Ursa
Construct Expo 2018

Lucrul pe acoperiș și riscurile lui (II)

Industriale » Industriale | 07 martie 2018

 

Am început în ediția trecută un mic serial despre securitatea muncii pe acoperiș, trecând în revistă principalele riscuri la care sunt supuși montatorii, ponderea accidentelor specifice acestei meserii și câteva accente asupra lucrului pe acoperișuri fragile. Vom continua pe aceeași temă cu noi detalii, de interes pentru toți cei implicați: montatori, antreprenori, angajatori, chiar arhitecți sau beneficiari, care trebuie să știe ce se poate cere și ce nu de la lucrători, care sunt limitele de la care orice acțiune devine un pericol, care sunt responsabilitățile în organizarea unui șantier cu specific.

 

Atenție, cad materiale!

Vom vorbi un pic despre un aspect care îi vizează pe toți cei care se află la un moment dat în zona șantierului: căderea de materiale de la înălțime. Ca regulă generală, pe șantier nu se aruncă nimic la întâmplare de pe acoperișuri sau schele, fie că sunt deșeuri, unelte sau materiale care pot fi refolosite. Sunt utilizate acele jgeaburi – tobogan (neapărat închise!), bine fixate, iar dacă este vorba de materiale mai voluminoase, acestea sunt coborâte la sol în containere sau cu scripeți.

Accesul în zonele potențial periculoase, de sub sau pe lângă lucrări, este limitat și controlat permanent, chiar dacă (sau mai ales) când pe șantier nu se lucrează. Este posibil ca cineva neinvitat acolo, neatent sau neexperimentat să provoace deplasări de materiale, cu risc major asupra trecătorilor. În acest sens, o recomandare importantă rămâne în picioare oricând: pe șantier trebuie să fie permanent ordine, nu sunt lăsate niciodată să se acumuleze materiale care ar putea să se dezechilibreze și să cadă.

O altă măsură care trebuie luată este folosirea de plase de protecțieîmpotriva căderilor de materiale. Acestea să fie rezistente, permanent în bună stare și bine fixate – vă imaginați ce ar însemna căderea plasei într-o zonă cu trafic auto; sunt multe situații, în orașele aglomerate, de șantiere aflate chiar la limita asfaltului rutier. În situații de acest gen, se recomandă și amenajarea de căi pietonale acoperite, iar acolo unde se execută lucrări de frezare, șlefuire sau îndepărtarea unor materiale degradate ar fi potrivite ventilatoare aspirante, care să elimine excesul de praf sau bucăți ce pot avea traiectorii nedorite. Ni se întâmplă prea deseori să trecem pe lângă șaniere cu măsuri minime de protecție față de trecători, doar cu o plasă care are mai mult rol publicitar...

Bineînțeles, acolo unde este posibil, lucrările se vor derula în perioade în care pietonii sunt absenți (de pildă, la școli, în timpul vacanțelor), dar acest lucru nu este valabil oricând, iar reparațiile urgente la acoperișuri nu suferă de regulă așteptare.  

 

Siguranța montatorului, la obiect

Revenind la siguranța montatorilor, accesul pe acoperiș poate fi riscant, mai ales când se face prin exteriorul clădirii. Când se poate urca prin interior, trebuie totuși avut grijă la materialele fragile de la imobilele vechi sau încă în șantier – aspecte discutate în ediția trecută. Așadar, când accesul se face prin exterior, norma minimă este instalarea unei scări securizate, bine fixate - și aceasta pentru clădirile cu regim redus de înălțime. Mai sigur este cînd se instalează schele de acces sau schele turn, cu scară.

Protecția marginilor în locurile de unde se poate cădea se face de jur împrejur cu balustrade care să nu fie mai mici de 95 cm înălțime, iar dacă există și riscul frecvent al căderii de materiale, este necesar un parapet și un acoperiș de protecție. Balustradele și parapetele vor respecta condiția ca niciodată să nu existe un gol mai mare de 40 - 50 cm.

Nu mai puțin importante sunt platformele de lucru, de pe care să se poată lucra în condiţii de securitate. În multe cazuri, aceste nu sunt necesare, dar există situații care fac excepție: pante abrupte, lucrări la pazie, la coșurile de fum. Platformele de lucru elevatoare sunt o soluție tot mai des întălnită când este vorba de lucrări de scurtă durată.

