Este întrebarea care ni se adresează de câte ori ne întâlnim cu cititorii nespecializați, la expoziții de profil sau evenimente – în speță, beneficiari care au nevoie de un montaj sau de o reparație. Arhitecții, antreprenorii și constructorii au “filierele” lor, în general firme consacrate, cu anumite niveluri ale prețurilor și așteptări pe măsură. Nu toate firmele de construcții au montatori de acoperișuri permanenți, pentru că nu au nevoie tot timpul de ei, de aceea lucrează cu colaboratori, firme sau PFA-uri.
Dar ce facem cu acele lucrări derulate în regie proprie, a căror manoperă se situează în jurul a câtorva mii de euro? “Regie proprie” este un fel de a spune – nici nu există acest concept, ci doar denumim astfel o activitate făcută cu ajutorul unor persoane care nu au neapărat o calificare, într-un cadru legal incert. Beneficiarii novici se trezesc în fața unei provocări, de multe ori temători din cauza istorisirilor pe care le-au auzit la cunoscuți, sau le-au aflat pe diverse canale media. Acelea nu sunt totdeauna povești; cazurile de fraude prin metoda “acoperișul” sunt reale și ar trebui să fim atenți cu toții. Șantajele acestea sunt probabil mai multe decât cele raportate la Poliție, deoarece beneficiarii sunt susceptibili de amendă pentru că au angajat o lucrare fără forme legale (muncă “la negru”, pe șleau). Realitatea este că putem cădea victime ale acestui tip de comportament și când apelăm la montatori care inițial sunt considerați serioși, dar au această “mică” doleanță: nu fac contracte; adică nu oferă garanție și nici nu pot fi constrânși să își termine treaba. Poate au o firmă sau un PFA, dar… nu vor să se complice cu hârțoage. Problemele apar când nu se stabilesc de la început toate detaliile lucrării. De exemplu, la înlocuirea unei învelitori vechi: se dă un preț de început, dar, după decopertare (deci când vă aflați într-o situație extrem de vulnerabilă, pentru că vă aflați aproximativ sub cerul liber), reîncepe negocierea. Motive se găsesc: ba astereala e putredă, ba hidroizolația trebuie refăcută, ori sistemul este mai complicat, poate mai trebuie reparat un coș… și vedeți cum crește prețul, poate chiar se dublează. Iar montatorii au argumente care nu pot fi combătute și veți fi fericiți când veți avea din nou un acoperiș deasupra capului. Fără să bănuiți, veți ajunge la un preț destul de asemănător cu unul pe care vi l-ar fi propus o firmă cu acte în regulă. Aceste firme corecte știu că o lucrare are un grad mare de neprevăzut și încearcă printr-un preț inițial mai ridicat să acopere manopera și timpul suplimentare alocate. Când este vorba despre o lucrare de acoperiș “de la zero”, lucrurile sunt mai clare și mai previzibile. Tot ce trebuie făcut este să se respecte proiectul (dar aici, iarăși, poate să apară o dificultate: știe meseriașul să citească proiectul?). Beneficiarii care au experiențe neplăcute pot fi recunoscuți rapid prin următorul detaliu: nu prea negociază. Știu că orice lucru are o valoare, că munca unui montator este grea și periculoasă, iar un acoperiș prin care plouă este o pacoste de nedescris. Și, în plus, vor o garanție că montatorii vor reveni dacă apare vreo problemă.
Teoretic, situația ar trebui să fie simplă: internetul ne stă la dispoziție cu sute de propuneri de montatori, care mai de care mai profesioniști și mai experimentați. Pare liniștitor la început. Poate chiar vă gândiți la o licitație. Când vorbiți cu montatorii, aflați deseori că va trebui să vă faceți o programare cu săptămâni și chiar luni înainte, mai ales dacă este sezonul cald. Pare că montatorii autentici sunt numeroși, dar realitatea este că numărul acestora este destul de mic, oricum cu mult mai mic decât cererea. Să nu ne mai ascundem după deget: în Vestul Europei se câștigă mult mai bine în această meserie. Singura problemă a celor plecați este că acolo au nevoie de dovezi că dispun de o pregătire solidă și o calificare, spre deosebire de România, unde lucrurile sunt destul de neclare și nu prea există dorința de a le scoate la lumină. Există un cod CAEN pentru lucrări de învelitori, șarpante și terase la construcții, dar autorizarea practicanților se limitează cel mult la niște cursuri și… de restul experiență.
Așadar, veți lucra cu cine vine mai repede sau cu cel care vă face un preț mai bun, nu? Riscul să faceți o alegere greșită este destul de mare. Cea mai sigură cale este să respectați legislația, din toate perspectivele, începând cu partea de autorizare (dacă se schimbă forma acoperișului sau materialele) și încheind cu execuția propriu-zisă, până la recepție sau respectarea garanției. Scăpați de o mulțime de griji. În primul rând, veți avea un proiect autorizat și verificat, dacă e nevoie. Apoi, nu veți sta cu sufletul la gură că montatorul se va accidenta, caz în care aveți o responsabilitate juridică majoră.
De asemenea, dacă vecinii binevoitori vor face vreo sesizare la ISC sau altă instituție, nu veți experimenta emoții pe care nu le doriți. Nu în ultimul rând, veți avea garanția lucrării, a materialelor (acestea trebuie să aibă declarații de conformitate și de performanță, pe care specialistul le verifică) ș.a.m.d. Întrebarea “Cât costă montajul pe metru pătrat?” ar trebui să rămână ceea ce este: doar orientativă. Iar licitațiile făcute la vedere nu ne spun prea multe despre calitate. Pare că devine o loterie, dar, dacă suntem sinceri, știm unde să căutăm; trebuie doar să fim dispuși să plătim prețul corect.