PROIECTAREA SI EXECUTIA TERMOIZOLATIILOR (2)

In cazul unui acoperis terasa, exigentele actuale de protectie si
confort nu ne permit practice sa vorbim despre hifroizolatii in mod
separate, fara alua in calcul si termoizolatia. Acestea sunt
interdependente, abordate ca system si se tine cont de ambele in
procesul de proiectare si executie.In cazul unui acoperis terasa, exigentele actuale de protectie si
confort nu ne permit practice sa vorbim despre hifroizolatii in mod
separate, fara alua in calcul si termoizolatia. Acestea sunt
interdependente, abordate ca system si se tine cont de ambele in
procesul de proiectare si executie.In cazul unui acoperis terasa, exigentele actuale de protectie si confort nu ne permit practice sa vorbim despre hifroizolatii in mod separate, fara alua in calcul si termoizolatia. Acestea sunt interdependente, abordate ca system si se tine cont de ambele in procesul de proiectare si executie. Cunoasterea principiilor de realizare este importanta nu doar atunci cand trebuie inceputa o lucrare “de la zero”, ci si atunci cand este vorba de o reabilitare a termo-hidroizolatiei. In ambele cazuri, normativele din domeniu sunt cele care ne dau definitiile si rolul fiecarei componente a sistemului.

Acoperişurile tip terasă au în general două componente de bază: structura de rezistenţă (suportul) și structura de protecţie (termo-hidroizolaţia).

Structura de rezistență poate fi realizată din materiale rigide (beton armat monolit, elemente prefabricate din beton armat sau precomprimat), sau semirigide (foi metalice cutate protejate anticoroziv ori din produse din lemn – cherestea sau panouri fibrolemnoase).

Structura de protectie include atat termoizolatia si hidroizolatia, cat si elemente speciale de genul racordurilor la elementele adiacente sau componentelor auxiliare.

Termoizolatia poate fi alcatuita din:

1. Placi din vata minerala lipite cu mastic bituminous ori alte produse lipite si ancorate mecanic, in functie de panta acoperisului. Acestea pot fi protejate cu un strat din foi bituminate caserate (in cazul palcilor de vata cu densitatea > 120 kg/mc) sau cu o sapa armata (peste placile cu densitatea < 120 kg/mc);
2. Placi din polistiren expandat lipite cu mastic de bitum si protejate pe fata superioara cu un produs bitumat caserat sau o sapa de ciment cu aracet (2-3 mm);
3. Placi din beton celular autoclavizat (BCA) asezate pe un strat de nisip si protejate la partea superioara cu o sapa din mortar de ciment, ce constituie stratul suport pentru hidroizolaţie (variantă folosită mai des în trecut);
4. Plăci din deşeuri celulozice (talaş, fibre sau aşchii de lemn, paie, stuf) sau textile sintetice în amestec cu ciment sau lianţi sintetici, lipite pe suport cu mastic de bitum;
5. Spumă de poliuretan în sistem sau în alcătuirea panourilor sandwich;
6. Diverse materiale precum cenuşa de termocentrală, zgura expandată sau granulată, granulitul, acoperite cu o şapă din mortar de ciment.

Hidroizolaţia bituminoasă este realizată de regulă din straturi multiple, alcătuite din una sau două foi de:

• membrană pe bază de bitum oxidat (carton bitumat, pânză bitumată, împâslitură ori țesătură din fibră de sticlă bitumată sau cașerată cu folie de aluminiu).
• membrane pe bază de bitum aditivat (SBS, APP) pe suport din împâslitură sau țesătură din fibră de sticlă, folie de aluminiu ori ţesături poliesterice

Membrana din PVC

Un material nou şi deosebit de eficient pentru hidroizolarea clădirilor civile sau industriale, inclusiv pentru reabilitare, este membrana din PVC, care are o excelentă durabilitate în timp şi poate fi aplicată cu termoizolație (polistiren sau vată minerală, de preferat cu densitate mare în ambele cazuri) sau fără. Pentru o aplicare optimă, trebuie efectuate următoarele lucrări:

1. Acoperişul terasă se curăță, fără să necesite decopertarea membranei bituminoase existente (în cazul unei reabilitări);
2. Se aplică termoizolația, care va fi prinsă mecanic de stratul suport (după ce se va face o inspecție a stratului suport, pentru a alege prinderile potrivite, în funcție de grosimea termoizolației);
3. În funcție de natura termoizo-lației folosite, se va aplica un strat de separație geotextil între membrană și termoizolație: dacă avem polistiren, se foloseşte geotextil, iar dacă avem vată minerală, nu mai este necesar.
4. Membrana PVC  se prinde mecanic de stratul suport, iar petrecerile și zonele de îmbinare sunt sudate cu un aparat cu jet de aer cald automat sau manual, în funcție de caz.

Componentele auxiliare care folosesc la acoperişuri sunt:
a) strat pentru protecţia termoizolaţiei împotriva vaporilor de apă (bariera contra vaporilor) – realizată din produse (foi) bitumate.
b) unul sau două straturi de difuzie, decompresiune şi compensare realizate din produse (foi) bitumate perforate blindate;
c) în anumite cazuri se poate realiza bariera şi difuzia dintr-un singur strat, prin utilizarea foilor bitumate blindate aplicate cu protecţie de nisip grunjos spre suportul de beton şi lipite discontinuu (în puncte sau benzi)
d) protecţii pentru hidroizolaţii realizate din:

• produse bitumate cu autoprotecţie în masă sau pe faţa superioară (granule, paiete, folii metalice);
• pelicule de vopsea;
• un strat de minimum 5 cm grosime din pietriş;
• tencuieli armate din mortar de ciment (pentru protecţia hidroizolaţiei verticale);
• dale (din beton, piatră sau ceramică) pe pat din nisip, mortar de ciment şi strat de separare sau pe ploturi (suporturi);
• dale din beton cu îmbrăcăminte asfaltică.

e) betoane pentru pante (locale sau generale);
f) şape din mortar de ciment utilizate pentru egalizări, protecţia termoizolaţiei, scafe şi tencuieli;
g) profile de tinichigerie (copertine, şorţuri, lăcrimare, compensatori la rosturi, etc.) executate de regulă din tablă de oţel cu grosimea de minimum 0,4 mm, protejată prin zincare şi/sau vopsire.

