Ursa

ULTIMELE STIRI

Novatik NATURA | Ţigle metalice cu acoperire de rocă vulcanică

Fie că vorbim de un cămin nou sau de renovarea unei locuin...

Mehler Texnologies® se alătură Grupului Freudenberg

Textile în Transformare – este ceea ce facem la Mehler T...

Mehler Texnologies® se alatura Grupului Freudenberg

Hueckelhoven, 12 Mai 2020. Textile in Transformare – este ...

Participă și tu la manifestările expoziționale home & deco ale anului 2020

În perioada 2 – 5 aprilie 2020, în cadrul Centrului Expo...

Novatik NATURA – o noua generație de țigle metalice cu acoperire de rocă vulcanică

Compania Novatik lansează un nou produs în gama sistemelor...

BIFE-SIM dezvăluie tendințele 2019/2020 în mobilier și design interior!

BIFE-SIM 2019, târg internațional de mobilă, echipamente ...




Acoperișul în sezonul rece

Termoizolatii » Termoizolatii | 29 ianuarie 2021

 

Hibele unui acoperiș ies la iveală cel mai ”bine” în anotimpul rece, adică atunci când ne este cel mai greu să intervenim pentru reparații. Iar la originea unui acoperiș nesatisfăcător se pot afla, în mod egal ca probabilitate, materialele proaste, nepriceperea sau neglijența montatorului și, de ce să nu o spunem, beneficiarul – care poate fi și el neglijent, neîncrezător, grăbit sau strâns la buzunar.

Unii spun că un montator bun se descurcă dacă are un material mai slab, și un montator neexperimentat are succes cu niște materiale premium, dar... ce beneficiar își asumă riscul?

 

Etanșeitatea învelitorii

O problemă curentă este etanșeitatea învelitorii. Viciile cauzate de producător vă pot fi dezvăluite rapid de un montator cu experiență, de aceea e bine ca atunci când cumpărați învelitoarea, acesta din urmă să vă consilieze. Rareori se întâmplă acest lucru, așadar să vedem ce daune suplimentare pot apărea. Multe pro­ble­me apar la tabla ambutisată, așa-numită „țiglă metalică”. Dacă este de proastă calitate, se va deforma sub greutatea unui montator neglijent, premiză pentru apariția găurilor. O altă situație neplăcută este când sistemele de prindere rămân aparente (șuruburi cu garnituri). Acolo sunt cele mai vulnerabile locuri prin care pot apărea infiltrații – apare rugina, cauciucul garniturilor devine casant, gheața forțează șuruburile, care se desprind la o rafală de vânt mai pu­ternică. Cu cât clădirea este mai înaltă, cu atât curenții de aer sunt mai rapizi și deteriorarea apare mai curând. Soluțiile de etanșeizare cu diverse soluții aplicate lichid nu sunt decât niște cârpeli; mai devreme sau mai târziu, învelitoarea va trebui înlocuită. Aceeași atenție trebuie acordată zonelor de coamă și dolie; se întâlnesc tot mai rar variantele manu­facturate la fața locului, în favoarea celor prefabricate, care se montează mai ușor și cu rezultate bune.




În cazul țiglelor, ceramice sau din beton, rigurozitatea formei este de ma­ximă importanță, pentru că astfel apa nu va pătrunde pe dedesubt, degradând caroiajul de lemn care le susține și șar­panta. Un aspect mai este și sistemul de prindere. În trecut, se foloseau sârme sau chiar lipseau sistemele de prindere, învelitoarea fiind stabilă prin însăși greu­tatea ei. Întrucât apar tot mai des fenomene extreme (ploi torențiale sau vijelii), este bine să ne asigurăm țiglele cu cuie sau cleme metalice, așa cum ni le recomandă producătorii. Beneficiarii vor întâlni, desigur, meseriași grăbiți care vor susține că țiglele „stau și așa”. Poate stau, poate nu... 

O zonă vulnerabilă este, de ase­me­nea, cea a ferestrelor de mansardă. Pentru montarea aceasta, producătorii țin cursuri speciale, deci probabilitatea de a eșua cu un montator autorizat este destul de mică. Fereastra de mansardă este un întreg sistem, care trebuie exe­cutat în întregime și cu atenție la fiecare detaliu - este inutil să spunem că nu recomandăm montajul de către un neprofesionist. 

 

Beneficiile ventilației și dăunătorii ei

Specialiștii în acoperișuri au ajuns la concluzia că un acoperiș ventilat este cea mai bună soluție tehnică, având beneficii asupra rezistenței șarpantei, eliminării umidității din interiorul locuinței, efi­cienței energetice a construcției.

Au cam apus vremurile când se dorea o învelitoare etanșă, de genul celei din tablă fălțuită, sau una excesiv ventilată, la care bătea vântul la propriu printre țigle, fără preocuparea că astfel se pierde energie. Cu un acoperiș ventilat, pe sub învelitoare, aerul circulă ascendent, intrând pe la streașină și ieșind pe la coamă. Hidroizolația suplimentară se rezolvă folosind o folie impermeabilă la apă lichidă, dar permeabilă la vapori. Soluția se poate aplica, desigur, la aco­perișurile cu pantă, nu la cele tip terasă. Pe același principiu funcționează și fațadele ventilate, considerate optime pentru orice construcție modernă.

