Ursa

ULTIMELE STIRI

COILPROFIL a preluat denumirea celui mai puternic brand din portofoliu: METIGLA

Compania belgiană Coilprofil și-a schimbat din această va...

BIFE-SIM 2018 în casă nouă!

BIFE-SIM, cel mai important târg internațional dedicat ind...

Viitorul construcțiilor și tendințe în amenajări la Construct-Ambient Expo 2019

Romexpo redefinește târgurile Construct Expo și Ambient E...




Grădinile cerului în City of London

Terase » Acoperisuri Verzi | 26 septembrie 2018

 

Londra este un oraș imens, cu aproape nouă milioane de locuitori, iar zona centrală, City of London, este unul dintre cele mai importante centre financiare și de afaceri din lume, având servicii bancare, de asigurări și din sectorul maritim de nivel mondial, susținute de servicii juridice, financiare și profesionale de cel mai înalt nivel. Aceste activități atrag zilnic, numai în zona menționată, peste 400.000 de oameni, care lucrează în cele 9 milioane de metri pătrați de birouri construite pe doar puțin peste o milă pătrată arie la sol. Este un loc în care terenul poate valora mai mult decât clădirea care se ridică desupra, iar aerul, soarele, vegetația sunt considerate mai valoroase ca orice proiect imobiliar. Este locul în care acoperișurile verzi, ca soluții de dezvoltare urbană durabilă, sunt apreciate și promovate, în cele mai performante variante. Bauder,lider european în producția de sisteme pentru acoperișuri înverzite, tip terasă sau în pantă, este unul dintre brandurile cele mai căutate de către cei care investesc în dezvoltarea de noi proiecte imobiliare.

 

Gândind tridimensional

În City of London au rămas puține arii deschise, de regulă în jurul bisericilor istorice sau în zonele rămase libere (și păstrate așa, conform unei planificări atente) după bombardamentele din cel de al Doilea Război Mondial, restul spațiului construit fiind valorificat la maximum.

Există circa 25 de hectare de spații pentru agrement la nivelul solului, dar se pare că nu este suficient. Autoritățile locale fac eforturi continue pentru fiecare metru pătrat de spațiu verde, controlând riguros fiecare proiect imobiliar; în mod firesc, o readucere a vegetației în City of London nu mai poate veni decât gândind tridimensional, printr-o dezvoltare pe verticală. De fapt, echilibrul zonei este păstrat prin interacțiunea justă dintre cele patru elemente esențiale în acest ”dans” al urbanismului: administrația locală, piața imobiliară, educația responsabilă a utilizatorilor și apariția noilor soluții pentru o dezvoltare durabilă, între care menționăm la loc de frunte acoperișurile verzi profesionale. Realizarea de cât mai multe acoperișuri verzi este inclusă în strategia de dezvoltare durabilă a Londrei, în special în această zonă supraaglomerată. Cei care se ocupă de planificarea orașului au atribuții de negociere cu dezvoltatorii imobiliari și proprietarii de imobile, astfel încât acoperișurile verzi, panourile solare și generatoarele eoliene, pentru clădirile noi sau pentru reamenajări ale terasei de peste ultimul etaj, să fie luate în calcul atunci când se evaluează un proiect nou, când se permite o intervenție asupra construcției. Spațiul verde sacrificat la nivelul solului prin ridicarea unei clădiri este ”transplantat” desupra construcției, contribuind la ecologizarea orașului, la ridicarea valorii proprietății și oferind o oază de relaxare. Inițial, s-a recomandat o negociere flexibilă între urbaniști și dezvoltatori, dar piața liberă și-a spus cuvântul: concurența a fost atât de acerbă, încât practic nu se mai poate construi nimic nou fără un acoperiș sau perete vertical verde. Rata de recuperare a investiției este atât de mare aici, încât un acoperiș verde este o cheltuială aproape nesemnificativă. Uneori, când structura a permis, s-a putut ridica regimul de înălțime al clădirii cu un nivel, executând deasupra un acoperiș verde. Renumitul zgârie-nori de pe Febchurch Street, numit popular ”Walkie-Talkie”, are la bază un perete verde, iar la ultimul etaj (acoperit, ce-i drept) o grădină spectaculoasă considerată cea mai înaltă zonă de recreere din Londra – Sky Garden.

