Ursa

Alegeți originalul: țigla ceramică

Invelitori » Tigla Ceramica | 06 septembrie 2019

 

Țigla ceramică este asociată deseori cu ideea de casă, cămin, dar poate fi utilizată la fel de bine pentru orice proiect de arhitectură. În clădirile cu valoare istorică, sau din zone protejate, s-au făcut investiții pentru renovare și modernizare, dar în același timp li s-a putut schimba și destinația, intervenindu-se asupra funcționalităților. Astfel, în aceste clădiri care anterior erau locuințe au apărut hoteluri, birouri, spații comerciale. Un acoperiș ceramic pare potrivit să crească valoarea unei asemenea clădiri, felul în care ea este percepută, atractivitatea sa pe piața imobiliară.   

 

În siguranță sub acoperiș

Oricâte materiale noi pentru învelitoare au apărut pe piață, țigla ceramică a rămas să ne confirme că ea este ”autenticul”, adică ”originalul”. Multe alte materiale încearcă să vină cu o replică estetică menită să ne amintească: așa arată un acoperiș în mod convențional, cu țigle așezate pe o șarpantă, într-o manieră similară, mai mult sau mai puțin aproximativă. Dar... acelea nu sunt țigle ceramice și nu au calitățile respective. Mulți încă se mai întreabă de ce oamenii se îndreaptă în continuare către acest material, care este secretul lui? Europa, de la un capăt la altul, îl preferă, iar răspunsul poate fi și unul pragmatic: clima uneori excesivă. Europa are, într-adevăr, momente de extrem ale vremii, fie că vorbim de temperaturi, precipitații sau vânturi puternice. În secolele (chiar miile) de ani de când le folosesc, europenii s-au simțit protejați, în siguranță, sub un acoperiș ceramic - fie vară, fie iarnă. Cvartale și chiar orașe întregi, văzute de sus, au culoarea cărămizie, devenită, cumva în mod firesc, culoarea ”oficială” a acoperișului. Uneori, este concurată doar de cenușiul ardeziei și tablei de zinc... Dar în zona central europeană, din care face parte și România într-o anumită măsură, acoperișurile ceramice sunt predominante în arhitectura tradițională, fie că au culoarea cărămizie clasică, fie că sunt acoperite cu angobă.

În general, europenii au simțit nevoia de construcții mai trainice, mai durabile, indiferent că se aflau într-un climat mediteraneean sau subpolar. Iar ceramica, din argilă arsă la temperaturi înalte, are calitatea de a fi rezistentă, dură, impermeabilă. Apa nu pătrunde așa ușor în material, deci ciclurile îngheț-dezgheț îl afectează în ritm redus, incendiile nu reprezintă o problemă – chiar se poate spune că țigla protejează acoperișul de incendiile exterioare, așa cum s-a demonstrat în numeroase cazuri. Când orașele au început să se extindă rapid, în epoca industrială, acoperișurile rezistente la foc au devenit o cerință de bază, pentru că, asta este... statistic, incendiile se propagă la nivelul acoperișurilor, în cele mai multe cazuri. Ceramica are și calități termoizolantebune, constituind o barieră în calea pierderilor de căldură – poate nu atât de mult precum unele materiale mai noi, dar... o termoizolare suplimentară a acoperișului a devenit practic obligatorie, în contextul standardelor actuale de confort și eficiență energetică. Nu în ultimul rând, remarcăm că sunetul ploii nu se transmite către interiorul casei. Țigla ceramică are masă relativ mare și nu vibrează, ceea ce în termeni de acustică înseamnă că poate fi considerată un material fonoizolant. În linii mari, practic, cam despre aceste lucruri este vorba. Celelalte materiale pentru învelitori, mai noi sau mai vechi, reușesc cu greu să puncteze simultan la atât de multe capitole; poate sunt avantajate pe un anumit segment (greutatea mai mică, de pildă, sau simplitatea montajului), dar pierd avantajul la izolare fonică și termică. Poate au o rezistență excepțională la impact, dar pierd la rezistența în timp, la temperaturi excesive sau raze UV... în definitiv, fiecare tip de învelitoare are specificul ei, iar prețul ar trebui să reflecte acest lucru.