În acest caz, caracterul termoizolant al învelitorii (fie că este metal, ceramică, beton sau material bituminos) nu mai este relevant, termoizolația fiind preluată de straturile inferioare ale sistemului de acoperiș - vată minerală, PIR, spumă poliuretanică, polistiren etc. Toate bune și frumoase, doar că rareori întâlnești o lucrare realizată impecabil, dimensionată riguros și cu toate accesoriile necesare. În ofertele făcute de producători, vedem cum ni se propun o serie de accesorii precum benzi de etanșare, grile de ven­tilație, profile și șorțuri pentru streașină sau perete. Puțini montatori le reco­man­dă și puțini beneficiari le cer, con­si­derându-le facultative. Într-adevăr, pot fi așa, dacă aveți noroc. Dacă nu, în sistemul de acoperiș poate intra orice prin găuri sau crăpături pe care mon­tatorul nu a considerat important să le astupe. Cei mai mulți se gândesc că apa este principalul pericol. Da, dar nu este singurul. La fel de bine, din cauza feno­menelor meteorologice, pot intra acolo materiale vegetale, praf, mizerie care devin o gazdă excelentă pentru insecte, păsări de dimensiuni diverse, de la vrăbii la porumbei (chiar cucuvele uneori) și, lucru extrem de neplăcut, rozătoare. În anotimpul rece, un acoperiș, mansardat sau peste un simplu pod,  atrage orice vietate încântată de căldură. Și ceea ce este cel mai deranjant, cu greu le poți convinge să plece. De regulă, o asemenea invazie nu se rezolvă decât cu sacrificii serioase, care presupun uneori demon­tarea câtorva elemente de construcție. Dacă, de exemplu, aveți ghinionul să pripășiți șoricei deasupra mansardei... aveți o problemă reală. Le e cald și bine, la mâncare nu sunt pretențioși, iar de plecat nu ar prea dori pentru că afară este ger. Iar materialul termoizolant, dacă a fost de proastă calitate și nu a fost așezat uniform, va permite acestora să își creeze trasee, cu tot confortul termic necesar. Este suficient să intrați pe forumuri de specialitate și veți vedea cât de greu e să rezolvi această problemă spinoasă care nu ar fi apărut dacă ar fi fost montat acoperișul în sistem complet și meseriașul și-ar fi făcut datoria. Sis­temul de acoperiș ventilat nu are cum să fie etanș prin felul în care a fost conceput, dar producătorii au prevăzut soluții care să suplinească acest neajuns. Mai mult, materialele au anumite volumetrii și dimensiuni care trebuie respectate, pen­tru a nu lăsa spații goale. Dar (și aceasta este încă o problemă des întâlnită) cam mulți montatori sunt certați cu ruleta și creionul...



 

Cine este adevăratul profesionist

Beneficiarii lucrărilor de acoperișuri se află deseori în situația de a opta între propriile dorințe sau intuiții, pe de o parte, și „sfatul meseriașului”, pe de alta. Problema este dacă meseriașul respectiv este unul veritabil sau nu, pentru că, trebuie să o spunem, mulți dintre așa-zișii montatori de acoperișuri nu sunt altceva decât zidari (sau în cazuri fericite dulgheri) convertiți, care au considerat că își pot lărgi plaja de clienți și lucrări. În general, dată fiind lipsa învățământului de specialitate, majoritatea pro­fesio­niștilor de la noi sunt formați la „umbrela” unui producător, care se ocupă de pregătirea lor, pe diverse segmente (metal, ceramică, beton, bitum, panouri sandwich etc.). De regulă, un profesionist lucrează pe o singură nișă, declinându-și competența pe alt domeniu în care știe că nu poate garanta calitatea lucrării.

Ni s-a întâmplat să participăm la seminarii sau traininguri organizate de producători, ori de școli specializate; un montator profesionist nu are cum să se mențină „în formă” dacă nu ia act de noutățile industriei și de tehnicile de lucru oarecum standardizate. Este bună și creativitatea, dar în acest domeniu este de preferat să mizezi pe metode de lucru verificate. Ne putem da seama destul de rapid dacă un montator este conectat la ritmul industriei, pentru că ele lasă o amprentă asupra modului în care își tratează profesia, cum abordează o lucrare. Începând de la scule și echi­pamente și încheind cu modul în care își organizează șantierul, chiar compor­ta­mentul față de beneficiari, totul trebuie să sugereze faptul că respectivul mon­tator are niște metode de lucru și este atent la detalii. Pentru că aceste detalii, dacă sunt omise, vor face diferența între un acoperiș bun și unul vulnerabil sau chiar dăunător pentru siguranța și confortul beneficiarilor.

 

150 de ani alaturi de profesionistii in acoperisuri