Ursa

ULTIMELE STIRI

COILPROFIL a preluat denumirea celui mai puternic brand din portofoliu: METIGLA

Compania belgiană Coilprofil și-a schimbat din această va...

BIFE-SIM 2018 în casă nouă!

BIFE-SIM, cel mai important târg internațional dedicat ind...

Viitorul construcțiilor și tendințe în amenajări la Construct-Ambient Expo 2019

Romexpo redefinește târgurile Construct Expo și Ambient E...




Acoperișul și zgomotele lui

Industriale » Industriale | 26 septembrie 2018

 

ing. Mariana Cristina StanConf. Univ. Dr. Ing. Mariana Cristina Stan, membru al Comisiei de Acustică a Academiei Române 
Acustica este o parte a fizicii care se ocupă cu studiul fenomenelor de producere, propagare, recepție a sunetelor, precum și cu efectele acestora. Pentru om, domeniul audibil este, ca frecvențe, între 16 și 16.000 Hz, iar ca nivel sonor, între 0 dB ( natură statică, fără vânt) și 120 dB (avion cu reacție). Conversația normală poate avea circa 50 – 60 dB, în timp ce nivelul sonor din discoteci poate ajunge  la 100 – 110 dB. Într-o clădire, sunetele pe care le percepem ca zgomote pot crea neplăceri majore; toate elementele de construcție au un rol în asigurarea confortului acustic, dar acoperișul are câteva particularități care merită luate în calcul.   

 

Acustica arhitecturală are două obiective: crearea confortului acustic și izolarea împotriva zgomotului aerian sau structural. Un prim principiu este că, atunci când sursa sonoră S acţionează în acelaşi spaţiu cu receptorul R, se poate realiza, pentru protecţia receptorului, fonoabsorbţie – cu ajutorul tratamentelor fonoabsorbante aplicate pe elementele delimitatoare, obţinându-se astfel diminuarea nivelului de zgomot. În cazul în care sursa S şi receptorul R se află în două spaţii adiacente (pe orizontală sau pe verticală) se poate face protecţia receptorului R prin fonoizolare (izolare acustică), realizată prin creşterea calităţilor fonoizolatoare ale elementului despărţitor.

 

Niveluri de intensitate a sunetelor – câteva repere

·         Natură liberă, fără acțiunea vântului:  0 - 20 dB

·         Încăpere foarte liniștită: 20 – 30 dB

·         Zgomot de fond obișnuit în casă: 30 – 40 dB

·         Conversație normală: 40 – 50 dB

·         Aparatura electronică din încăperi: 50 – 60 dB

·         Tastatură: 60 – 70 dB

·         Mașină în trafic: 70 – 80 dB

·         Camion în trafic: 80 – 90 dB

·         Ciocan cu aer comprimat: 90 – 100 dB

·         Concert pop: 100 – 110 dB

·         Avion cu reacție în decolare de probă: 110 – 120 dB

·         Avion cu reacție la start: 120 – 130 dB

 

 

 

 

Aparatul de măsură a nivelului de intensitate sonoră se numește analizor de sunet sau sonometruși este calibrat în decibeli.

  

 

Cerințe de izolare (la un zgomot aerian din exteriorul clădirii de 80 dB):

 

Spațiul protejat

Cerința de izolare Rʹw (dB)

Camera din apartament (35 dB)

51

Sala de clasă (35 dB)

51

Salon de bolnavi (30 dB)

56

Sală de spectacol, studio de înregistrări (30 dB)

56

Birou (40 dB)

46

Spațiu comercial (45 dB)

41

 

Zgomotul ploii

La acoperiș, putem vorbi despre zgomotul aerian, care depinde în primul rând de amplasamentul casei (poți avea zgomotul de pe stradă, cel de la avioane etc.). De asemenea putem vorbi despre zgomotul ploii, care este zgomot de impact și pentru care există standarde, inclusiv în România. Zgomotul de impact face parte din așa-numitele ”zgomote structurale”. Atunci când se produce un astfel de zgomot de impact, el se transmite prin toată structura, ajungând mai ales la cei din mansarde și la ultimul etaj.

Determinarea în laborator a zgomotului produs de ploaie pe un anumit tip de acoperiș este reglementată în standardul ISO 10140-1:2010, Amendamentul 2:2014. Pentru îmbunătățirea izolării fonice a structurilor de acoperiș, față de zgomotul ploii, se pot adopta mai multe categorii de măsuri:

Spre exterior  

·         Înlocuirea panourilor de tablă ale acoperișului cu panouri sandwich cu grad ridicat de izolare fonică (două fețe din plăci metalice având între ele placi din vată minerală sau polistiren sau poliuretan etc.) 