Și totuși... ceramica are ceva greu de reprodus: senzația naturalului, a firescului, acel inefabil care ne face să ne simțim bine într-o clădire. Oamenii se simt bine într-o casă de cărămidă, acoperită cu țiglă ceramică. Dar se simt bine și într-un hotel a cărui arhitectură respectă linii clasice sau tradiționale, fiind realizată cu materialele adecvate. Sunt clădiri în care oamenii s-au simțit confortabil timp de sute de ani sub un acoperiș ceramic și continuă să își dorească acest lucru. Aceste clădiri minunate au devenit și mai atrăgătoare atunci când acoperișul a fost renovat, iar țigla înlocuită; ele au primit nu doar un plus de siguranță, de confort, devenind astfel funcționale, ci și o șansă de a-și păstra aerul de epocă inconfundabil.

O învelitoare din țiglă ceramică este soluția ideală pentru mansardarea acoperișului. Cu o ventilație optimă, fără a se încălzi excesiv în timpul verii (fenomen care poate afecta componentele sistemului de acoperiș), compatibilă atât cu ferestrele de mansardă, cât și cu lucarnele, învelitoarea ceramică permite extinderea spațiului util al unei clădiri cu rezultate excepționale din perspectiva confortului.  

 

Compatibilitate și echilibru

Unele fotografii din aceste pagini reprezintă hoteluri găzduite în clădiri vechi ale căror acoperișuri au fost renovate cu țiglă Siceram, produsă la Sighișoara. Pentru arhitecți, constructori și beneficiari, o asemenea clădire este o mare responsabilitate - și aceasta nu doar din perspectiva legislației, care are prevederi speciale în legătură cu zonele protejate și clădirile monument. Între casă și acoperiș trebuie să existe o compatibilitate, un echilibru, sub toate formele, de la estetică la climatul interior creat. O soluție eronată (de exemplu un acoperiș neventilat, o șarpantă prea grea sau o proiectare greșită a sistemului pluvial) poate afecta întreaga construcție. Schimbarea funcționalităților unei asemenea clădiri reprezintă deja o intervenție majoră, care influențează modul în care se comportă o construcție – sarcini statice și dinamice, tranzitul umidității, temperaturile interioare etc. Alegerea învelitorii este extrem de importantă, și cel mai sigur este să se opteze pentru soluția originală, care a funcționat decenii sau secole. Prin urmare, ceramica ar trebui să fie prima alegere. Ar trebui să se lucreze mai ales în sistem complet, cu sistem pluvial, parazăpezi și celelalte elemente de acoperiș, pentru ca durata de viață a învelitorii să fie prelungită, iar cei găzduiți să fie în siguranță. Am fi uimiți să constatăm că, de fapt, aceste accesorii au existat inițial, sub diferite forme, și doar în timp ele au dispărut, din neglijență sau din neștiință. Dar să nu cădem în paseism: țigla ceramică actuală, obținută cu ajutorul tehnologiilor moderne, este mai bună. Comportamentul ei este mai previzibil decât acum o sută de ani, când știința materialelor încă nu se dezvoltase, iar ceramica pentru construcții se obținea încă empiric. Cât despre estetică... noile sortimente sunt concepute în general după formele tradiționale, ușor reinterpretate, uneori din rațiuni tehnice, pentru o fixare mai bună și o etanșeitate superioară. Prin urmare, putem considera că, după renovare, avem în continuare o arhitectură valoroasă, clasică, cu speranțe de viață mult sporite, ba chiar mai mult decât atât.

150 de ani alaturi de profesionistii in acoperisuri