Ursa

ULTIMELE STIRI

Tendințele în mobilă, în lumina reflectoarelor BIFE-SIM 2017

BIFE – SIM, cel mai mare târg internațional de mobilă, ...

BIFE-SIM 2017 vă invită să descoperiți fascinanta lume a mobilei!

BIFE – SIM, cel mai mare târg internațional de mobilă...

FII DIFERIT! Alege acoperisul GERARD. Promotie pana la 31 iulie.

Final Distribution, importatorul  exclusiv in Romania a...

Novatik Slate si Novatik Wood – cele mai noi profile din portofoliul Final Distribution

Final Distribution, producatorul brand-ului Novatik, a lansa...



Mansardarea – o idee bună cu aplicare problematică

Mansarde » Structuri | 24 decembrie 2015

Mansarde blocuri

Mansardarea blocurilor de locuințe multietajate construite până la începutul anilor 1990 a stârnit în egală măsură valuri de entuziasm și reacții dure de opoziție. Pe de o parte există necesitatea creării de noi spații locative, în orașele în care se justifică această extindere pe verticală (cu un câștig rezonabil pentru proprietarii de apartamente din acele blocuri), iar pe de altă parte trebuie luate în calcul dificultățile create asociațiilor de locatari, problemele legislative nerezolvate și faptul că mansardarea nu este totdeauna permisă de structurile acelor blocuri. Odată rezolvată această dilemă, ajungem la întrebarea perfect legitimă: cine și cum face această mansardare?


De multe ori, lucrările de mansardare au fost necorespunzătoare, cu erori de proiectare și de execuție, iar reacția din ultimii ani a fost uneori de respingere a ideii în ansamblu. Proprietarii din aceste blocuri nu au mai vrut să accepte mansardarea, iar cei care aveau nevoie de o locuință nu s-au mai orientat către acest tip de spațiu. Din păcate - credem noi, pentru că mansardarea este o soluție adoptată peste tot în lumea civilizată, dar unde legile sunt clare și respectate, iar executanții folosesc în aceste cazuri cele mai performante materiale – altfel nici nu se poate discuta de protecție și confort.

Situația a devenit acută când s-a stabilit că mansardarea se poate face cu acordul majorității proprietarilor de apartamente, și nu a tuturor, ceea ce a stârnit numeroase nemulțumiri, pe bună dreptate: dacă unul dintre locatari este afectat în vreun fel, el nu trebuie să se supună majorității, în virtutea dreptului său de proprietar. Din fericire, situația a fost remediată, dar neînțelegerile dintre proprietari au întârziat de cele mai multe ori luarea deciziilor privind acceptarea mansardării. O altă problemă a fost alegerea firmelor de montaj, a soluțiilor tehnice și de arhitectură, respectiv a materialelor folosite (așa cum veți vedea la sfârșitul acestui articol). Realizarea unui acoperiș, de orice fel, deasupra terasei de peste ultimul etaj, rezolvă o temă importantă: protecția împotriva umezelii și transferului termic (iarna pierderi de căldură, vara – încălzire excesivă a celui de sub acoperișul terasă, acoperiș realizat cu metodele specifice perioadei de până în 1990, nu foarte performante). A apărut însă o nouă temă: ignifugarea, în condițiile în care majoritatea materialelor folosite la mansardare sunt materiale ușoare. Nu în ultimul rând, s-a pus întrebarea dacă aceste blocuri suportă o mansardare care impune intervenții constructive majore, cu o greutate care depășește cu mult greutatea unui acoperiș obișnuit.


Categorii și faze de lucrări necesare

Ministerul de resort a emis o serie de documente legislative care reglementează această activitate. Prin mansardarea blocurilor, se înțelege amenajarea spațiului de sub podul peste ultimul etaj sau înlocuirea acoperișului tip terasă cu unul cu șarpantă, în documentația de specialitate aceste tipuri de lucrări fiind definite ca”reabilitarea acoperișului cu pantă accentuată și/sau pantă redusă, cu intervenții semnificative, prin crearea de spații utile și/sau terase”, respectiv ”reconfigurarea acoperişurilor-terasă existente în configurare de mansarde sau etaje mansardate”.

