Mansardarea blocurilor de locuințe multietajate construite până la începutul anilor 1990 a stârnit în egală măsură valuri de entuziasm și reacții dure de opoziție. Pe de o parte există necesitatea creării de noi spații locative, în orașele în care se justifică această extindere pe verticală (cu un câștig rezonabil pentru proprietarii de apartamente din acele blocuri), iar pe de altă parte trebuie luate în calcul dificultățile create asociațiilor de locatari, problemele legislative nerezolvate și faptul că mansardarea nu este totdeauna permisă de structurile acelor blocuri.
Mansardarea blocurilor de locuințe multietajate construite până la începutul anilor 1990 a stârnit în egală măsură valuri de entuziasm și reacții dure de opoziție. Pe de o parte există necesitatea creării de noi spații locative, în orașele în care se justifică această extindere pe verticală (cu un câștig rezonabil pentru proprietarii de apartamente din acele blocuri), iar pe de altă parte trebuie luate în calcul dificultățile create asociațiilor de locatari, problemele legislative nerezolvate și faptul că mansardarea nu este totdeauna permisă de structurile acelor blocuri.
Mansardarea
blocurilor de locuințe multietajate construite până la începutul
anilor 1990 a stârnit în egală măsură valuri de entuziasm și
reacții dure de opoziție. Pe de o parte există necesitatea creării
de noi spații locative, în orașele în care se justifică această
extindere pe verticală (cu un câștig rezonabil pentru proprietarii
de apartamente din acele blocuri), iar pe de altă parte trebuie
luate în calcul dificultățile create asociațiilor de locatari,
problemele legislative nerezolvate și faptul că mansardarea nu este
totdeauna permisă de structurile acelor blocuri. Odată rezolvată
această dilemă, ajungem la întrebarea perfect legitimă: cine și
cum face această mansardare?
De
multe ori, lucrările de mansardare au fost necorespunzătoare, cu
erori de proiectare și de execuție, iar reacția din ultimii ani a
fost uneori de respingere a ideii în ansamblu. Proprietarii din
aceste blocuri nu au mai vrut să accepte mansardarea, iar cei care
aveau nevoie de o locuință nu s-au mai orientat către acest tip de
spațiu. Din păcate – credem noi, pentru că mansardarea este o
soluție adoptată peste tot în lumea civilizată, dar unde legile
sunt clare și respectate, iar executanții folosesc în aceste
cazuri cele mai performante materiale – altfel nici nu se poate
discuta de protecție și confort.
Situația
a devenit acută când s-a stabilit că mansardarea se poate face cu
acordul majorității proprietarilor de apartamente, și nu a
tuturor, ceea ce a stârnit numeroase nemulțumiri, pe bună
dreptate: dacă unul dintre locatari este afectat în vreun fel, el
nu trebuie să se supună majorității, în virtutea dreptului său
de proprietar. Din fericire, situația a fost remediată, dar
neînțelegerile dintre proprietari au întârziat de cele mai multe
ori luarea deciziilor privind acceptarea mansardării. O altă
problemă a fost alegerea firmelor de montaj, a soluțiilor tehnice
și de arhitectură, respectiv a materialelor folosite (așa cum veți
vedea la sfârșitul acestui articol). Realizarea unui acoperiș, de
orice fel, deasupra terasei de peste ultimul etaj, rezolvă o temă
importantă: protecția împotriva umezelii și transferului termic
(iarna pierderi de căldură, vara – încălzire excesivă a celui
de sub acoperișul terasă, acoperiș realizat cu metodele specifice
perioadei de până în 1990, nu foarte performante). A apărut însă
o nouă temă: ignifugarea, în condițiile în care majoritatea
materialelor folosite la mansardare sunt materiale ușoare. Nu în
ultimul rând, s-a pus întrebarea dacă aceste blocuri suportă o
mansardare care impune intervenții constructive majore, cu o
greutate care depășește cu mult greutatea unui acoperiș obișnuit.
Categorii
și faze de lucrări necesare
Ministerul
de resort a emis o serie de documente legislative care reglementează
această activitate. Prin mansardarea blocurilor, se înțelege
amenajarea spațiului de sub podul peste ultimul etaj sau înlocuirea
acoperișului tip terasă cu unul cu șarpantă, în documentația de
specialitate aceste tipuri de lucrări fiind definite ca”reabilitarea
acoperișului cu pantă accentuată și/sau pantă redusă, cu
intervenții semnificative, prin crearea de spații utile și/sau
terase”, respectiv ”reconfigurarea
acoperişurilor-terasă existente în configurare de mansarde sau
etaje mansardate”.