 Spre interior

·         Creșterea izolării fonice, pe partea interioară, prin realizarea unui tavan suplimentar dintr-o placă de gips-carton cu proprietăți acustice speciale, având la intrados plăci din vată minerală.

 

Particularități ale diferitelor materiale

Izolarea fonică depinde așadar de învelitoare, respectiv de întregul sistem de acoperiș folosit. Dacă avem la exterior un panou sandwich de tablă cu poliuretan la mijloc, acesta poate izola la zgomotul aerian cu aproximativ 30 dB. Se pune problema dacă rămân doar cu acesta – depinde și de funcționalitatea spațiilor de dedesubt. Dacă sunt birouri, de exemplu, iar panoul sandwich își îndeplinește rolul, este posibil să nu mai fie nevoie de nicio intervenție. La un zgomot de 75 - 80 dB în exteriorul clădirii, cu acest panou sandwich și eventual un tavan casetat pentru amenajarea spațiilor, se ajunge la 40 – 45 dB în interior, ceea ce este în regulă.

Ceramica și betonulpentru învelitoare sunt excelente, pentru că au densitate mare, iar la izolare funcționează așa-numita ”lege a masei” – un element este cu atât mai bun izolator cu cât este mai greu.

Lemnul, ca material pentru șarpantă, este și el un material avantajos. Dacă îmbinările sunt bine realizate, acesta poate asigura o izolare la fel de bună ca un panou sandwich.

Sub un acoperiș cu învelitoare metalică, cel mai bine este să construiești un tavan izolator, cu plăci de gips-carton (să zicem două plăci obișnuite, de 1,25 cm ), cu o vată minerală de 5 cm grosime, care nu e nevoie să fie foarte densă, pentru absorbție la intrados.

Cel mai utilizat material de compartimentare și amenajare pentru mansarde este gips-cartonul.Legea masei se aplică în cazul materialelor omogene (cărămidă sau beton). La placa de gips-carton se iau în calcul alte aspecte, din cauza aerului care este prins în structura plăcii. Astfel, gips-cartonul este foarte bun izolator, raportat la densitatea sa. Astfel, atunci când se realizează un sistem complex din gips-carton, cu două plăci și vată minerală la mijloc (material absorbant), acesta poate fi la fel de bun ca un perete gros de cărămidă.  

 

Acustica, bugetele și profesionalismul

 

În prezent, preocuparea pentru protecția acustică a unei clădiri depinde atât de bugetele alocate de dezvoltator, dar și de profesionalismul celor care proiectează. Prevezi anumite materiale dacă ai auzit că există și știi ce să faci cu ele. Ar fi normal ca și arhitectul, și inginerul să indice ce trebuie făcut pentru a obține o izolare fonică bună și pe verticală, și pe orizontală. Din păcate, la noi cursurilor de acustică li se acordă o atenție tot mai mică în universitățile de profil.

S-ar putea spune deci că nu totdeauna este vorba de bani. Sunt cazuri de ansambluri rezidențiale de lux, în cele mai selecte cartiere ale Bucureștiului, ridicate cu bugete mai mult decât generoase, dar la care grija pentru acustică este neglijată – atât pentru locatari, cât și pentru vecini. De exemplu, am întâlnit un ansamblu de locuințe la care pe acoperiș erau montate niște chillere mari, extrem de zgomotoase, prinse direct în structură, care scot împreună vreo 80 dB. Cred că nu exagerez dacă mă întreb: cine și-a pus semnătura pe un asemenea proiect? Într-un alt caz, am fost solicitată pentru un hotel a cărui sală de evenimente era la ultimul etaj, ceea ce deranja desigur pe cei de la etajele superioare. Nu știu de ce nu au optat pentru o soluție de izolare pentru zgomot structural (era destul de simplu, se intervenea doar la pardoseală), cert e că au ales să reamplaseze sala de evenimente la parter; bineînțeles, i-au ”sacrificat” pe cei de la etajele inferioare... greu de spus uneori care este logica investitorului.

În cazul hotelurilor, restaurantelor, cluburilor etc., sunt importante nu doar zgomotele de impact, ci și sunetele din boxele audio, mai ales cele cu frecvențe joase, numite subwoofere. Acestea se așază direct pe pardoseală, pentru a spori vibrațiile acesteia (atât de apreciate de tineri !), dar pentru a reduce zgomotul structural trebuie puse pe covoare elastice sau pe amortizoare speciale. Problema este acută la cluburi precum cele din Centrul Vechi al Capitalei, unde lângă asemenea spații extrem de zgomotoase (am măsurat personal 107 dB în exterior!) se află, de pildă, un hotel. Este o problemă cum pot fi gestionate situații de acest gen, atât vreme cât autorizații se tot emit...

150 de ani alaturi de profesionistii in acoperisuri