Ursa
Construct Expo 2018

Lucrul pe acoperiș și riscurile lui (I)

Industriale » Industriale | 19 ianuarie 2018

 

Munca în domeniul construcțiilor se desfășoară, pe majoritatea segmentelor, sub marcajul extrem de strict al protecției și siguranței în muncă, iar montajul de acoperișuri și fațade poate fi considerat vârful tuturor exigențelor, pentru că se lucrează la înălțime. Nu este prea plăcut, dar trebuie să începem cu niște statistici: peste 40% dintre accidentele de muncă sunt determinate de căderea de la înălțime, iar lucrătorii pe acoperișuri reprezintă cea mai afectată categorie: ei înregistrează un sfert dintre decesele cauzate de căderea de la înălțime! Vă prezentăm în continuare o serie de aspecte pe care trebuie să le cunoască montatorii, antreprenorii, coșarii, toți cei care activează la un moment dat pe șantier, dar nu este rău să le știe nici beneficiarii lucrărilor, pentru că ei au de asemenea un anumit grad de responsabilitate.  

Curajul se bazează pe reguli

Ca reporteri, am fost deseori pe șantiere și am remarcat ușurința cu care se mișcă montatorii de acoperișuri și fațade pe schele, pe structuri și învelitori, atârnați în corzi, la înălțimi amețitoare. Din nefericire, această falsă siguranță este cea care stă la baza multor accidente; de regulă nu o pățesc cei mai puțin ”curajoși” sau mai puțin familiariați cu meseria, ci cei experimentați, care se dezobișnuiesc să își supravegheze atent gesturile și să observe detaliile șantierului. De aceea, prevenția este obligatorie pentru orice lucrător, indiferent de experiența sa. Lucrătorii trebuie să știe în fiecare moment ce au de făcut, să aibă instrucțiuni clare, adaptate fiecărei lucrări în parte. Un rol important îl au și cei care asigură schelele și amenajările de șantier, furnizorii de materiale și echipamente specifice (pentru alpinism utilitar de pildă), care trebuie să fie neapărat din gama profesională. Orice improvizație sau lipsă poate duce la tragedii.

Cele mai multe căderi au loc prin dezechilibrarea la marginea acoperișului, prin deschideri sau goluri neacoperite, prin materiale degradate sau fragile (luminatoare). Multe accidente se petrec de asemenea din cauza materialelor căzute sau aruncate de la înălțime, prin urmare activitatea pe acoperiș îi poate afecta nu doar pe montatori, ci și pe cei de jos, care lucrează, inspectează, vizitează sau întrețin șantierul.

Măsurile de prevenție sunt cuprinse în legislație, dar sunt descrise deseori ca principiu și la modul general, pe când în cadrul șantierului apar nenumărate situații particulare ce pot pune viața lucrătorilor în pericol. Fiecare acoperiș are particularitățile sale legate de natura suprafeței, aderență, pantă, starea de degradare, obstacole, stabilitate ș.a.m.d. Condițiile de mediu joacă și ele un rol important: vântul(care uneori este imprevizibil, mai ales la construcțiile cu o arhitectură complexă), înghețul provocat de temperatura generală sau uneori chiar de un curent ”rebel” care provoacă local o suprafață extrem de alunecoasă. Dacă montatorul nu dispune de mijloacele de protecție necesare, lucrarea nu se execută! Dacă există anumite deficiențe, acestea sunt remediate și abia apoi se reia lucrul. Nu contează dacă lucrarea durează o oră sau o săptămână, măsurile necesare sunt aceleași; multe accidente s-au întâmplat pentru că ”trebuia doar să strângă un șurub”.   

Organizarea de șantier este vitală - menţinerea unei discipline stricte pentru ca lucrătorii să rămână în permanenţă în zona sigură. La orice început de lucrare este necesară competența unui constructor experimentat care să confirme siguranța acoperișului și limitele de greutate care pot fi suportate. Dar mai întâi acesta trebuie să își pună niște întrebări firești: ”Este necesară acea lucrare?” și, dacă răspunsul este pozitiv, ”Cum se poate executa în condiții maxime de siguranță?”.

Cea mai bună metodă pentru a preveni o cădere de pe acoperiș sau prin acoperiș este aceea de a nu te urca pe acesta, sau de a te urca rar și pe intervale reduse, pe cât posibil. De exemplu, anumite secțiuni de acoperiș pot fi asamblate parțial la sol. Înainte de începerea lucrărilor, trebuie efectuată o evaluare a tuturor riscurilor asociate lucrărilor, trebuie asigurate echipamentele necesare și implementate măsuri de prevenire și sisteme de lucru adecvate. Foarte important, lucrătorilor trebuie să li se facă instruirea corespunzătoare și să li se dea dispoziții clare.

 

Lucrările pe acoperișuri fragile

Revenind la statistici neplăcute, căderile prin acoperişuri fragile reprezintă 22% din totalul

deceselor cauzate în industria construcţiilor de căderile de la înălţime. Prin material fragil înţelegem un material care nu este suficient de rezistent pentru a suporta greutatea unei persoane şi a greutăților cărate de aceasta. În evaluarea rezistenței, se ține cont de materialul din care este realizat elementul de construcție și vechimea lui, grosimea, distanța dintre reazeme, tipul elementelor de fixare, profilarea materialului, calitatea întregii structuri. În timp, orice acoperiș își pierde rezistența și devine nesigur, dar anumite materiale sunt fragile prin natura lor: foliile utilizate în hidroizolare și controlul vaporilor, sticla luminatoarelor, sortimentele de fibrociment de slabă calitate etc. Altele nu sunt fixate în formă finală și pot fi instabile. De asemenea, fragilitatea poate fi ascunsă sub straturi de vopsea sau materiale fragile noi. Un alt aspect ține de controlul strict al accesului: nu este admis niciun vizitator neautorizat! Pentru aceasta, trebuie blocate sau supravegheate căile de acces, sunt amplasate panouri de avertizare clare și verificate permanent.

