Ursa

ULTIMELE STIRI

COILPROFIL a preluat denumirea celui mai puternic brand din portofoliu: METIGLA

Compania belgiană Coilprofil și-a schimbat din această va...

BIFE-SIM 2018 în casă nouă!

BIFE-SIM, cel mai important târg internațional dedicat ind...

Viitorul construcțiilor și tendințe în amenajări la Construct-Ambient Expo 2019

Romexpo redefinește târgurile Construct Expo și Ambient E...




Acoperișurile verzi în pantă

Terase » Acoperisuri Verzi | 26 septembrie 2018

 

Cel puțin la fel de spectaculose ca și cele plane orizontale, acoperișurile verzi în pantă se bucură de interes printre beneficiarii, arhitecții și constructorii atrași de curentul Eco. Din păcate, acestea nu pot fi amenajate ca terase circulabile, sau măcar ”vizitabile”. Lucrările de întreținere, ca și orice intervenție, au nevoie de o atenție specială din perspectiva siguranței, din motive lesne de bănuit. Dar ele au aceeași valoare pentru arhitectura sustenabilă, cu respect față de mediu, oferind aceleași avantaje pentru aerul, economia de energie și confortul unei clădiri. Ghidul privind proiectarea și execuția acoperișurilor verzi, redactat de UAUIM București, aprobat și publicat în Monitorul Oficial în 2014, are prevederi speciale și pentru acest tip de acoperiș verde, ceea ce ne ar trebui să ne responsabilizeze în lucrările de execuție. Este adevărat că altfel nici nu se poate, pentru că orice eroare se observă în casă, sub formă de infiltrații. Să vedem așadar care sunt aceste prevederi.

 

Acoperişurile verzi nu sunt alcătuiri specifice doar pentru învelitorile plate (oricum, ele au nevoie de o pantă minimă de 2%, pentru asigurarea scurgerii apei), ci și pentru anumite înclinări ale învelitorii. La acoperişul verde cu panta mai mare de 10° (18%), trebuie luate măsuri de stabilizare a straturilor componente (împotriva alunecării și eroziunii). Cu cât este panta mai mare, cu atât pericolul de eroziune a substratului creşte şi trebuie asigurată protecţia acestuia. Oricare ar fi tipul de învelitoare al versanţilor adiacenţi, este obligatoriu ca versantul / versanţii pe care se proiectează / realizează acoperişuri verzi în pantă să fie prevăzuți cu o hidroizolaţie performantă bituminoasă sau polimerică (termoplastice sau elastice), iar aceasta nu numai partea de versant pe care se realizează acoperişul verde, ci și în zonele adiacente.

Primul strat hidroizolant trebuie nu doar lipit pe suport, ci şi fixat mecanic, la pas de 5 – 10 cm. Pentru hidroizolaţiile montate pe suport din lemn, este necesară prevederea unui strat de separare între suportul din lemn (astereală) şi hidroizolaţie. Acest strat poate fi realizat din ţesătură de fibră de sticlă sau împâslitură din fibre poliesterice.

Suprapunerea marginilor membranelor hidroizolante depinde de modul de lipire a acestora pe suport şi între ele:

-          membranele care se lipesc la cald trebuie să aibă marginile suprapuse cu 4 – 5 cm;

-          membranele care se lipesc cu adezivi de contact trebuie să aibă marginile suprapuse cu cel puţin 5 cm;

-          membranele bituminoase se suprapun cu cel puţin 10 cm.

 

Se recomandă ca bariera contra rădăcinilor să fie prevăzută numai dacă panta învelitorii este sub 10° (17,6%), iar distanţa între burlane să nu depăşească 15 m, pentru a se asigura scurgerea eficientă a apelor de ploaie din stratul drenant.

 

Materialele din care se realizează stratul drenant al acoperişurilor verzi în pantă sunt aceleaşi cu cele utilizate pentru acoperişurile plate.