Datorită acoperișurilor verzi, această zonă, care nu mai are de mult valențe naturale, poate fi recuperată în folosul comunităților, al celor ce își desfășoară activitatea aici și au nevoie de un spațiu în care să vadă cerul, să se poată destinde pentru câteva zeci de minute altfel decât în fața unui ecran. Faptul că acest spațiu verde este amplasat la zeci de metri deasupra nivelului străzii nu poate decât să potențeze efectul peisajului asupra privitorului.

 

Planificare, parteneriate, calitate

Criza de spațiu și sufocarea urbană s-a făcut simțită în Londra cu multe decenii în urmă; primul acoperiș verde remarcabil a fost realizat la Barbican Centre, în anii 1970, apoi au fost valorificate diverse platforme ale stațiilor de metrou, pentru ca în anii 1990 să devină deja un fenomen, în special datorită restaurantelor amenajate pe clădiri, cu terase generoase de pe care se putea admira orașul. Erau în general acoperișuri verzi intensive, cu plante de talie mare, cu un efect ornamental deosebit. Până în 2000 se realizaseră peste 15.000 mp de acoperiș verde, dar lucrurile încă nu fuseseră reglementate din mai multe puncte de vedere: planificarea urbană, parteneriatele cu autoritățile și calitatea materialelor. De atunci însă, în special începând cu 2005, implicarea autorităților a creat mediul optim pentru o dezvoltare la un nivel superior de calitate; un rol major l-au avut campaniile de popularizare, consilierea ecologică, promovarea bunelor practici în execuția de acoperișuri verzi. La sumele care se vehiculează aici, au fost alese desigur cele mai performante sisteme, deci bunele practici sunt de la sine înțelese.

Până în 2016 apăruseră încă 50.000 mp de acoperiș verde, intensiv sau extensiv, ba chiar s-a constatat apariția unei mici faune urbane, cu insecte și păsări, în acest perimetru considerat până nu demult irecuperabil. Efectele pozitive nu au întârziat să apară, de la calitatea aerului la managementul riscului de inundație, astfel că noua strategie de dezvoltare a centrului Londrei se face din oficiu pornind de la dezvoltarea durabilă și țintind biodiversitatea spațiilor verzi deja existente.

 

Din vârful ”Monumentului”

La intersecția dintre străzile  Monument Street și Fish Hill Street din centru Londrei (chiar în ”City”, zona exclusivistă, de business a orașului actual), a fost construită între 1671 și 1677 o coloană de 61 de metri înălțime, în stil doric, pentru a comemora victimele marelui incendiu din septembrie 1666. Înălțimea este aceeași cu distanța până la brutăria din Pudding Lane, locul în care a izbucnit incendiul. Cunoscută în limbajul urban cu numele simplu  ”The Monument”, columna a fost concepută și ca un simbol al renașterii Londrei după catastrofa în care au dispărut peste 13.000 de clădiri din acea zonă. Ridicarea columnei s-a datorat cunoscutului arhitect Christopher Wren, arhitect printre altele și al Catedralei St. Paul din apropiere, una dintre puținele clădiri care au rezistat marelui foc. În vârful monumentului, unde se înalță o urnă de cupru din care ies flăcări, a fost prevăzută și o platformă de pe care se pot observa împrejurimile, înălțimea fiind considerabilă – pentru acea perioadă, ce-i drept. Regimul de înălțime al clădirilor din jur este comparabil cu cel al coloanei, datorită regulilor locale. Aici poate fi menționată o reglementare urbanistică din anii 1930, prin care nicio clădire din zonă nu are voie să depășească înălțimea catedralei St. Paul de111 m, pentru a nu obtura perspectiva (documentul se numește chiar „St. Paul’s Heights”). Este o reglementare de care se ține cont încă, excepțiile făcute în ultimele decenii fiind intens negociate cu autoritățile și făcute doar pentru anumite poziții pe harta zonei.

Cine vrea așadar să vadă Londra la 360° chiar din centrul ei, poate urca cele 311 trepte până în vârful columei lui Wren. O primă observație ar fi că multe dintre clădirile  din jur, cu un regim de înălțime sub cel al columei, așa cum am spus, au acoperișuri verzi. În general, sunt clădirile noi, construite după anul 2000. Aici, cei care lucrează în birouri pot ieși uneori pentru a lucra într-un mediu ntural, pentru recreere sau chiar pentru fitness. Viața în centru Londrei poate fi și altfel, așa cum se demonstrează deja de ani buni.