În cazul unui acoperiș cu șarpantă existent, care trebuie mansardat,sunt necesare o serie de categorii și faze de lucrări, în funcție de tipul de reabilitare și sistemul constructiv (după cum se va vedea, intervențiile sunt serioase în majoritatea cazurilor):

  • Desfacerea şi îndepărtarea învelitorii existente şi a structurii acoperişului (şarpantă); ca un caz particular, se poate face liftarea ansamblului acoperişului (structură de acoperiş-şarpantă şi învelitoare) şi repoziţionarea provizorie la cota stabilită, dar numai în cazul în care ansamblul de acoperiş este în bună stare şi permite acest mod de intervenţie, fiind avantajos din punct de vedere tehnico-economic;

  • Reabilitarea/refacerea planşeului din lemn, sau reabilitarea planşeului din beton armat, elemente prefabricate din beton armat sau din elemente ceramice;

  • Realizarea structurii anvelopei perimetrale şi de compartimentare în soluţia stabilită, pe structura inferioară, suport, reconsiderată (zidărie portantă cu sau fără sâmburi din beton armat, structură în cadre din beton armat sau cu profile metalice, structură spaţială din elemente din lemn fasonat sau stratificat);

  • Realizarea structurii portante de acoperiş (şarpantă, ferme), în soluţie uşoară (lemn sau metal) şi asigurarea acesteia la structura verticală;

  • Realizarea structurii de învelitoare (suport al învelitorii şi învelitoare), recomandabil în soluţie uşoară;

  • Realizarea închiderii perimetrale şi de compartimentare, inclusiv a sistemului de termoizolare, a instalaţiilor necesare şi a finisajelor.


Reconfigurarea acoperişurilor - terasă existente în configurare de mansarde sau etaje

mansardatese realizează în mod similar cu reabilitarea oricărui acoperiș ajuns în stadiul de a nu mai putea fi utilizat, presupunând următoarele componente și etape de execuție:

  • Planşeu din beton armat;

  • Nod de circulaţie verticală;

  • Anvelopă perimetrală (în funcţie de nivelul de rezistenţă mecanică şi stabilitate a construcţiei existente:

  • zidărie portantă, cu sau fără sâmburi din beton armat şi centuri/grinzi din beton armat, în planul anvelopei perimetrale existente, cu sau fără placare termoizolantă (se poate prevedea termoizolare interioară);

  • Pereţi exteriori uşori în diverse soluţii conceptuale, ventilaţi sau nu, cu elemente portante de susţinere a pereţilor şi acoperişului (clasa de combustibilitate B).

  • Acoperiş existent, menţinut şi liftat, atunci când este posibil: constituie obiectul unei documentaţii specifice privind desfacerea ansamblului de pe elementele suport, ancorarea şi asigurarea, liftarea la cota stabilită, poziţionarea provizorie şi după executarea elementelor verticale la cota finală, repoziţionarea şi fixarea definitivă;

  • Acoperiş nou – măsuri privind securitatea/siguranţa:

  • La clădirile situate adiacent circulaţiei publice (alei, carosabile, pietonale), cu învelitorile cu pantă spre circulaţia publică, se recomandă a fi de tip uşor (tablă plană, plăci profilate sau profilat-amprentate din tablă sau din alte materiale, elemente bitumate tip bardou, membrane bitumate), cu elementele anexe şi accesorii ancorate/fixate întărit, în sistem supraasigurat; în cazul învelitorilor cu elemente grele (ţigle, olane) acestea vor fi ancorate/fixate în sistem supraasigurat cu elemente (agrafe, sârmă, şuruburi, etc.) necorozive (inox).

  • La clădirile situate adiacent circulaţiei publice, elemenetele de preluare, dirijare şi evacuare a apelor pluviale (jgheaburi, burlane) se vor prevedea numai la clădiri cu maxim 5 niveluri (P+4E), în următoarele condiţii: la clădiri cu maxim 2 niveluri (P+1E) se vor prevedea sisteme de jgheaburi/burlane, uzuale, tipizate, cu condiţia montării în acestea a unor sisteme automate de încălzire (alimentate cu curent de joasă tensiune), pentru a împiedica formarea gheţii; la clădirile cu maxim 5 niveluri (P+4E) se vor prevedea sisteme de jgheaburi tip şenou, din tablă de minim 1,5 mm grosime (zincată şi/sau protejată anticoroziv), cu deschiderea de minim 30 cm şi înălţimea de minim 20 cm, cu rebordul exterior mai înalt decât intersecţia cu planul învelitorii cu minim 15 cm şi dotate cu garguie de preaplin şi cu sisteme automate de încălzire (inclusiv în burlane); versanţii vor fi prevăzuţi obligatoriu cu elemente împotriva alunecării şi de tăiere/disipare a gheţii/zăpezii.