·        Agregatele

-          dacă panta învelitorii este mai mică de 5° (8,8%), se pot utiliza oricare produse;

-          dacă panta învelitorii este cuprinsă între 5° şi 15° (8,8% - 26,8%), se vor prevedea straturi drenante realizate din agregate sparte;

-          dacă panta învelitorii este mai mare de 15° (26,8%), se vor utiliza traverse sau grile care să asigure stabilitatea straturilor care formează alcătuirea verde (strat drenant, substrat, strat de vegetaţie).

Pentru împiedicarea eventualei perforări a stratului hidroizolant cauzate de agregatele mai ascuţite (pietriş spart), este necesară prevederea unui strat de protecţie mecanică a hidroizolaţiei.

·        Membranele pentru drenare

-          trebuie montate numai pe acoperişuri cu panta mai mică sau egală cu 20° (36,4%);

-          membranele din mase plastice expandate se montează cu rosturi strânse şi se lipesc cu bandă adezivă;

-          împâsliturile şi împletiturile se montează cu rosturi strânse şi prinderi mecanice pe suport sau cu marginile petrecute şi solidarizate pe suport prin mijloace mecanice.

·        Plăci

-          se pot monta şi pe pante mai mari de 20° (36,4%), cu rosturi strânse şi opritori la poală.

·        Stratul filtrant

-         este un strat realizat din împâslituri care se suprapun la margini pe 10 cm și se rabatează pe verticală, până la limita superioară a substratului, acesta din urmă asigurând stratului filtrant o protecţie împotriva agenţilor de mediu şi a radiaţiilor UV;

-          jgheaburile trebuie protejate în astfel de straturi pentru evitarea colmatării cu material granular mărunt.

·        Substratul

-          poate fi realizat din materiale neconsolidate, foi sau împâslituri;

-          materialele neconsolidate se montează în stare umedă şi se menţin în această stare până la plantarea stratului vegetal;

-          stabilitatea amestecurilor de materiale neconsolidate poate fi asigurată dacă proporţia de substanţe organice nu depăşeşte 30% din volumul total al substratului;

-          la pante peste 20° (36,4%) este necesară stabilizarea substratului cu opritori la poală (ca şi în cazul straturilor drenante);

-          substratul în foi este utilizat ca prim strat, peste care se aplică substratul din materiale neconsolidate;

-          împâsliturile se utilizează de asemenea ca strat suport sau strat intermediar pentru substratul din materiale neconsolidate; este necesar mai ales în cazul substraturilor subţiri;

-          pentru a stabiliza versanţii până la consolidarea acestora cu rădăcinile plantelor, este recomandată prevederea unor plase sau ţesături care închid între ochiuri elemente ale substratului;

-          în zonele supuse acţiunii vântului (zona marginală, la colţuri) se recomandă prevederea de elemente de lestare (dale, pietriş spălat etc.).

·        Vegetaţia

-          în cazul acoperişurilor verzi în pantă se pune problema tipului de vegetaţie şi a modului de însămânţare a versanţilor acoperiţi; tipul de acoperiş este întotdeauna extensiv;

-          plantele se pot însămânţa direct, pot fi plantaţi lăstari sau se pot prevedea covoare vegetale;

-          pentru a nu fi luate de vânt, seminţele se amestecă cu nisip sau rumeguş şi pot fi pulverizate pe acoperiş, apoi trebuie acoperite cu cel puţin 5 cm de substrat; se recomandă rolarea suprafeţei;

-          substratul trebuie menţinut în permanenţă umed în perioada de germinare şi creştere iniţială a plantelor;

-          o altă tehnică de depunere a seminţelor pe suprafaţa versanţilor este aceea de amestecare a seminţelor cu apă, fertilizant, mulci şi lianţi; acest amestec se pulverizează pe suprafaţa substratului într-o operaţiune unică, iar rolarea suprafeţelor nu este necesară;

-          la plantarea manuală sau mecanică de răsaduri, aceste ierburi au înălţimea cuprinsă între 10 şi 40 mm, iar plantarea lor se poate face înaintea operaţiei de depunere lichidă a seminţelor sau după depunerea prin pulverizare a seminţelor; plantarea mecanică se face utilizând tot o metodă udă de pulverizare a unui amestec de plante şi apă (ulterior acestei operaţiuni se prevede o acoperire cu strat subţire de mulci sau rumeguş, ori se realizează o operaţiune de rolare);