Atunci când se consideră că platformele de lucru şi sistemele de protecţie a marginilor nu sunt suficiente, sau nu se pot monta, există încă o serie de variante. Pe de o parte, avem plasele de protecţie sau suprafeţele de aterizare moi (cum ar fi pernele pneumatice sau umplute cu granule PVC). Se consideră că aceste sisteme colective împiedică accidentele sau reduc gravitatea căderii. Pe de altă parte, se pot utiliza sistemele personale de oprire a căderii, precum hamurile, care de asemenea pot reduce gravitatea unui eventual accident. Acestea din urmă sunt poziționate pe o treaptă inferioară în ierarhia măsurilor de control, atât pentru faptul că sunt individuale, cât și pentru faptul că doar reduc consecințele căderii, nu o și împiedică. În plus, necesită un punct de ancorare suficient de rezistent, utilizatori disciplinaţi şi supraveghere constantă din partea conducerii. Oricum, dacă se folosesc plase de protecţie, este important ca ele să fie instalate de o persoană calificată și cât mai aproape de suprafaţa de lucru, pentru a se reduce distanţa de cădere.

Se consideră deseori că aceste competențe privind protecția muncii pe acoperiș sunt dobândite ”la locul de muncă”. Da, experiența are un rol important, dar instruirea sistematică este mult mai eficientă și mai puțin riscantă, de aceea orice montator calificat ar trebui să participe la cursuri sau traininguri de acest gen. În caz contrar, el nu poate lucra în condiții de siguranță decât sub supravegherea cuiva care are într-adevăr competențele repective. Montatorul profesionist trebuie să identifice riscurile, să înțeleagă procedurile de lucru și etapele lor, să poată implementa principalele măsuri de siguranță: instalarea sistemelor de protecție a marginilor, folosirea platformei elevatoare, manipularea corectă a materialelor, construirea schelelor turn, montarea și utilizarea hamurilor de oprire a căderii, procedurile de salvare și prim-ajutor.

 

Ce facem cu acoperișurile de azbest?

Montatorul se mai poate confrunta cu unele situații particulare în timpul reparării sau dezafectării acoperișurilor vechi. Dincolo de praf, riscul tăierii, lovirii, înțepării în cuie etc., poate avea de-a face cu materiale dăunătoare precum azbestul, responsabil de o boală gravă numită, nu întâmplător, azbestoză, ce se transformă deseori în cancer. Cu decenii în urmă, au fost produse cantități impresionante de plăci din azbociment, un material  pe bază de ciment, care avea în compoziție și circa 10% azbest alb, un mineral cunoscut pentru proprietățile sale superioare privind rezistența la foc și caracterul termoizolant. Materialul rezultat, deosebit de rezistent la intemperii, a fost folosit intens sub formă de plăci ondulate la acoperirea a mii de construcții industriale sau agricole, dar și la numeroase case ale celor care s-au bucurat de prețul foarte scăzut. Confirmându-se bănuielile privind potențialul extrem de nociv al azbestului, bănuieli apărute începând cu anii ’80 ai secolului trecut, din 2005 există o directivă a Comisiei Europene care interzice utilizarea și comercializarea acestui material. S-a confirmat că fibrele respective, odată intrate în plămâni, provoacă daune serioase, uneori la mult timp de la inhalare, astfel încât se estimează că milioane de oameni vor suferi și vor muri în următoarele decenii din cauza unor probleme pulmonare având ca origine utilizarea și manipularea produselor cu conținut de azbest. Din păcate, chiar dacă a adoptat în 2006 o hotărâre de guvern de interzicere, România permite încă utilizarea produselor care conțin azbest până la încheierea ciclului de viață. Acesta e contextul în care avem de rezolvat o problemă destul de dură: ce facem cu (probabil) milioanele de plăci de azbest de pe case și anexe, care trebuie demontate și depozitate sau distruse undeva? À propos: în niciun caz azbestul nu se arde, acest lucru nu ar face decât să ajute la răspândirea lui în atmosferă. Ei bine, montatorii sunt și vor fi probabil în prima linie a acestei bătălii, pe care nu au cum să o câștige decât cu măsuri speciale de protecție, care pot fi variate, de la niște simple măști textile la echipamente dedicate, la care nu este admis niciun contact cu azbestul, inclusiv la nivelul mâinilor. Totuși, sfatul nostru este ca, de câte ori întâlniți o astfel de situație, să apelați la cineva specializat în managementul deșeurilor de azbest. Atenție: azbestul nu este prezent doar la construcții industriale, ori la casele ieftine de mahala sau de la țară! Există plăci de forme speciale folosite inclusiv la acoperișuri ale unor clădiri monument de arhitectură, din marile orașe, reparate cu fonduri reduse (pentru a nu se folosi plăci de ardezie, de exemplu).

