Ursa

Intervenții greșite pe acoperiș și fațadă; Studiu de caz

Invelitori » Tigla Ceramica | 06 septembrie 2019

 

Problema intervențiilor eronate la acoperiș nu este nici pe departe una care să treacă neobservată; nici la nivel estetic, acoperișul fiind, alături de fațadă, elementul constructiv cel mai vizibil din exterior, dar nici la nivel funcțional, cei care recurg la improvizații simțind rapid pe pielea și buzunarul lor că ar fi trebuit să abordeze chestiunea mult mai serios – apar infiltrații, inundații, pierderi de căldură, curenție de aer etc. Iar acestea nu sunt cele mai dure - sunt cazuri când învelitoarea greșit ancorată pleacă la propriu și astfel se pot produce adevărate tragedii.

 

Cazul concret

Am încercat să găsim cauzele unor atare erori, dar și să vă prezentăm un caz deosebit, în care intervențiile greșite nu s-au limitat doar la acoperiș, ci și la fațadă. Cu atât mai mult cu cât este vorba de un imobil special prin amplasament, arhitectură și istorie, pe care am avut ocazia să vi-l prezentăm și în edițiile anterioare.

Acoperișul original din țiglă s-a păstrat destul de bine, în ciuda anilor pe care i-a avut de înfruntat. Totuși, inevitabil au apărut neetanșeități, prin deplasarea plăcilor de țiglă, firești având în vedere mișcările structurale ale șarpantei și seismele din anii 1940 și 1977, pentru a le menționa doar pe cele majore. Intervenția locatarilor, însă, depășește limitele simțului comun prin nocivitatea ei, în totală lipsă de respect pentru patrimoniul pe care l-au avut de administrat.

Fiecare locatar a schimbat învelitoarea de deasupra locuinței lui, folosind ce a avut la îndemână, mai ieftin și mai simplu de montat. În consecință, avem acum un acoperiș eterogen, învelit parțial cu țigla originală, parțial cu tablă ondulată, respectiv cu țiglă metalică, fiecare în nuanțe care pot fi considerate asemănătoare doar cu un mare grad de toleranță.

Rezultatul, din perspectivă estetică, este evident în fotografii. Din punct de vedere funcțional însă, lucrurile stau și mai rău. Apa se infiltrează pe la îmbinările nereușite în apartamentul de la mansardă, făcându-l nelocuibil. La fiecare ploaie, zona de sub acoperiș se inundă încet dar sigur, pereții prezentând igrasie persistentă și mucegai. Șarpanta este afectată în zonele respective, lemnul fiind umed mare parte din timp și putrezit pe alocuri.

Câteva cuvinte și despre sistemul pluvial: jgheaburile vechi din metal (se mai văd câteva fragmente din fontă și zinc) s-au degradat în timp, fiind parțial înlocuite cu versiuni moderne, dar de proastă calitate, necalibrate pentru cantitatea de apă care trebuie preluată de pe acoperiș. Când plouă intens, acestea nu mai fac față și apa curge pe unde i se permite, afectând zona de streașină, și aceasta destul de degradată; în plus, apa nu mai urmează traseele prevăzute inițial pentru a ajunge la canalizare, ci umple anumite zone din curtea interioară. Principala problemă a jgheaburilor rezidă de fapt în îmbinarea lor cu burlanele – care e sublimă, dar lipsește cu desăvârșire. Doar o parte din apa care se adună în jgheaburi ajunge în burlane, deci în canalizare. Mai mult, un jgeab a fost realizat de talentații montatori angajați de locatari astfel încât apa se deversa spre vecini, fără a se mai monta burlanul aferent, nici măcar de formă. Situația a condus la numeroase probleme practice și chiar legale, vecinii protejându-se prin realizarea unei pante care să aducă apa înapoi, către baza casei în cauză.

Problemele acoperișului au influențat negativ și situația fațadei, așa cum era de așteptat. În zona cu infiltrații, cu streașina intens solicitată (iarna gheața face ravagii, dacă lucrurile nu sunt în regulă), tencuiala s-a desprins și a început să cadă în curte și pe stradă, punând în pericol locatarii și trecătorii. Unii locatari au luat ei inițiativa transformării unei bijuterii de arhitectură, cu ferestre generoase și ancadramente superbe, într-un exemplu evident de ”așa nu”: au înlocuit tâmplăria originală din lemn masiv cu ”termopane”, dar numai parțial, iar pentru restul golului au completat cu polistiren, vată minerală, OSB, gips-carton și... ce s-a mai găsit pe la vecini. Un ultim cuvânt despre regresul evident în care se găsește situația clădirii: din construcție, apele pluviale se deversau direct în canalizare, într-un mod estetic și ingenios, care prevenea colmatarea canalizării, aceasta fiind în permanență spălată de apele meteorice. Fără a se dezminți, locatarii au dezafectat vechiul sistem de preluare a apei uzate, deși acesta avea nevoie de o simplă curățare pentru a-și face datoria ireproșabil încă multe decenii.

