurand rezistenta acoperisurilor.

Resurse locale
In secolul al XVI-lea, poetul Joachim du Bellay spunea despre Castelul de la Chenonceau, acoperit desigur cu ardezie: ”In locul marmurei dure, prefer ardezia cea fina”. In acea perioada, nobilii si negustorii bogati din l'Ile de France si Loire au fost incurajati sa-si construiasca castele si conace, pentru a-si arata averea, dar evitand fortificatiile care sa se opuna puterii regale. Atunci au aparut acoperisurile inclinate, cu lucarne si frontoane spectaculoase, iar pentru acest lucru aveau nevoie de un material capabil sa se supuna unor prelucrari riguroase. Atunci au fost standardizate placile de ardezie si regulile de montaj, datorita breslasilor care extrageau, prelucrau si construiau acoperisuri. Precizia a evoluat intr-atat incat, in timpul sistematizarii Parisului de catre Hausmann, pe la 1870, placile de ardezie aveau dimensiuni prestabilite iar cladirile erau proiectate in functie de latimile lor si de regulile de montaj.
Francezii, si parizienii in speta, s-au bazat initial pe o realitate: existenta mai multor bazine din care a putut fi extras materialul, cel mai faimos fiind cel din zona Anjou. In fond, traditia ardeziei este foarte veche, ea fiind utilizata regulat din epoci imemoriale si fiind exploatata din secolul I d. Hr. de catre romanii cuceritori, pasionati de acest material. Exista inca o dilema etimologica conform careia denumirea de ”ardoise” (ardezie) ar proveni de la sintagma ”pierre ardenaise” (piatra din Ardeni). Tablitele de scris, precursoarele tablii negre, erau confectionate din acest material.
Au fost descoperite in timp si mai sunt inca exploatate uneori depozite din Ardennes, Corrèze, Côtes d'Armor, Finistère, Maine et Loire, Mayenne, Morbihan, regiunea Lourdes, Savoia sau Tarn. Ceea ce consideram acum zestre arhitectonica a capitalei franceze a beneficiat de extractiile din secolele al XVIII-lea si al  XIX-lea, principalele centre de producţie fiind in Anjou, cu minele de ardezie de la Angers, Combree, Pouëze, Noyant la Gravoyère, St. Barthelemy d'Anjou, Trelaze şi Renaze Mayenne. Aici existau aproape 2.000 de muncitori care lucrau pentru marile palate care au facut faimos Parisul acelor secole. In 1905, se produceau in Franta cantitati de 175.000 de tone de ardezie. Acum, depozitele cele mai importante din Franta sunt in Trelaze, in Maine-et-Loire si produc 15.000- 20.000 de tone de ardezie pe an din exploatari subterane. Valoarea ardeziei extrase in Franta este acum de peste 40 de milioane de euro, din care circa jumatate este exportata.

Iata compozitie chimica a ardeziei din zona Anjou: siliciu 50 %, aluminiu 30,1 %, oxid de fier 8 %, magnziu 2,3 %, potasiu 3 %, sodiu 1,3 %, apa 3,3 %. Ea s-a format acum 460 milioane de ani, fiind rezultatul transformarii treptate a argilei oceanice compactate in sisturi. Calitatile inca apreciate la ardezia din carierele frantuzesti au fost regularitatea placilor, puritatea lor. In functie de pozitie, de lumina ambientala, de regiunea de provenienta, aceasta capata tente variate de culoare.

Despre ardezie
Ardezia este o roca metamorfica, din familia sisturilor, formata in conditii de presiune si temperatura ridicate. Ea se distinge prin calitatea particulelor, foarte fine, si prin proprietatea de a se descompune in placi, ceea ce a facut-o potrivita folosirii pentru acoperisuri. Este un material relativ rezistent  si culoarea sa poate varia de la alb la negru, trecand prin toate variantele de gri, chiar rosu inchis sau verde. Poate fi desprinsa in placi cu grosimi cuprinse intre 3 si 10 mm, optime pentru a face fata intemperiilor de la nivelul acoperisului. Exista si ardezie cu grosimi intre 20 si 40 mm, dar nu mai poate fi considerata material pentru acoperisuri, ci mai degraba roca pur si simplu, folosita pentru placari interioare sau exterioare, ori pentru pavaje.
In constructia acoperisurilor de ardezie, au existat diferite tipuri de pozare, cel mai vechi, rustic, fiind prin asezare simpla. Ulterior, s-a ajuns la fixarea in cuie, o tehnica eficienta dar deosebit de pretentioasa, putand fi realizata doar de lucratori specializati, care sa evite spargerea placilor. La sfarsitul secolului al XIX-lea a aparut montarea in carlige (ardezia era sprijinita doar in partea de jos), ceea ce a crescut rezistenta montajului si rapiditatea executiei, lucrarea necesitand un grad mult mai scazut de specializare, neavand nevoie de strapungere.
Ardezia naturala este o roca ale carui principale avantaje sunt durabilitatea, aspectul, eleganta si faptul ca este un material necombustibil. In contrapartida, se poate spune ca este un material greu, nu prea ieftin, mai fragil ca tigla ceramica si se poate sparge sub greutatea unui om. Daca este expusa la temperaturi ridicate, ardezia poate crapa. Montatorii recomanda un acoperis cu o inclinatie de minimum 45 °, pentru a evacua rapid apa din precipitatii si a evita umiditatea remanenta, care o degradeaza in timp. O ardezie de buna calitate are proprietatea de a nu fi alterata de intemperii, de a-si pastra culoarea initiala. Astfel, ea va rezista pe acoperis intre 75 si 150 de ani, dar deseori se vorbeste despre o durata de viata nelimitata, avand numeroase exemple de monumente istorice care se pot mandri cu invelitori de sute de ani.