 

Montajul în funcție de vreme

Nu în ultimul rând, montatorii vor lua în calcul condițiile meteorologice în care se poate lucra sau nu. Reglementările din domeniu, în toate țările civilizate, menționează că sunt interzise orice lucrări la înălțime în condiții meteorologice care pot pune în pericol sănătatea și securitatea lucrătorilor, de exemplu îngheț sau ploaie (pericol de alunecare), respectiv vânt – un montator care transportă o foaie de tablă poate fi dezechibrat și chiar aruncat de o rafală de vânt. În plus, ca pe orice șantier, vântul poate desprinde bucăți de materiale vechi sau încă nefixate (au fost cazuri când au fost smulse acoperișuri întregi).

Așa cum menționam și în episodul anterior, termenul de ”vreme rea” este destul de vag, iar experiența lucrătorului își spune cuvântul în evaluarea situației. În funcție de poziționarea pe acoperiș, apa poate fi lichidă sau solidă, poate îngheța brusc la o adiere de vânt. Vara, tabla de pe acoperiș se poate încălzi la temperaturi care deteriorează încălțămintea obișnuită, iar insolația este oricând un pericol, de aceea se impune purtarea de îmbrăcăminte corespunzătoare și chiar folosirea unor creme de protecție (cancerul de piele este relativ frecvent printre montatori). În România, constatăm frecvent lipsa echipamentului de protecție specific montatorului de acoperișuri, sau măcar a unui echipament pentru muncitorii în construcții. Acesta asigură eficiența activității, ergonomie, dar și o siguranță sporită în muncă.

 

Lucrările de scurtă durată

Multe accidente se petrec în contextul acestor lucrări de scurtă durată, care pot dura câteva minute (sau ore, dacă se descoperă deficiențe sau dificultăți noi la fața locului) și sunt tratate deseori cu superficialitate sub aspectul siguranței. Poate fi vorba de o simplă inspecție, de reglarea unei antene, curățarea unui coș de fum sau înlcuirea câtorva țigle. Este posibil ca  asigurarea unui sistem de protecţie integrală a marginilor să nu fie practică, de aceea se apelează la dispozitive alternative. Oricare ar fi situația, există anumite cerințe minime, care presupun o cale de acces sigură la nivelul acoperişului şi o metodă de lucru la fel de sigură. De exemplu, pe un acoperiş înclinat se va folosi acel tip de scară specială, cu treptele ieșite din planul scării și prindere peste coama acoperișului; atunci când panta acoperișului este foarte mare, este obligatoriu un sistem de ancorare rezistent, având coarda suficient de scurtă pentru a împiedica purtătorul să se lovească în cazul unei desprinderi accidentale. Acestea, adică echipamentele brevetate, sunt singurele care ar putea înlocui pe termen scurt eșafodajele, platformele fixe sau mobile. Siguranța lucrătorului la operațiunile de scurtă durată depinde și de sistemul de acoperiș existent, obstacolele, adrența lui (tabla plană metalică, fără depuneri precum particulele ceramice, va fi totdeauna mai dificil de escaladat). Dar aceasta nu este neapărat vina beneficiarului. Vina beneficiarului poate fi că, așa cum se procedează în majoritatea cazurilor, nu se gândește la intervențiile necesare ulterior și nu cumpără învelitori în sistem complet, cu trepte pentru montatori, sau măcar niște cârlige metalice, concepute special în acest scop. Sperăm că printre cititori se află și viitorii clienți ai montatorilor, care vor găsi astfel înțelegere și compasiune pentru munca lor, una dintre cele mai riscante din domeniul construcțiilor.

150 de ani alaturi de profesionistii in acoperisuri