Ursa

Lucrați cu profesioniști, cât încă îi mai avem

» Mansarde si acoperisuri | 06 septembrie 2019


Foto: dr. arh. Radu Sfinteș

Plouă, plouă, plouă,
Vreme de beție -
Și s-asculți pustiul,
Ce melancolie!
Plouă, plouă, plouă…


Stau să mă întreb dacă nu cumva, din melancolia poetică a autorului ”singur, într-un han, departe[1], un montator de învelitori s-a cățărat pe casă și – mânat de ploile bacoviene și minulesciene[2] – a pus învelitoarea! Este REMARCABIL efortul de aliniere a tuturor rosturilor, astfel încât apa să se scurgă direct în interiorul alcătuirii învelitorii.
Sau … n-am înțeles noi nimic și este gândire cu premeditare: un tip novator de alcătuire ventilată a anvelopei clădirii – hibrid între o fațadă ventilată și o învelitoare hidroizolată cu protecție din solzi pe șipci (în cazul acesta).


Sau… din nou n-am înțeles noi nimic și s-a inventat învelitoarea drenantă: apa dispare rapid, prin orice căi, de pe suprafața în contact cu exteriorul: ce se scurge e bine primit de jgheabul (cam obosit, e drept) de la poala învelitorii, iar ca jgheabul să nu se deterioreze mai tare, apa se infiltrează printre solzii de țiglă trasă, undeva în structura învelitorii pe care nu putem decât spera că autorul anonim al acestei capodopere a tehnicii a prevăzut-o cu o hidroizolație zdravănă.


Sau… poate că răspunsul este mult mai simplu și mai tragic: cel care a montat solzii n-are nici cea mai vagă idee despre cum trebuie procedat și – poate – experimentând pe clienții naivi, în niște ani de ”școala vieții” ajunge să realizeze corect un montaj de învelitoare (cu puțin noroc înainte de pensie…).


Să fim însă drepți și să nu-l acuzăm doar pe montator. Întreb – pentru un prieten, bineînțeles – oare proiect tehnic o exista? Detalii de execuție o fi făcut cineva? Presupun că nu, având în vedere că mult prea multe proiecte din piață au, la faza de detaliere, cel mult o planșă de compilații generale ale materialelor de promovare ale unor firme de produse și sisteme pentru construcții.


Jur că în facultate detaliile se predau! Învelitorile au capitol de sine stătător! Din păcate, însă, în lumea reală piața absoarbe încă aproape integral non-valorile: merge și așa. Deocamdată nu a plătit nimeni pentru astfel de aiureli, singurul care decontează factura fiind necăjitul care își dorește o casă; sau care tocmește un ”meșter” să-i înlocuiască învelitoarea. Acu’, dacă mă gândesc bine… omu’ nu-i chiar atât de necăjit: a ales, probabil, din mai multe oferte, pe cea mai ieftină. Și într-adevăr a reușit să-și scumpească mult mai mult costurile finale: mai socializăm cu un montator, mai plătim o tură, asta dacă nu cumva ajungem să avem nevoie și de un electrician (că apa mai ”prăjește” și instalația electrică, dacă ajunge la ea), de un zugrav care să rezolve mucegaiul format în zonele permanent umede ale pereților, tencuiala pătată și finisajul compromise; cu puțin noroc, poate prindem și o înlocuire a mobilierului (măcar pe ici pe colo), că PAL-ul se umflă și se strică de la apă. Ce ziceți? N-aveați o astfel de șansă, să vă împrieteniți cu o muțime de specialiști, dacă meșterul acoperișurist (da, știu că termenul nu e în COR; nu e nici în DEX) își făcea meseria cum scrie la carte…


În rest - aș spune – numai de bine! Și recomandarea caldă și sinceră: lucrați cu profesioniști, cât încă îi mai avem.

A dumneavoastră, cu drag

Ana-Maria Dabija



[1]ibidem

[2]”În orașu-n care plouă de trei ori pe săptămână” Acuarelă, poezie de Ion Minulescu, 1920

150 de ani alaturi de profesionistii in acoperisuri