Refacerea acoperisului din ardezie este o operatiune lunga si costisitoare, iata de ce o intretinere regulata este de preferat. Dupa o perioada de 20 de ani, este necesara o inspectie o data la 2 ani, iar dupa 40 de ani, inspectii anuale. Trebuie inlocuite piesele sparte sau crapate, ca si cuiele sau carligele ruginite serios. Chiar daca ardezia este practic impermeabila, lacuirea cu uleiuri minerale va proteja suprafata de soare si va inchide culorile naturale. Intretinerea presupune si indepastarea lichenilor, care altereaza ardezia. O banda metalica (cupru) pe coama previne formarea muschiului datorita sarurilor metalice rezultate.

Comentarii la articol

4 comentarii - Adauga comentariu
  • Tudor:Cum se procedeaz? een cazul ceend un reoatzliar este salarieat din vulumul realiz?rii, ?i din pricin obective salariul se prime?te mai mic de salariul minim prev?zut de leje.?i dac? apar a?a cazuri zilele de s?rb?tori ?i cele de odihna lucrate de angazator binevol se platesc dublu, lueend een consedera?ie c? sa f?cut adaus peen? la salariu minim. Dac? se poate indica?i num Hot?reerei referitor la salarizarea din volumul de realizat
    DE fofrcE4SIu, postat pe 20-07-2013, la 08:34
  • E un gest frumos dclaaretia, dar e redundant. Oricum, acele principii se regasesc (mult mai pe larg si nuantat) in regulamentele de interventie asupra monumentelor istorice si a ariilor protejate, precum si in conventiile internationale la care Romania este parte. Iar legea spune ca orice interventie trebuie avizata si de Ministerul Culturii si Cultelor, pe baza analizarii proiectului in comisiile de specialitate.Mi se pare insa semnificativ ca nu li s-au alaturat si primarii din Tara Barsei. E drept ca starea de conservare e in general aici mai buna, dar exista totusi si monumente periclitate. Pe langa uzura fizica, apar aici din plin interventii de restaurare neconforme cu un demers profesionist, dar si constructii distonante, autorizate sau tolerate tacit in zona de protectie a monumentului respectiv. Probabil ca interesele politico-economice, foarte evidente, impiedica primarii din aceasta zona sa ofere minunatelor edificii mai mult decat un loc marginal in preocuparile lor. Mai e si chestia cu "Noi suntem romani, noi suntem romani,...", adica n-avem noi treaba cu monumentele sasilor, sau ale ardelenilor, in general. Facem noi altele noi, din ghips-carton si termopane.
    DE OZHrfZUT, postat pe 22-07-2013, la 03:17
  • dit :Votre blog est ide9al pour quiconque veut cordmenpre ce sujet de plus. Superbe boulot Tandis que le Pere Noebl frappe e0 notre porte juste une fois par an, vous blog est ouvert toute l anne9e . Ge9nial http://mzhxlccuiv.com [url=http://czjywaexb.com]czjywaexb[/url] [link=http://sassvrvvzyk.com]sassvrvvzyk[/link]
    DE reYRpRwH, postat pe 22-07-2013, la 09:29
  • Era mai degraba o gluma. Nu mai detarpe acum cateva zile primaria stabilise culoarea bej (!) pentru terasele din oras. Dupa cateva zile aveam confirmarea respectarii acestei reglementari in piata sfatului
    DE Og0y1EcyA, postat pe 23-07-2013, la 06:05
  • Pentru a adauga un comentariu completati campurile de mai jos iar apoi apasati butonul ADAUGA COMENTARIU.

    VOTUL TAU:

    COMENTARIU (*)

    0 din 350 cuvinte permise



    Comentariile dumneavoastra necesita aprobarea unui moderator. Mesajele ce contin expresii licentioase, atacuri la persoana, instiga la ura, rasism, xenofobie sau homofobie, ori aduc atingere altor persoane vor fi editate sau sterse. Comentariile trebuie sa faca referire la subiectul articolului.

150 de ani alaturi de profesionistii in acoperisuri