  • La clădirile cu maxim 5 niveluri (P+4E), care sunt retrase faţă de circulaţia publică (înconjurate de spaţii verzi, fără accesibilitate publică) se pot utiliza sisteme de jgheaburi/burlane, uzuale tipizate;

  • La clădirile mai înalte de 5 niveluri (P+4E) se pot prevedea elemente de preluare şi dirijare a apelor tip şenou, prevăzute cu sisteme automate de încălzire, montate în interiorul perimetrului construit (fără posibilitate de deversare curentă spre exterior, eventual cu sisteme de preaplin şi garguie) cu legătură etanşă la receptoarele pluviale existente;

  • La clădirile mai înalte de 5 niveluri (P+4E) se pot prevedea acoperişuri cu pantă spre interiorul perimetrului edificat, cu preluarea apelor în bazine de colectare, legate direct şi etanş la receptoarele pluviale existente (prevăzute cu sisteme automate de încălzire);

  • La toate tipurile de acoperişuri, nou concepute, se vor prevedea elemente de acces şi elemente de siguranţă la circulaţia ocazională pe acoperiş (podine, scări în lungul pantei, elemente pentru fixarea corzilor de asigurare etc.);

  • Toate tipurile de acoperiş vor fi prevăzute cu sisteme paratrăsnet.



Studiu de caz

Avem aici o mansardare peste un bloc cu regimul de înălțime S+P+4E, reabilitat termic cu sistem din polistiren expandat și tâmplărie termoizolantă. Acoperișul este cu pantă frântă, iar mansarda pe un singur nivel. A fost folosită o învelitoare ușoară, din panouri de oțel ambutisat, în sistem relativ complet, cu parazăpezi și sistem pluvial. Sunt prezente și cîteva ferestre de mansardă, absolut salutare în cazuri de acest gen. Funcționalitatea a fost principalul criteriu de proiectare, astfel încât nu se poate vorbi despre considerente estetice. Așa cum era corect, streașina depășește nivelul fațadei, astfel încât apa să nu afecteze termosistemul. Interesante sunt profilele metalice aplicate perimetral la ferestrele tip lucarnă, care nu au cum să etanșeizeze acea zonă, cu toate eforturile montatorilor de a rezolva situația ”din ciocan”. Trecând peste faptul că loviturile cauzează daune iremediabile acestui tip de învelitoare, efectele sunt minime: infiltrațiile se produc, iar apa ajunge la structura mansardei, fiind vorba de o zonă în care nu se mai asigură continuitatea foliei anticondens (și nici nu e de dorit ca folia să aibă rol de hidroizolație). Un profil asemănător a fost montat deasupra ferestrei, pentru a împiedica apa să se scurgă pe ea, dar efectul estetic nu este prea fericit. Tinichigeria poate fi, într-adevăr, o artă, dar nu aici. Senzația lăsată este cea de improvizație, folosind profile care ar putea avea cu totul altă destinație. Vizual, soluțiile de acest gen sunt neplăcute, iar faptul că au fost folosite pe scară largă nu înseamnă că așa și trebuia să se procedeze. Este greu de înțeles în general de ce se folosește acest acoperiș cu pantă frântă, din care ultima pantă este aproape verticală, și nu se construiește pur și simplu încă un nivel din materiale ușoare, peste care se montează un acoperiș cu aceeași pantă redusă. Astfel, apa nu ar ma trece pe lângă nicio lucarnă provocând infiltrații, probabil costurile ar fi mai mici și s-ar evita această ”căciulă” roșie, care nu poate fi supusă niciunei evaluări estetice. Răspunsul poate fi: ”doar ca să se respecte litera legii...”.

150 de ani alaturi de profesionistii in acoperisuri
BifeSim 2017