 

Avantajele sistemelor de acoperiș verde Bauder

1.     Reducerea efectului de ”Insulă de căldură urbană”, fenomen tot mai accentuat în marile orașe, care se manifestă printr-o temperatură mai ridicată cu cel puțin 4°C în zonele construite decât în cele înconjurătoare, deoarece clădirile înmagazinează progresiv căldură în timpul zilelor toride, căldură pe care o degajă apoi mai încet în tipul nopților; la nivel general, se crează un microclimat specific zonelor urbane, cu o pătură atmosferică densă, nebulozitate crescută și chiar devieri de la condițiile climatice obișnuite pentru zona respectivă; prin construirea de acoperișuri verzi, datorită fenomenului de evaporare și umbrire cu plante, zona superioară a clădirii ajunge la temperaturi cu până la 4-5°C mai mici decât cele înregistrate la un acoperiș obișnuit (rareori un acoperiș verde întreținut depășește la nivelul solului 25°C);

2.     Izolarea termică și fonică a clădirilor – alături de stratul termoizolant inclus în sistem, plantele și solul, cu o porozitate ridicată, înmagazinează spații cu aer, reducând considerabil schimbul de căldură la nivelul planșeului, în ambele sensuri (iarna reține căldura în clădire, vara o împiedică să intre); trebuie spus că densitatea materialelor folosite pentru substraturi este de regulă mai mică – de pildă varietățile de sol de la Bauder au densitatea de circa 950 g/mc în stare umedă, pe când pământul și pietrișul natural au peste 1.800 g/mc, lucru îmbucurător pentru că nu solicită foarte mult structura de rezistență a construcției; studii recente au arătat că un acoperiș verde este și un bun protector contra radiațiilor electromagnetice produse de stațiile de telecomunicații, subiectul unor îndelungi discuții și controverse;

3.     Îmbunătățirea hidroizolației și drenajului general, scăzând riscul suprasaturării canalizărilor orașelor în tipul ploilor abundente – aceasta deoarece sistemele specifice performante, precum cele de la Bauder, drenează surplusul de apă din precipitații (care este și filtrată cu această ocazie, fiind reținute metalele grele și azotații), iar solul și plantele rețin o cantitate considerabilă de umiditate, pe care o eliberează treptat în atmosferă;

4.     Protecția straturilor hidroizolante și a clădirii - plantele înverzite și solul sunt mai rezistente decât orice material clasic utilizat pentru acoperișuri, stând în calea radiațiilor UV, a vântului, a incendiilor, a diferențelor de temperatură care provoacă degradarea materialelor convenționale la variații dimensionale; hidroizolația, cea mai fragilă componentă a unui sistem de terasă, este și ea protejată, stând într-un mediu stabil, protejată cu ajutorul unei membrane antirădăcină.

5.     Îmbunătățirea calității aerului și a mediului în zona unde sunt realizate, datorită capacității plantelor de a reține praful și pulberile în suspensie, de a înmagazina dioxidul de carbon din atmosferă, precum și de a degaja oxigen; microparticulele din aer  reprezintă unul dintre pericolele majore pentru sănătatea oamenilor, provocând boli cardiace și pulmonare; de asemenea, se poate crea un mediu propice biodiversității, conservării florei și speciilor de insecte sau păsări locale, precum și aclimatizării de noi plante mai exotice, în condiții controlate;  

6.     Îmbunătățirea imaginii generale a orașuluiprin factorul estetic al amenajărilor, având drept consecință creșterea valorii imobiliare a unor construcții mult mai bine protejate, cu o mai bună anduranță în timp și un factor de inedit ce este întotdeauna atractiv pe piață; nu în ultimul rând, periodic sunt alocate fonduri guvernamentale pentru construcții ”verzi”, ceea ce poate constitui o oportunitate pentru a reduce investiția inițială, care, de altfel, poate fi recuperată în timp relativ scurt prin economiile realizate.

 

 

 

150 de ani alaturi de profesionistii in acoperisuri