Ursa

ULTIMELE STIRI

COILPROFIL a preluat denumirea celui mai puternic brand din portofoliu: METIGLA

Compania belgiană Coilprofil și-a schimbat din această va...

BIFE-SIM 2018 în casă nouă!

BIFE-SIM, cel mai important târg internațional dedicat ind...

Viitorul construcțiilor și tendințe în amenajări la Construct-Ambient Expo 2019

Romexpo redefinește târgurile Construct Expo și Ambient E...




Lucrul pe acoperiș și riscurile lui (III)

Industriale » Industriale | 03 iulie 2018

 

Dacă în edițiile trecute ale acestui serial am vorbit în principiu despre riscurile de accidentare ale montatorilor de acoperiș (dar și ale celor care ajung din diverse motive pe șantier sau în apropierea lui) din cauza căderilor de la înălțime, neasigurării corecte a condițiilor de lucru sau dezordinii de pe șantier, este momentul să vorbim și despre alte probleme la fel de specifice, precum bolile profesionale, nu mai puțin importante pentru specialiștii din domeniu, pentru buna desfășurare a lucrărilor și pentru eficiența muncii lor. Să ținem cont de faptul că în România accidentele și bolile profesionale sunt peste media europeană, ceea ce denotă o oarecare neglijență – din partea tuturor, inclusiv a celor afectați direct, care nu știu prea bine care sunt pericolele și cum ar trebui să procedeze. Și (poate că ar trebui să vorbim mai des și despre aceasta), să vedem și câteva responsabilități ale angajatorilor în legătură cu o meserie plină de adrenalină și riscuri care se numește ”montator de acoperișuri”, fie că montează o învelitoare pe o șarpantă sau aplică un sistem de terasă pe un bloc.

 

”Omul de fier”

Pornim de la premiza că un montator de acoperișuri are o sănătate de fier, de pilot de avion dacă vreți. Nici prin gând nu ne-ar trece că el ar putea avea rău de înălțime sau probleme cardiace. Și o durere de măsea poate avea consecințe dramatice pe șantier, ca să nu mai vorbim despre consumul de alcool sau substanțe interzise, ori de o medicație care îl amețește sau îl relaxează peste limita simțului de autoconservare. De asemenea, nu ne punem îndoi de stabilitatea lui emoțională, iar testele psihologice ar trebuie să fie ceva mai consistente, pentru că de aceasta depinde viața lui și a celor din jur, cu care lucrează sau pe care este dator să îi protejeze. Trebuie să fie un om responsabil, echilibrat, care poate face față unor situații limită, atunci când este cazul. El lucrează sub influența diverșilor factori de stres, care pot fi legați de munca efectivă sau nu - relația cu echipa, cu familia, cu un beneficiar mai nervos sau (am mai întâlnit cazuri) cu vecinii beneficiarului ori alte persoane care au ceva de comentat despre lucrare. Sunt multe situații în care montatorul trebuie să își păstreze calmul necesar lucrului la înălțime, pentru că aici orice scăpare sau eroare, oricât de mică, poate fi fatală.

Dar... să ne oprim din descrierea montatorului perfect și să vedem care sunt problemele lui reale. Unele dintre ele sunt generale, întâlnite la muncitorii în construcții, altele sunt specifice montatorilor de acoperișuri, care stau aproape totdeauna în frig sau caniculă, vânt, umezeală, praf, expunere excesivă la soare ș.a.m.d. Oricum, vorbim de condiții oarecum asemănătoare, și este constatat faptul că domeniul construcțiilor este afectat dur de boli profesionale, fiind pe locul doi după minerit. Unele dintre lucrări sunt realizate în atelier, unde condițiile sunt mai bune și munca mai ușoară, fără a fi nevoiți să se urce pe acoperiș, dar la un moment dat trebuie să ajungă pe șantier și să poziționeze prefabricatele unde este nevoie.

 