 

Cauzele dezastrului

Dreptul roman ne arată clar o cauza simplă: prețul. ”Cui i-a folosit?” - se întrebau latinii la orice litigiu. De bună seamă că, în cazul de față, situația le-a convenit chiriașilor, care au plătit minimum posibil pentru orice reparație. Ok, veți spune, dar lucrarea n-au realizat-o ei, ci niște meseriași. Ei bine, aici este tocmai punctul principal în care vom insista. Ce meseriași fac asemenea lucrări? Păi, în primul rând, niște meseriași care practică prețuri mici - poate cunoscuți de beneficiari de la alte lucrări, care zugrăvesc, tencuiesc... dar mai pun și laminat, toarnă o bordură de beton și (Doamne ferește!) fac instalații electrice la un preț imbatabil; sunt mult invocații Dorei care au devenit un brand de țară la noi.

Problema constă clar și în necoordonarea intervențiilor. Desigur că o intervenție realizată într-o singură etapă ar fi costat mai puțin, ar fi ieșit mai bine, macar prin simplul fapt că s-ar fi intervenit cu același material. Situația e comună caselor cu mai mulți proprietari sau chiriași, care rezolvă problemele apărute în mod haotic, fiecare în dreptul lui, fără cooperare, în ultimul moment înainte de venirea sezonului rece...

 

Și, totuși: cum, cu cine și de ce să reparăm acoperișul

În primul rând, trebuie spus că nu fiecare intervenție la acoperiș trebuie să implice schimbarea integrală a învelitorii. Pot fi suficiente câteva intervenții, dar executate profesional și cu materiale adecvate. Decizia în acest sens aparține specialiștilor, care pot propune beneficiarilor un plan de lucru cu costurile aferente. De altfel, tocmai pentru a se evita problemele mai serioase, în lumea occidentală este foarte răspândită ideea firmelor specializate în mentenanță și reparația bunurilor construite. În Marea Britanie este chiar obligatoriu ca proprietarii de clădiri să realizeze o mentenanță anuală a jgheaburilor și învelitorii, remediind eventuale deteriorări, chiar degradări cromatice, desfundând jgheaburile de frunze și alte impurități accidentale sau cotidiene. La fel, vizitatorii de la târgurile specializate germane BAU și Dach & Holz, cele mai mari la nivel mondial pe domeniul acoperișurilor, au ocazia să întâlnească sute de firme specializate în atare reparații de întreținere. Piața se îndreaptă și la noi în acesată direcție, de  multe ori beneficiarii alegând să repare acoperișul mai des, în special atunci când este vorba de un acoperiș valoros, în care s-a investit serios; de altfel, ce rost ar mai avea să repari un acoperiș ieftin, care poate ceda oricum la o simplă atingere? Cazul nu este specific doar pieței de acoperișuri; de pildă, în breasla parchetarilor, o firmă specializată are 75% lucrări de recondiționare și reparare, respectiv doar un sfert montaje noi. 

 

Reparăm sau cârpim?

Ideaa aceasta, deși verificată în țările cu tradiție în construcții, e subminată la noi de calitatea precară a echipelor care intervin. Aici e decisivă alegerea beneficiarilor. De ce ar trebui ei să țină seama când decid să intervină la acoperiș? În primul rând, de recomandări de la cunoscuți. O echipă care a lucrat în vecini sau la o rudă, care are rezultate vizibile și care răspunde la telefon unui fost beneficiar are deja o bilă albă. Scuzele penibile de genul ”Mi-am uitat telefonul în mașin”, ”Nu mai am permis auto de câteva zile”, ”Vă sun eu când terminăm lucrarea actuală” sunt indicatori clari pentru o echipă de evitat!

Și, foarte important, referințele să fie evidente. Sunt firme cu cărți de vizită de invidiat, care funcționează pe piață de decenii, au în portofolii referințe cu clădiri simbol. Acestea nu vor face niciodată cârpeli - în cel mai rău caz vor declina lucrarea, sau vă vor recomanda pe cineva în care iarăși puteți avea încredere.

Uitați-vă la cel care vine pe teren prima dată. Și în acest domeniu, prima impresie e decisivă: dacă e punctual, dacă este sigur pe ce spune, dacă nu angajează prețuri până nu vede exact despre ce este vorba. Niciodata un profesionist nu va da preț fără să se urce pe acoperiș. Cei atotștiutori care vin, se uită superficial, dau preț și eventual solicită un avans...  sunt de evitat din principiu.

150 de ani alaturi de profesionistii in acoperisuri