Membrana din PVC are câteva avantaje care merită luate în calcul:

• montaj rapid, deci eficiență ridicată la punere în operă
• membrana are protecție UV, iar culoarea deschisă nu atrage căldura solară
• un termen lung de garanție (de la producător): 30-35 de ani, în funcție de grosime
• o estetică deosebită a acoperișului
• rezistență mare la sfâșiere sau rupere, datorită ranforsării cu țesătură din fibră de sticlă
• rezistență la intemperii datorită aditivării PVC-ului
• izolare fonică și permeabilitate la vaporii de apă
• rezistență bună la foc
• posibilitatea de a efectua reparații foarte ușor
• este un produs reciclabil
• flexibilitate – se adaptează la mișcările și modificările dimensionale ale stratului suport

Racorduri, deschideri, străpungeri

În timpul execuției hidroizolației, trebuie ținut cont de racordurile la elementele de construcţie sau instalaţii care intersectează acoperişul străpungând izolaţia – acestea impun lucrări specifice pentru asigurarea continuităţii. Iată cele mai întâlnite tipuri de racorduri, deschideri şi străpungeri:
a) elemente care străpung local acoperişul:

• receptoare pluviale, alcătuite din produse speciale pentru racordul hidroizolaţiei la instalaţia de colectare a apei pluviale şi protecţia acesteia împotriva colmatării;
• tubulatură tehnologică (coşuri, ventilaţii, etc.);
• suporturi metalice pentru susţinerea cablurilor, reţelelor de instalaţii, platformelor, scărilor, etc.;
• chepenguri.

b) elemente care întrerup parţial continuitatea hidroizolaţiei acoperişului:

• luminatoare şi deflectoare;
• jgheaburi de dolie;
• casa scării, etajul tehnic sau alte construcţii care depăşesc planul hidroizolaţiei.

c) elemente perimetrale:

• jgheaburi cu burlane;
• rosturi de nivel sau la construcţii alăturate, cu înălţimi diferite.

Principii de abordare a unei lucrări de reabilitare a termo-hidroizolației
Proiectarea lucrărilor de reabilitare a hidroizolaţiei unui acoperiş se va face numai după o analiză a structurii acoperişului şi determinarea caracteristicilor termoizolaţiei exis-tente. În funcție de rezultatul analizei termoizolației, se ia una dintre următoarele decizii:
a) desfacerea şi înlocuirea termoizolaţiei;
b) păstrarea termoizolaţiei;
c) păstrarea şi suplimentarea termoizolaţiei.

Noua structură a hidroizolaţiei va fi proiectată în funcţie de modul de rezolvare a termoizolaţiei şi se va realiza cu tehnologii şi produse aplicate prin pensulare, roluire, stropire, etc. sau membrane lipite (cu adezivi, la rece, prin încălzire cu arzătoare cu flacăra reglabilă sau cu bitum aditivat topit numai la temperaturi controlate în cazane cu termostat). Iată câteva elemente de care trebuie să se țină cont:

1. Atunci când noua hidroizolaţie se va aplica peste cea existentă, reparată, în proiect se vor indica materiale hidroizolante compatibile cu vechiul suport.
2. Prin concepţie, noua hidroizolaţie se va aplica peste straturile existente remediate, prin intermediul unui strat pentru difuzia vaporilor.
3. Stratul pentru difuzia vaporilor va fi proiectat în una din următoarele variante:
   a) produse bitumate sau polimerice, care prin conformare pot realiza un strat pentru circulaţia aerului între suport şi hidroizolaţie (produse amprentate, cu ploturi, aplicate prin lipire în puncte sau benzi, ori flotante);
   b) materiale bistrat, alcătuite dintr-o foaie bitumată şi un strat de pâslă poliesterică (împâslitură) cu rol drenant, lipite de suport în puncte sau benzi;
   c) foi bitumate perforate blindate lipite în puncte.
4. Pentru pante mai mici de 20% sau pante locale de peste 20%, suprafaţa de lipire în totală aderenţă poate să fie de minimum 75%, dar cu prevederea de mijloace mecanice de fixare suplimentară.
5. Proiectarea componentei termoizolante se va face conform reglementărilor tehnice referitoare la certificarea energetică a clădirilor.
6. La remedierea receptoarelor de apă pluvială, se prevede desfacerea şi refacerea în totalitate a lor, a hidro şi termoizolaţiei, pe o zonă de minim 1 mp din jurul acestora şi a elementelor de protecţie împotriva colmatării.
7. Proiectarea va promova în cadrul lucrărilor de refacere structuri care în exploatare vor asigura accesul uşor pentru verificarea stării hidroizolaţiei şi a etanşeităţii acesteia (terase protejate cu dale pe ploturi), posibilitatea remedierii fără distrugerea termoizolaţiei, protecţia la foc din exterior, aspectul decorativ și protecţia mediului prin înființarea de terase grădină.