Ursa

Podul, spațiul cu un potențial enorm (III)

Mansarde » Solutii de amenajare spatiala | 06 septembrie 2019

 

Am abordat în edițiile anterioare o serie de aspecte referitoare la problematica de natură legală asupra mansardării podurilor, ca spații comune sau nu; am discutat cu cadastriști, cu notari, cu beneficiari ai unor lucrări de acest gen. Credem că este relevant să vorbim și despre aspectele structurale ale acestui tip de spațiu, care sunt importante, chiar obligatorii, pentru că ne referim la clădiri vechi, care au trecut prin experiențe diverse, unele traumatizante – cutremure, intemperii, trafic, intervenții de diferite feluri, uneori incendii sau inundații. În plus, prin mansardare avem ocazia să consolidăm edificiul, apelând la cunoștințe și materiale noi, inexistente acum un secol, când multe lucruri se făceau în bună măsură empiric. Da, este adevărat, se făceau temeinic, uneori cu surplus de resurse, dar niciodată nu știi cu adevărat unde este veriga slabă, care poate ceda... Este minunat că azi putem beneficia de atâtea facilități, într-un spațiu care nu era conceput pentru așa ceva, dar care ne stă la dispoziție.

 

În secolul trecut, Bucureștiul s-a confruntat cu peste 30 de seisme cu magnitudine de peste 6 grade pe scara de magnitudine Richter, dintre care unele au rămas în memoria colectivă prin efectele lor distructive – cel din 1940 și cel din 1977. Chiar dacă au făcut față acestor evenimente, nu înseamnă că vechile clădiri au rămas intacte. Aici nu se poate cita aforismul ”Tot ce nu te distruge te face mai puternic”. După fiecare agresiune, casa rămâne afectată, de la câteva țigle căzute sau ornamente desprinse, la coșuri fisurate, ziduri ori planșee crăpate sau ceva mai grav, chiar dacă nu fatal. Intervențiile ulterioare se pot vedea, studiind finisajele, dar este greu de stabilit dacă au fost reparații de fond sau simple refaceri ale tencuielilor... Aceste case sunt totdeauna surprinzătoare, uneori în mod pozitiv, prin rigoarea cu care au fost construite, arhitectura lor, soluțiile întrebuințate, raportate la mijloacele tehnice ale acelor ani. Dar pot fi și surprize neplăcute, pentru că timpul nu iartă, și oricine a trecut pe acolo și-a lăsat amprenta, uneori în mod iresponsabil, fără a se gândi prea mult la siguranța proprie și a celor din jur. Pentru a evalua toate acestea, un specialist este singurul care poate veni cu o soluție garantată. Acesta va stabili dacă structura trebuie consolidată și unde, bazându-se pe o evaluare a întregii construcții, nu doar asupra zonei superioare. Unii proprietari de spații mansardabile au ales să refacă integral șarpanta, din lemn, așa cum era inițial, alteori din metal sau beton. Proiectul mansardei depinde și de ceea ce se dorește de la acel spațiu, cât de confortabil trebuie să fie – iar pentru aceasta este nevoie nu doar de spațiu, ci și de lumină și aer. Pentru a păstra arhitectura inițială (lucru obligatoriu nu doar la monumentele istorice, ci și în zonele protejate) vom evita construcția de lucarne noi și vom apela la ferestre de mansardă Velux, integrate perfect în suprafața de câmp a învelitorii. Astfel vom aduce lumina și aerul într-un spațiu neprimitor, salubrizându-l nu doar la propriu, ci și la figurat, prin crearea unei noi ambianțe. Nu trebuie decât să alegem ferestre cu dimensiunile potrivite, pentru a nu interveni asupra căpriorilor sau altor elemente de șarpantă.

 

 

Ce trebuie să analizăm la un pod mansardabil

Domnul Victor Nedriță este inginer constructor, verificator și expert tehnic atestat în domeniul execuției și proiectării construcțiilor, expert tehnic în domeniul protejării monumentelor istorice. Din 1992, este directorul cunoscutei firme de proiectare Colonad Proex, în portofoliul căreia întâlnim clădiri de referință precum complexul comercial Plaza România, Unirea Shopping Center Brașov, Monaco Towers, Tomis Mall din Constanța, Aula UPB, Spitalul Judeșean Ilfov, Biserica Eroilor din București, numeroase ansambluri rezidențiale care însumează mii de apartamente, consolidări de clădiri cu risc seismic, din arii protejate sau monumente istorice. Ca specialist în acest domeniu care implică în egală măsură cunoștințe, experiență și responsabilitate, i-am solicitat un interviu în care să ne vorbească despre transformarea podurilor vechi în mansarde.

 

În ce măsură pot fi mansardate podurile clădirilor vechi, pe care le întâlnim în orașe și nu numai?

Spațiile mansardabile pot fi întâlnite, în general, la clădirile realizate înainte de 1940, la case sau blocuri de locuințe cu număr redus de niveluri (2 - 4 etaje), la care structura de rezistență este de regulă din zidărie portantă; la clădirile ridicate după 1925, acestea au de cele mai multe ori planșee de beton, cam în acea perioadă au început să fie realizate pe scară largă. Până atunci, planșeele camerelor mari erau rezolvate cu grinzi din lemn cu secțiuni de circa 20 x 30 cm, având o deschidere de 4 – 5 metri, sau cu profile metalice tip ”I”, poziționate la interax de 50 cm, peste care se montau dulapi de lemn. Podurile nu prea erau utilizate atunci, eventual aveau câteva cămăruțe pentru personalul care lucra colo – servitori, menajere, șoferi etc. În perioada modernă, podurile sunt resurse deosebit de interesante, pentru că permit utilizarea întregii suprafețe construite a casei și au apărut multe materiale noi care facilitează operațiunea de mansardare. Dar înainte de a începe investiția într-o mansardă, trebuie rezolvată structura, conturul, trebuie asigurat acoperișul și învelitoarea, pentru că toate converg spre siguranța lucrărilor. Lucrări care trebuie concepute și făcute de oameni care se pricep, nu cu oricine.

