În ultimele decenii, acoperișul și conceptul de acoperiș au înregistrat
schimbări majore de abordare, devenind sisteme complexe, care să țină
cont de economisirea energiei, clima în schimbare, agresiunea fonică tot
mai mare, poluarea și multe alte aspecte.În ultimele decenii, acoperișul și conceptul de acoperiș au înregistrat
schimbări majore de abordare, devenind sisteme complexe, care să țină
cont de economisirea energiei, clima în schimbare, agresiunea fonică tot
mai mare, poluarea și multe alte aspecte.
În ultimele decenii, acoperișul și conceptul de acoperiș au înregistrat schimbări majore de abordare, devenind sisteme complexe, care să țină cont de economisirea energiei, clima în schimbare, agresiunea fonică tot mai mare, poluarea și multe alte aspecte. Dincolo de rezistența necesară și comportamentul optim la agresiunile mediului (inclusiv chimice), conform normativelor în vigoare un acoperiș trebuie să aibă proprietăți care să confere:
1. Izolare termică și economisirea energiei:
- Rezistenţa necesară la transfer termic prin învelitoare (de tip complex termoizolant), în vederea asigurării confortului termic global şi limitării pierderilor de energie;
- Capacitatea de diminuare a şocului termic spre interior, inclusiv spre structura termoizolantă, pentru ca materialul termoizolant să nu se degradeze sau deformeze sub acţiunea temperaturilor ridicate şi să diminueze efectul de seră;
- Posibilitatea prevederii/montării pe învelitoarea acoperişurilor de elemente/instalaţii neconvenţionale, pentru producerea de energie termică şi/sau electrică.
2. Protecţie la apă / izolare hidrofugă
Etanşeitatea se exprimă prin protecţia la apă, asigurată de învelitoare, sub efectul ploii, zăpezii şi vântului:
- presiune limită a etanşeităţii la 10 Pa (valoarea maximă a diferenţei presiunii aerului dintre exterior şi interior pentru care este asigurată etanşeitatea la apă)
- capacitatea de evacuare a apelor meteorice se face fără stagnări sau debordări (peste 3 l/minut/mp).
Etanşeitatea învelitorii se asigură în cazul elementelor discontinue, cu un nivel de permeabilitate acceptat şi cunoscut, prin prevederea sub învelitoare a unui strat impermeabil, continuu (folie colectoare anticondens, folie hidroizolantă).
3. Protecţie împotriva zgomotului
Se exprimă prin condiţii tehnice (pentru ansamblul acoperişului) de atenuare a zgomotelor spre interiorul utilizat:
- Izolare la zgomot aerian
Se exprimă prin atenuarea zgomotului pe frecvenţe. Nivelurile de izolare la zgomot aerian se pot diferenţia pe spaţii interioare în raport cu funcţionalitatea acestora (dormitoare, camere de zi, birouri, săli de clasă etc.). - Zgomot emis de către acoperiş (învelitoare)
Se exprimă prin zgomotele emise de acoperiş spre interior, raportate la zgomotul (interior) de fond. Acestea pot fi zgomotele emise de acoperiş provenite din variaţiile dimensionale ale elementelor de construcţie, din vibraţiile şi şuierăturile produse de învelitoare sub efectul vântului (vânt cu viteză mai mare de 10 m/s), de impactul ploii şi grindinei pe învelitoare; zgomotul emis de acoperiş şi perceput la interior se recomandă a fi sub 3 dB(A), în raport cu zgomotul interior de fond.