Lucrările desfăşurate pe materiale fragile trebuie planificate cu grijă pentru a se preveni căderile prin acoperiş, iar, în măsura în care este posibil, acestea se efectuează din partea inferioară a acoperişului. Se vor folosi platforme de lucru cu elevație, care să le permită lucrătorilor să acționeze fără a se urca efectiv pe acoperiș. Atunci când nu se poate lucra fără urcarea pe acoperiș, se va instala un sistem de protecţie a marginilor și balustrade de jur împrejur şi se va folosi un eşafodajpentru preluarea încărcărilor. În funcție de situația de pe șantier, se va apela la plase de protecţie sub acoperiş sau se va folosi un sistem de hamuri de protecţie. Hamurile de protecţie trebuie prinse în puncte de ancorat solide, rigide, iar folosirea lor corectă este posibilă numai în condiţiile în care utilizatorii sunt instruiţi şi supravegheaţi în mod adecvat.

Podeţele de trecere trebuie să fie dimensionate în aşa fel încât să aibă suportul necesar (având grijă să nu se sprijine pe materiale fragile) și să permită lucrătorilor să se mişte şi să folosească echipamentul şi materialele necesare în condiţii de securitate. Bineînțeles, podețele au nevoie de cel puțin două grinzi orizontale de sprijin, dar este de preferat să se facă mai mult decât atât.

Este interzis ca montatorii să umble pur și simplu pe grinzi orizontale, sau de-a lungul coamei, și nici să sară de pe o scândură pe alta. Este recomandat ca podețele de trecere să fie amplasate la locul respectiv pe toată durata lucrării, și nu să fie mutate dintr-un loc în altul, pentru a fi necesară o manipulare frecventă a lor. Aceste podețe au nevoie de sisteme de protecţie a marginilor (balustradă superioară, balustradă intermediară şi parapet).

Măsuri de protecţie sunt necesare şi când se lucrează sau se trece pe lângă materiale fragile (de-a lungul jgheaburilor de dolie ale unui acoperiş fragil, pe lângă luminatoare sau coşuri de fum etc.). Ori de câte ori este posibil, se vor lua măsurile necesare ca toate materialele fragile situate la o distanţă de până la 2 metri de lucrătorii aflaţi într-o situaţie de risc să fie acoperite şi securizate, eventual cu bariere fizice, plase, apărători tip colivie şi se vor afişa indicatoare de avertizare. În anumite situaţii, asigurarea unor astfel de dispozitive de protecţie nu este posibilă, în special dacă apropierea de materialul fragil este intermitentă şi de scurtă durată. În aceste cazuri, se recomandă folosirea hamurilor de protecţie, ele putând fi folosite cu eventualele sisteme de ancorat permanente. Nu este considerată o soluție folosirea liniilor vopsite sau a

steguleţelor de marcaj.

 

O astereală mai bună și mai sigură



Montajul asterelii este o etapă importantă în construcția acoperișului, pe care lucrătorii nu o pot executa decât in situ, la fața locului. Ca și la aplicarea învelitorii, este o lucrare riscantă, mai ales pentru acoperișurile cu pantă mare. Mult timp astereala a fost realizată din scânduri fixate pe șarpantă, uneori continuu, pentru a susține cât mai bine învelitoarea, cu încărcările de zăpadă și sarcinile suplimentare date de vânturi puternice. Greutatea este astfel mult mai bine distribuită, iar învelitoarea își păstrează planeitatea. Pentru a eficientiza această etapă, au fost adoptate cu entuziasm plăcile din conglomerate de lemn, în special OSB, care s-a dovedit economic și rezistent. O mică problemă este că plăcile de OSB clasice, cu cant drept, trebuie debitate la lățimi exacte, pentru ca marginile paralele cu căpriorii să fie fixate doar de aceștia (două plăci de OSB se alătură pe orizontală doar în dreptul unui căprior). Altfel, învelitoarea nu mai are o susținere corespunzătoare la marginea plăcii, iar pășitul pe acoperiș sau pe astereală în zona respectivă ar deveni riscantă. În consecință este necesară adaptarea plăcii de OSB la dimensiuni, cu pierdere de material, timp și energie (de regulă se taie pe acoperiș, în condițiile cunoscute).

Din fericire, pe piață a apărut un sortiment ergonomic de OSB, special pentru astereală, Egger Roofing Board, care are o serie de avantaje incontestabile. În primul rând, are o frezare aparte a muchiilor, tip nut-feder, care permite o îmbinare rigidă între plăci, iar montatorul poate călca pe astereală fără restricții, inclusiv în zona de îmbinare. Panourile nu mai trebuie debitate decât la capăt de rând. În plus, astereala în ansamblu devine mult mai compactă, cu beneficii pentru integritatea acoperișului. De asemenea, aceste plăci au dimensiuni și greutăți reduse, pentru a fi manipulate de o singură persoană, ceea ce reprezentă un alt avantaj din perspectiva siguranței muncii. Nu în ultimul rând, prin îmbinarea plăcilor fixarea se face instantaneu, suficient de riguros, astfel că montatorul poate lucra în siguranță pe acoperiș până la fixarea definitivă în șuruburi.

 

Va urma     

150 de ani alaturi de profesionistii in acoperisuri