Ursa

ULTIMELE STIRI

Tendințele în mobilă, în lumina reflectoarelor BIFE-SIM 2017

BIFE – SIM, cel mai mare târg internațional de mobilă, ...

BIFE-SIM 2017 vă invită să descoperiți fascinanta lume a mobilei!

BIFE – SIM, cel mai mare târg internațional de mobilă...

FII DIFERIT! Alege acoperisul GERARD. Promotie pana la 31 iulie.

Final Distribution, importatorul  exclusiv in Romania a...

Novatik Slate si Novatik Wood – cele mai noi profile din portofoliul Final Distribution

Final Distribution, producatorul brand-ului Novatik, a lansa...



Acoperișul văzut din istorie

» Mansarde si acoperisuri | 20 iunie 2017

Prof. Dr. Arh. Ana Maria DabijaProf. Dr. Arh. Ana Maria Dabija
De curând mi s-a propus să scriu pentru o revistă americană un articol despre... acoperișurile din România. ”Challenging!”, mi-am zis. Și pe măsură ce scriam, realizam că nici nu începusem încă să povestesc... E complicat să scrii despre subansambluri constructive – scări, ferestre, uși, acoperișuri – fără a le pune în context: scările în case, ferestrele și ușile în goluri, acoperișurile pe post de ”capac” casei, să o ferească de intemperii. Acoperișurile sunt componente ale clădirii, deci trebuie analizate împreună cu aceasta, iar clădirea e tributară epocii în care e construită: epoci de deschidere, de restriște, de abundență, de criză… Mies van der Rohe spunea că arhitectura e voința unei epoci tradusă în spațiu.

Avem o bogăție de acoperișuri, de o varietate fabuloasă care, dacă stau să mă gândesc, e firească pentru acest spațiu geo-politic: striviți între imperii de-a lungul întregii noastre istorii, ne-am adaptat pentru a supraviețui, am preluat din toate culturile cu care am interacționat (mai mult sau mai puțin voit) câte ceva: cuvinte, rețete, apucături, decorațiuni, tipologii de clădiri.

Un amestec colorat de arome, culori, detalii care interacționează unele cu altele și din care rezultă ceva unitar, unic și... profund românesc.

Ne ajută și geografia: avem munții Carpați ca un castel în mijlocul țării, din care izvorăsc râuri spre patru zări, avem dealuri, câmpii, avem Marea Neagră și Delta Dunării. Avem un climat cumva extrem: temperat continental excesiv (deh, suntem excesivi și din punct de vedere geografic), ceea ce se traduce în geometria acoperișului, în materialele de construcție și în tehnologia de punere în operă.

În Maramureșul cu ploi și zăpezi abundente, acoperișurile tradiționale au pante mari și pentru că materialele din care sunt realizate nu au rezistență în timp la apă: șiță, paie. De altfel, turlelor ascuțite ale bisericilor maramureșene din lemn le datorăm un record neegalat de trei secole: cele mai înalte biserici de lemn din lume. Construită în secolul al XVIII-lea, cu o înălțime totală de 72 m, din care numai turla măsoară 54 m, biserica din Șurdești a deținut recordul mondial până în anul 2003, când la Săpânța-Peri a fost finalizată o altă biserică din lemn, a cărei înălțime este de 78 m.

Climatul mediteraneean din Dobrogea, cu ierni mai blânde și veri mai răcoroase, cu regim pluviometric mai ponderat și cantități mai mici de zăpezi (cel puțin statistic vorbind), a condus la realizarea de acoperișuri cu pante mai mici. Stuful, dispus în snopi de grosime mare, este specific Deltei, iar olanele simplu așezate pe suport amintesc de arhitectura vernaculară din Grecia și Turcia.

Învelitorile din lemn sunt probabil cele cu care au fost acoperite cetățile dacice: nici o urmă nu s-a păstrat până astăzi, ”metropolele” antice înălțând spre ceruri coloane goale de lemn și andezit, și acestea împuținate de obiceiul (istoric și el) de a folosi la ridicarea construcțiilor noi materiale ”recuperate” din ruinele civilizațiilor anterioare.

Secolele în care popoarele migratoare au traversat teritoriul României sunt marcate de construcția de bordeie: îngropate în pământ, acoperite cu straturi groase de paie (și uneori bătute cu lut), locuințele s-au pierdut în peisaj, între coline și văi cu ierburi, scăpând uneori pe locatarii lor de atacurile barbare.

Odată cu întemeierea cetăților medievale din piatră, țigla a devenit un material comun pentru învelitori. Simplă sau smălțuită, țigla a reprezentat nu doar un material pentru rezolvarea unei necesități - protecție împotriva intemperiilor - ci și un mijloc de expresie arhitecturală. Se pare că nu noi am inventat expresia ”acoperișul – a cincea fațadă”.

Începând cu secolul al XIX-lea, are loc explozia învelitorilor metalice: solzi diverși, tole de tablă, tablă ondulată și cutată, de dimensiuni din ce în ce mai mari, de forme și culori diverse, cu elemente, detalii și tehnologii de montaj care să permită o mai bună performanță.

Odată cu înălțarea pe verticală a clădirilor, s-a dezvoltat conceptul de învelitoare terasă, cu o filosofie proprie, materiale specifice și tehnologii de montaj corespunzătoare acestora.

Unde suntem azi? Peste tot, aș spune. Bioclimaticul ne învață (pentru a câta oară?), filosofia de proiectare specifică arhitecturii vernaculare, conservarea, restaurarea sau păstrarea stilului propriu unei zone specifice, ce conduce la folosirea sistemelor și detaliilor tradiționale. Clădirile înalte impun principii, produse și tehnologii contemporane, iar vilele și ansamblurile rezidențiale apelează în egală măsură la acoperișuri în pantă care utilizează solzi ”clasici” sau de beton, foi și panouri diferite de tablă, foi plane care imită solzii, sau la învelitori plate, circulabile, cu terase verzi.

Noi cerințe adresate anvelopei clădirii – conservare și producere de energie – conduc la integrarea de noi tehnologii în elementele de învelitoare. Au apărut astfel învelitori care includ panouri termo-solare, panouri și pelicule fotovoltaice, turbine pentru vânt, cu pre-cerințe adresate elementelor-suport, cu sisteme de montaj proprii, cu expresie specifică. Și este bine așa. Lăsăm, la rândul nostru, o moștenire celor ce ne urmează.

Aceste ”volume reunite în lumină” (cum citam în numărul trecut definiția lui Le Corbusier) interacționează permanent - fericit sau nefericit - cu mediul înconjurător natural și antropic. Ne dorim cu toții ca interacțiunea să fie fastă, să nu se consume haotic resursele naturale, să nu crească nivelul poluării.

150 de ani alaturi de profesionistii in acoperisuri
BifeSim 2017