-          covoarele vegetale precultivate sunt derulate pe suprafeţe nivelate şi sunt pozate cu rosturi strânse, pe un suport semi-umed; straturile suport sau straturi intermediare textile se montează cu petrecerea rosturilor pe circa 10 cm - ele pot fi stabilizate împotriva eroziunii şi împrăştierii din vânt fie prin prevederea de elemente de lestare, fie prin acoperire cu reţele metalice; covoarele se transportă şi se depozitează în spaţii umbroase, nu mai mult de 3 zile până la punerea lor în operă; semănarea, plantarea sau montarea covoarelor vegetale se recomandă a se face primăvara.

 

Prevenirea alunecării straturilorpoate fi făcută:

·         local, cu pane sau profilaţii singulare;

·         unidirecţional, transversal pe pantă, cu şipci sau elemente care să asigure geometria necesară măririi suprafeţei de contact între substrat şi suportul acestuia;

·         uniform pe suprafaţă, prin utilizarea de materiale profilate, covoare vegetale stabilizate, împâslituri textile, textile pentru stabilizarea pantelor, reţele tip fagure sau reţele de şipci.

 

Pentru asigurarea stabilităţii versanţilor plantaţi este de avut în vedere următoarea schemă

 

Panta versantului

Măsuri pentru stabilizarea substratului

≥ 10°

·         hidroizolaţie şi barieră contra rădăcinilor

·         jgheaburi de poală ranforsate

≥ 15°

·         utilizarea de ţesături de asigurarea a stabilităţii substratului

≥ 20°

Prevederea de elemente de asigurare a stabilităţii

- unidirecţional

- bidirecţional

- rasteruri din mase plastice

≥ 30°

·         utilizarea covoarelor vegetale precultivate

 

 

Costuri și durată de exploatare pentru un acoperiș verde

Costurile unui acoperiş verde, fie că este plan sau în pantă, sunt mai mari decât cele ale acoperişului normal datorită costurilor suplimentare generate de materialele folosite şi de manopera specializată. Datele existente în literatura de specialitate (corespunzătoare experienţei din Canada) arată următoarea structură a costurilor pentru realizarea acoperişurilor verzi:

·         Proiectare şi urmărirea execuţiei: 10%

·         Costul membranei rezistente la pătrunderea rădăcinilor: 40%

·         Materialele acoperişului verde (stratul de drenare, straturile de cultură, straturile de protecţie etc.): 20%

·         Vegetaţia: 5%

·         Manopera de execuţie: 15%

·         Sistemul de irigare: 10%

 

Durata de exploatare a acoperişului verde este perioada în cursul căreia performanţele acestuia sunt menţinute la un nivel compatibil cu satisfacerea cerinţelor din tema de proiectare. Stabilirea duratei de exploatare, raţională din punct de vedere economic, se obţine prin luarea în considerare a tuturor costurilor probabile pe întrega durată de viaţă (de exploatare) proiectată (Life Cycle Cost):

-          costurile proiectării, execuţiei şi exploatării;

-          costurile rezultate din situaţiile de imposibilitate de utilizare;

-          riscurile şi consecinţele unei diminuări a performanţelor construcţiei în timpul duratei de exploatare şi costul asigurării corespunzătoare acestor riscuri;

-          costurile renovărilor parţiale;

-          costul inspecţiilor, întreţinerii şi reparaţiilor;

-          costul dezafectării (demolare, reciclarea materialelor);

-          costul măsurilor de protecţie a mediului.

Durata de exploatare a acoperişurilor verzi (apreciată la circa 35 - 40 de ani) este mai mare decât cea a acoperişurilor normale (apreciată la circa 15 - 20 de ani), deoarece straturile de termo-hidroizolaţii sunt protejate prin materialul de cultură şi de vegetaţie.

150 de ani alaturi de profesionistii in acoperisuri