Afecțiunile musculo-scheletice

Incidența lor este ca procent de aproximativ 30% din numărul total al lucrătorilor în construcții la nivel european, ceva mai mare în România; în cazul ambelor entități, este pe primul loc în motivarea absenteismului medical, deci cea mai frecventă boală profesională, cu consecințe economice considerabile, ca să nu vorbim de suferințele celor afectați. Cei mai mulți acuză, în ordinea frecvenței, dureri de spate, dureri în ceafă și umeri, dureri la membrele superioare și dureri la membrele inferioare. Sunt cauzate de operațiunile de ridicare, coborâre, împingere, tragere, susținere, transportare de materiale și obiecte grele, dar și de operațiunile manuale efective: bătut cu ciocanul, găurire, înșurubare tăiat cu ferăstrăul sau foarfecele și alte tipuri de efort. Nu mai punem la socoteală pericole precum rănirea, tăierea, strivirea, entorsa, fractura ori arsura, care de obicei se petrec în același context al manipulării de materiale și al executării operațiunilor manuale. Manipularea manuală a maselor mari poate provoca accidente sau crize lombare precum lumbago, hernie de disc, ruptură musculară, hernie inghinală, de vină fiind nu doar greutatea, ci și cerințele specifice activității, poziția, mediul și spațiul de lucru. Nu sunt de neglijat nici factorii psihosociali și mai ales individuali, pentru că fiecare om are un ”călcâi al lui Ahile”. Dincolo de fazele acute, aceste afecțiuni se pot croniciza, devenind boli profesionale – lombalgii, artroză, sciatică, hernie de disc, afecțiuni ale țesuturilor moi, oboseală musculară și generală. Bineînțeles, acestea pot fi prevenite, sau, mai realist vorbind, le poate fi întârziată și atenuată manifestarea, dar este nevoie de cîteva eforturi suplimentare, atât din partea angajatorului, cât și a angajatului. Condițiile de la locul de muncă,echipamentul, sarcinile, managementul activității pot fi optimizate prin mai multe metode. În primul rând, prin eliminarea sau reducerea manipulării manuale a maselor (MMM) încă din faza de proiectare – iată că și arhitecții au un rol în această poveste. În al doilea, prin creșterea gradului de mecanizare a activității pe șantier, adaptate sarcinilor de muncă și maselor transportate – sarcina angajatorului. Ne referim la transpalete, motostivuitoare, macarale și mijloace de ridicare, mașini cu rampe escamotabile și braț de încărcare auxiliar, platforme elevatoare, cărucioare, scule electrice performante etc. Acestea trebuie de asemenea să beneficieze de o mentenanță și o întreținere preventivă corespunzătoare – din această perspectivă, de multe ori pot fi făcuți responsabili chiar utilizatorii, care nu le întrețin totdeauna, pe principiul că sunt ”de la firmă” și nu se gândesc la faptul că aceste facilități le conservă confortul și sănătatea. La fel de importante sunt aspecte precum înălțimea planurilor de lucru (să nu stea aplecați sau în poziții nefirești), un spațiu de lucru degajat de obstacole și obiecte inutile, ordonat, permanent curat, cu unelte ergonomice, dar și folosite corespunzător. Trainingurile periodice, chiar cu furnizorii de scule și echipamente, pot da informații neprețuite în privința ergonomiei. Spațiile de depozitarebine gândite în organizarea de șantier au și ele un rol important, ca și respectarea unor fluxuri de lucru care să evite manipulările inutile sau suplimentare. Scările, schelele, eșafodajele trebuie bine proiectate, astfel încât să nu solicite eforturi excesive – e bine ca energia să fie folosită în muncă, nu în cățărări.

Echipamentele montatorilor de acoperișuri sunt prevăzute cu un design specific, buzunare și accesorii care le permit libertate de mișcare. Puțini apelează la ele, în general folosindu-se echipament cu specific general pentru construcții (ca să nu vorbim de îmbrăcămintea uzată, ”de lucru”....). Cele mai bune soluții sunt cele profesionale, eventual cu mănuși, apărători, cască, centuri lombare și alte accesorii care asigură atât eficiența muncii, cât și confortul. Dar, ceea ce este mai important, toate aceste facilități, gesturi, poziții, metode de lucru și manipulare trebuie comunicate lucrătorilor în cadrul trainingurilor și supravegherii permanentea șantierului de către superiorii ierarhici sau consultanți care au cunoștințe consolidate în domeniu.   

În acest context, merită să spunem câteva cuvinte despre Sindromul vibrației braț-mână (HAVS – Hand-Arm Vibration Syndrome), destul de des întalnit printre cei care utilizează unelte manuale acționate mecanic, cum sunt bormașinile, perforatoarele, ciocanele mecanice, ferăstraiele electrice. În UE, 19 % dintre angajații din sectorul construcțiilor sunt expuși în mod permanent la vibrații, iar 54% sunt expuși o parte din timp; și lucrătorii pe acoperiș pot avea probleme de acest gen, dacă folosesc în exces mașini care produc vibrații (și mai ales dacă acestea sunt de calitate nu prea bună, neprofesionale, deci proiectate cu prea puțină preocupare pentru sănătatea utilizatorilor. Această tulburare, denumită uneori și ”Sindromul Raynaud”, se manifestă prin slăbiciune musculară la nivelul mâinii, senzații de furnicături și amorțeală în degete, pierderea sensibilității tactile, intoleranță la frig, perturbarea circulației sanguine și modificări ale colorației mâinii, degetelor sau închieturilor. Este rezultatul utilizării în exces a echipamentelor menționate, cu consecințe asupra nervilor, mușchilor și tendoanelor mâinii, asupra circulației la acest nivel.