În
cazul unui acoperiș cu șarpantă existent, care trebuie mansardat,sunt necesare o serie de categorii și faze de lucrări, în funcție
de tipul de reabilitare și sistemul constructiv (după cum se va
vedea, intervențiile sunt serioase în majoritatea cazurilor):
-
Desfacerea
şi îndepărtarea învelitorii existente şi a structurii
acoperişului (şarpantă); ca un caz particular, se poate face
liftarea ansamblului acoperişului (structură de acoperiş-şarpantă
şi învelitoare) şi repoziţionarea provizorie la cota stabilită,
dar numai în cazul în care ansamblul de acoperiş este în bună
stare şi permite acest mod de intervenţie, fiind avantajos din
punct de vedere tehnico-economic; -
Reabilitarea/refacerea
planşeului din lemn, sau reabilitarea planşeului din beton armat,
elemente prefabricate din beton armat sau din elemente ceramice; -
Realizarea
structurii anvelopei perimetrale şi de compartimentare în soluţia
stabilită, pe structura inferioară, suport, reconsiderată
(zidărie portantă cu sau fără sâmburi din beton armat,
structură în cadre din beton armat sau cu profile metalice,
structură spaţială din elemente din lemn fasonat sau
stratificat); -
Realizarea
structurii portante de acoperiş (şarpantă, ferme), în soluţie
uşoară (lemn sau metal) şi asigurarea acesteia la structura
verticală; -
Realizarea
structurii de învelitoare (suport al învelitorii şi învelitoare),
recomandabil în soluţie uşoară; -
Realizarea
închiderii perimetrale şi de compartimentare, inclusiv a
sistemului de termoizolare, a instalaţiilor necesare şi a
finisajelor.
Reconfigurarea
acoperişurilor – terasă existente în configurare de mansarde sau
etaje
mansardatese realizează în mod similar cu reabilitarea oricărui acoperiș
ajuns în stadiul de a nu mai putea fi utilizat, presupunând
următoarele componente și etape de execuție:
-
Planşeu
din beton armat; -
Nod
de circulaţie verticală; -
Anvelopă
perimetrală(în funcţie de nivelul de rezistenţă mecanică şi stabilitate a
construcţiei existente:
-
zidărie
portantă, cu sau fără sâmburi din beton armat şi centuri/grinzi
din beton armat, în planul anvelopei perimetrale existente, cu sau
fără placare termoizolantă (se poate prevedea termoizolare
interioară); -
Pereţi
exteriori uşori în diverse soluţii conceptuale, ventilaţi sau
nu, cu elemente portante de susţinere a pereţilor şi acoperişului
(clasa de combustibilitate B).
-
Acoperiş
existent, menţinut şi liftat,
atunci când este posibil: constituie obiectul unei documentaţii
specifice privind desfacerea ansamblului de pe elementele suport,
ancorarea şi asigurarea, liftarea la cota stabilită, poziţionarea
provizorie şi după executarea elementelor verticale la cota
finală, repoziţionarea şi fixarea definitivă; -
Acoperiş
nou– măsuri privind securitatea/siguranţa:
-
La
clădirile situate adiacent circulaţiei publice (alei, carosabile,
pietonale), cu învelitorile cu pantă spre circulaţia publică, se
recomandă a fi de tip uşor (tablă plană, plăci profilate sau
profilat-amprentate din tablă sau din alte materiale, elemente
bitumate tip bardou, membrane bitumate), cu elementele anexe şi
accesorii ancorate/fixate întărit, în sistem supraasigurat; în
cazul învelitorilor cu elemente grele (ţigle, olane) acestea vor
fi ancorate/fixate în sistem supraasigurat cu elemente (agrafe,
sârmă, şuruburi, etc.) necorozive (inox). -
La
clădirile situate adiacent circulaţiei publice, elemenetele de
preluare, dirijare şi evacuare a apelor pluviale (jgheaburi,
burlane) se vor prevedea numai la clădiri cu maxim 5 niveluri
(P+4E), în următoarele condiţii: la
clădiri cu maxim 2 niveluri (P+1E) se vor prevedea sisteme de
jgheaburi/burlane, uzuale, tipizate, cu condiţia montării în
acestea a unor sisteme automate de încălzire (alimentate cu curent
de joasă tensiune), pentru a împiedica formarea gheţii; la