 

Care sunt cele mai importante etape?

În primul rând, planșeul dintre pod și spațiul locuit de dedesubt trebuie să fie unul din seria nivelurilor curente, de preferat un planșeu din beton armat. Sunt situații când acest planșeu de sub pod nu este rezolvat ca planșeu curent, ci cu o placă subțire de beton sau cu grinzi de lemn. S-a avut în vedere faptul că structura acoperișului se sprijinea pe contur, sau prin popi pe axul pereților de dedesubt. În consecință, pentru utilizarea podului și ”închiderea” practic a casei în partea de sus, erau preferate planșee cu capacitate mult mai slabă decât a nivelurilor curente. Pentru cei care acum vor să mansardeze aceste spații, trebuie deci verificat totdeauna cât de gros este planșeul de sub pod, de peste ultimul etaj; doar astfel putem avea certitudinea că se poate mansarda spațiul, având un planșeu care ulterior va fi încărcat cu sarcini de exploatare, cu pereți despărțitori ușori ș.a.m.d. Din fericire, există posibilitatea ca acest planșeu să fie întărit. Chiar dacă are doar 10 cm grosime, să zicem, el poate fi folosit foarte bine drept cofraj pentru un planșeu de capacitate mai mare, suprabetonat, cu armătură suplimentară. Am realizat la un moment dat o mansardă foarte reușită deasupra unei încăperi în care funcționau birouri. Cei de dedesubt nici n-au știut că în pod s-a turnat un planșeu de beton, deși planșeul existent era de lemn. Am gândit un sistem laborios de a ancora grinzile vechi, împreună cu tot planșeul existent, care altfel s-ar fi curbat sub greutatea betonului turnat; le-am ancorat de niște grinzi metalice sprijinite, trecute prin ferestre, și cu niște tiranți de acoperiș. Deasupra planșeului vechi am pus  polistiren, apoi armătura pentru un planșeu normal; a urmat suprabetonarea și a rezultat un planșeu perfect.

 

Acest tip de lucrări este considerat o intervenție asupra structurii?

Practic, se poate lucra fără să intervii asupra structurii, dar este nevoie de un proiect. Pentru astfel de intervenții trebuie să avem în vedere și dacă imobilul respectiv este amplasat sau nu în zonă protejată, pentru că este nevoie de autorizație. Execuția lucrărilor la o clădire care este în zonă protejată, cu atât mai mult la un monument istoric, fără autorizație, este considerată caz penal. Legislația este oarecum justificată, pentru că la un moment dat s-au petrecut atât de multe abuzuri, încât legea a ajuns, după mai multe variante, în faza aceasta în care faptele sunt considerate penale. Ceea ce, desigur, poate fi foarte neplăcut. Chiar dacă nu se întâmplă nimic grav pentru clădire, ba chiar este vorba de lucrări benefice, pentru că se face în fond o consolidare, se poate ajunge cel puțin la plata unei amenzi penale, care poate fi consistentă.

 

Ce alte aspecte mai trebuie urmărite?

O altă problemă care trebuie analizată este capacitatea pereților de pe contur, care de multe ori sunt înalți și nu au rigiditate în planul lor. Datorită pantelor acoperișurilor, a calcanurilor care se creează, acești pereți ajung la înălțimi de 4-5 metri. Este posibil ca materialele folosite atunci să nu ofere prea multă siguranță, considerându-se că acoperișul era susținut de șarpantă. Se făceau stâlpișori de zidărie și între ei perete de o cărămidă îngustă, de 12 – 14 cm, uneori cu goluri, fără rol portant. La cutremur, un asemenea perete de calcan nu are cum să rămână în picioare – ori cade spre casa vecină, ori spre interior. Deci, dacă vrem să mansardăm, trebuie să luăm măsuri și în această zonă. Stâlpii de lemn existenți ai șarpantei și structura de lemn principală pot fi păstrate fără să intervii asupra lor, de cele mai multe ori. Dar trebuie găsită o metodă prin care să ancorezi pereții de zidărie de acești stâlpi. Chiar dacă este vorba de un perete de calcan mai gros, acesta trebuie să aibă stabilitatea asigurată, altfel cade cu siguranță la un cutremur mai mare sau mai mic. Se găsesc metode de ancorare a peretelui, fie cu tije metalice de stâlpii din lemn lipiți de perete, fie cu contravântuiri de cei un pic îndepărtați. Această operațiune trebuie realizată cu toți pereții înalți din zidărie; cei din lemn au rigiditate în planul lor și nu au nevoie în general de susținere suplimentară.

 

Pot fi probleme cu șarpanta, care de regulă e din lemn?

Bineînțeles că da, pentru că lemnul cariază, crapă, se usucă, putrezește dacă a stat în umezeală. Dar am întâlnit numeroase structuri de o sută de ani care nu au avut probleme. La Liceul Dimitrie Cantemir, de exemplu, am întâlnit un pod de toată frumusețea, cu lemn bine conservat, de mare performanță. Structura de lemn este rezistentă, ieftină, poate fi păstrată fără probleme dacă nu constatăm o degradare serioasă.         

150 de ani alaturi de profesionistii in acoperisuri