 

Contactul excesiv cu anumite substanțe și... multe altele

·         Contactul frecvent cu substanțe lichide cum sunt uleiurile, rășinile și produsele pe bază de ciment ce conțin crom hexavalent sporesc extrem de mult probabilitatea apariției problemelor dermatologice. Alte materiale care afestează pielea pot fi smoala epoxidică, și vata de sticlă.

·         Lucrătorii care folosesc frecvent produse ce conțin solvenți organici precum eterii de glicol sau esterii (lacuri, emailuri și tratamente pentru lemn, vopsele pentru metal, amorse, adezivi pentru lemn, mortare sintetice, masticuri, grunduri etc.) cauzează așanumitul ”Sindrom al solventului”, care se manifestă prin simptome neuro-psihice precum pierderea memoriei, oboseala cronică și alte probleme ale sistemului nervos central, plus efecte destul de agresive asupra ficatului și rinichilor. Studiile arată că cei mai mulți dintre aceștia necesită pensionarea anticipată.

·        Contactul excesiv cu plumbul, de exemplu la aplicarea sau îndepărtarea vopselelor pe bază de plumb și atunci când se lucrează cu acest metal (se montează încă învelitori de plumb la monumentele istorice), poate afecta sistemul nervos central, ducând la amețeli, dureri de cap, stări de oboseală și alte simptome.

·        Azbestoza și mezoteliomul (un tip de cancer la nivelul plămânilor) fac anual sute de mii de victime în toată lumea, din cauza expunerii la azbest; am mai vorbit și în ediția trecută despre acest material interzis în țările civilizate, dar care este încă periculos prin produsele încă existente în clădirile vechi. Azbestul este de asemenea un factor agravant în cancerul pulmonar cauzat de fumat. În Marea Britanie încă mor 700 – 800 de oameni anual din aceste motive, această țară folosind pe scară largă azbestul în perioada lui de ”glorie” de acum un secol și ceva. Nici în România nu au dispărut complet învelitorile de azbociment, concepute pentru clădirile industriale și agricole, dar folosite pe scară largă pentru acoperirea caselor în zonele cu mai puține resurse.

·         Să nu uităm de agenții biologici, dezvoltați în spații închise, care apar inevitabil în cazul renovărilor: bacterii aerobe și anaerobe, virusuri, ciuperci, mucegaiuri, paraziți. Apar iritații ale pielii, ochilor și nasului, eczeme, infecții, intoxicări. Cea mai cunoscută bacterie este Clostridium tetani, responsabilă pentru infectarea rănilor și îmbolnăvirea de tetanos. Purtarea echipamentului de protecție adecvat este rareori respectată în cazul echipelor mici, care activează sezonier.  

·        Cancerul nazal este o boală rară, întâlnită în special la tâmplarii și dulgerii care inhalează în exces pulberi de lemn. Nici montatorii de acoperișuri nu sunt străini de aceste pericole, mai ales cei care lucrează la ridicarea șarpantelor (mulți dintre montatori sunt de fapt dulgheri ”reconvertiți”).

·        Silicozele nu sunt neapărat boli ale industriei metalurgice, miniere sau din carierele de piatră. În general, sunt expuși toți cei care lucrează cu materiale abrazive, nisip (șantierul este un plin de nisip), sau alte produse ce conțin siliciu. În general, cei care lucrează cu pulberi sunt susceptibli de boli respiratorii și chiar ceva mai complicat de atât.

·         Ultimul tip de afecțiune probabil, dar nu cel din urmă, vizează sistemul auditiv. Aproximativ unul din cinci muncitori pe șantier este expus permanent la niveluri ridicate de zgomot și peste jumătate dintre aceștia sunt supuși la zgomot pe o durată limitată din timpul de lucru. Nivelul ridicat de zgomot sporește riscul apariției dificultăților de auz, dar lucrurile pot evolua în timp la hipoacuzie și surditate profesională, deoarece sunetul depășete de regulă limita de 7 dB permisă în țara noastră. Utilizarea utilajelor și uneltelor mecanice masive în spații închise este de regulă cea mai agresivă situație. Purtarea căștilor de protecție pentru urechi ar trebuie să fie obligatorie, dar... cine aude?

150 de ani alaturi de profesionistii in acoperisuri