clădirile cu maxim 5 niveluri (P+4E) se vor prevedea sisteme de
jgheaburi tip şenou, din tablă de minim 1,5 mm grosime (zincată
şi/sau protejată anticoroziv), cu deschiderea de minim 30 cm şi
înălţimea de minim 20 cm, cu rebordul exterior mai înalt decât
intersecţia cu planul învelitorii cu minim 15 cm şi dotate cu
garguie de preaplin şi cu sisteme automate de încălzire (inclusiv
în burlane); versanţii vor fi prevăzuţi obligatoriu cu elemente
împotriva alunecării şi de tăiere/disipare a gheţii/zăpezii. -
La
clădirile cu maxim 5 niveluri (P+4E), care sunt retrase faţă de
circulaţia publică (înconjurate de spaţii verzi, fără
accesibilitate publică) se pot utiliza sisteme de
jgheaburi/burlane, uzuale tipizate; -
La
clădirile mai înalte de 5 niveluri (P+4E) se pot prevedea elemente
de preluare şi dirijare a apelor tip şenou, prevăzute cu sisteme
automate de încălzire, montate în interiorul perimetrului
construit (fără posibilitate de deversare curentă spre exterior,
eventual cu sisteme de preaplin şi garguie) cu legătură etanşă
la receptoarele pluviale existente; -
La
clădirile mai înalte de 5 niveluri (P+4E) se pot prevedea
acoperişuri cu pantă spre interiorul perimetrului edificat, cu
preluarea apelor în bazine de colectare, legate direct şi etanş
la receptoarele pluviale existente (prevăzute cu sisteme automate
de încălzire); -
La
toate tipurile de acoperişuri, nou concepute, se vor prevedea
elemente de acces şi elemente de siguranţă la circulaţia
ocazională pe acoperiş (podine, scări în lungul pantei, elemente
pentru fixarea corzilor de asigurare etc.); -
Toate
tipurile de acoperiş vor fi prevăzute cu sisteme paratrăsnet.
Studiu
de caz
Avem
aici o mansardare peste un bloc cu regimul de înălțime S+P+4E,
reabilitat termic cu sistem din polistiren expandat și tâmplărie
termoizolantă. Acoperișul este cu pantă frântă, iar mansarda pe
un singur nivel. A fost folosită o învelitoare ușoară, din
panouri de oțel ambutisat, în sistem relativ complet, cu parazăpezi
și sistem pluvial. Sunt prezente și cîteva ferestre de mansardă,
absolut salutare în cazuri de acest gen. Funcționalitatea a fost
principalul criteriu de proiectare, astfel încât nu se poate vorbi
despre considerente estetice. Așa cum era corect, streașina
depășește nivelul fațadei, astfel încât apa să nu afecteze
termosistemul. Interesante sunt profilele metalice aplicate
perimetral la ferestrele tip lucarnă, care nu au cum să etanșeizeze
acea zonă, cu toate eforturile montatorilor de a rezolva situația
”din ciocan”. Trecând peste faptul că loviturile cauzează
daune iremediabile acestui tip de învelitoare, efectele sunt minime:
infiltrațiile se produc, iar apa ajunge la structura mansardei,
fiind vorba de o zonă în care nu se mai asigură continuitatea
foliei anticondens (și nici nu e de dorit ca folia să aibă rol de
hidroizolație). Un profil asemănător a fost montat deasupra
ferestrei, pentru a împiedica apa să se scurgă pe ea, dar efectul
estetic nu este prea fericit. Tinichigeria poate fi, într-adevăr, o
artă, dar nu aici. Senzația lăsată este cea de improvizație,
folosind profile care ar putea avea cu totul altă destinație.
Vizual, soluțiile de acest gen sunt neplăcute, iar faptul că au
fost folosite pe scară largă nu înseamnă că așa și trebuia să
se procedeze. Este greu de înțeles în general de ce se folosește
acest acoperiș cu pantă frântă, din care ultima pantă este
aproape verticală, și nu se construiește pur și simplu încă un
nivel din materiale ușoare, peste care se montează un acoperiș cu
aceeași pantă redusă. Astfel, apa nu ar ma trece pe lângă nicio
lucarnă provocând infiltrații, probabil costurile ar fi mai mici
și s-ar evita această ”căciulă” roșie, care nu poate fi
supusă niciunei evaluări estetice. Răspunsul poate fi: ”doar ca
să se respecte litera legii…”.