Terasele de deasupra spatiilor locuite trebuie sa ofere protectie contra a doi factori meteorologici importanti: temperaturile excesive si umiditatea. Au fost testate in timp tot felul de solutii, pentru ca in prezent sa avem sisteme de izolare complexe
Terasele de deasupra spatiilor locuite trebuie sa ofere protectie contra a doi factori meteorologici importanti: temperaturile excesive si umiditatea. Au fost testate in timp tot felul de solutii, pentru ca in prezent sa avem sisteme de izolare complexe
Terasele de deasupra spatiilor locuite trebuie sa ofere protectie contra a doi factori meteorologici importanti: temperaturile excesive si umiditatea. Au fost testate in timp tot felul de solutii, pentru ca in prezent sa avem sisteme de izolare complexe, care sa impiedice transferul termic si cel de umezeala. Cu toata aceasta complexitate, avem de luat in calcul doua tipuri importante de sisteme: clasice si inversate.
In orice apartament de bloc situat la ultimul etaj, fara sarpanta si nereabilitat termic, sunt resimtite aceste probleme: caldura excesiva din timpul verii, consumul energetic crescut pentru incalzire in sezonul rece, condens in partea superioara a peretilor si pe tavan, chiar infiltratii provenite de la apa de ploaie sau de la zapada. Metodele de izolare, majoritatea de acum cel putin 20 de ani, au fost ieftine – un strat hidroizolant peste placa de beton, acoperit in cel mai bun caz de un strat protector (pietris, ceramica, conglomerate pe baza de ciment). Reabilitarile termice sunt in toi si este greu de spus cata importanta se acorda acestei zone a constructiei, un adevarat ”teatrul de razboi” al eficientei energetice. Lupta poate fi castigata fara probleme, pentru ca exista pe piata suficiente variante ale sistemelor de terase, care, pe langa izolarea perfecta, dau spatiului respectiv noi utilitati; terasa de bloc poate fi trasformata in loc de relaxare sau chiar intr-un mic paradis verde, in functie de sistemul ales, de nivelul de trafic pe care il suporta. Pentru aceasta, insa, trebuie spus ca materialele si executia trebuie sa fie asigurate de profesionisti. Izolarea terasei nu este o lucrare simpla si orice eroare anuleaza efectele asteptate, pentru care a fost conceput sistemul.
Varianta clasica
Sistemele de terase moderne includ asadar o hidroizolatie si o termoizolatie – dilema este succesiunea lor. Nu mai punem la socoteala adezivii, sapele si celelalte straturi intermediare specifice fiecarui sistem, care trebuie sa reziste la intemperii si pot avea un rol hidroizolant. Cel mai utilizat material pentru termoizolare este polistirenul, in varianta expandata sau extrudata. Mai rar, sunt folosite diverse tipuri de vata minerala densa, capabila sa faca fata solicitarilor mecanice. In sistem clasic (impropriu spus, pentru ca polistirenul este folosit doar de cateva decenii in constructii, ca izolant termic), se urmareste ca hidroizolarea sa se realizeze catre exteriorul constructiei, imediat sub suprafata pedonabila. Aceasta hidroizolatie protejeaza stratul termoizolant de umezeala, aflat dedesubt, si poate fi acoperita la randul ei cu un material rezistent la trafic (roca, ceramica, diverse compozite, etc.). Sub polistiren, unele sisteme includ o bariera de vapori, care sa impiedice transferul de umiditate catre termosistem. Trebuie spus aici ca apa este in general un factor important de degradare si poate provoca in continuare pierderi de caldura. Ajunsa accidental in interiorul sistemului, ea continua sa realizeze transferul termic, gheata avand o conductivitate de 100 de ori mai mare decat aerul uscat. Problema acestui sistem clasic este insa alta: integritatea stratului hidroizolant. Aflata catre exterior, supusa solicitarilor mecanice, variatiilor mari de temperatura, radiatiilor UV si umiditatii, care la acel nivel sunt cele mai mari in cadrul unei cladiri, hidroizolatia se poate deteriora mai rapid, oricat de performanta ar fi.
Varianta inversata
Astfel s-a ajuns la sistemul de terasa inversata, care pune hidroizolatia sub termoizolatie. Polistirenul expandat sau extrudat (exista producatori care au obtinut performante deosebite si la varianta expandata), aflat de aceasta data catre exterior, are in plus si rolul de a prelua solicitarile provenite de la trafic, respectiv agresivitatea intemperiilor. Nedorindu-se totusi ca apa sa ramana in termosistem, sau sa intre particule nedorite, peste polistiren se aplica deseori un strat de difuzie sau geotextil. Acest concept a permis realizarea de terase rezistente la trafic, chiar la cel auto, si asa-numitele ”acoperisuri verzi”. Radacinile plantelor, biosistemele care se formeaza in sol nu deterioreaza polistirenul si nu ajung la hidroizolatie.
In prezent, sunt folosite ambele sisteme, desi sistemul inversat castiga tot mai mult teren, datorita catorva avantaje: durata de viata superioara, posibilitatea de a monta sistemul indiferent de conditiile meteorologice (dupa hidroizolare) si posibilitatea de a schimba stratul final pedonabil fara teama de a deteriora hidroizolatia. Unele companii au creat sisteme complexe, care imbina ambele variante, cu straturi hidroizolante deasupra si dedesubtul termoizolatiei. Specialistii pot recomanda cea mai eficienta solutie, in functie de bugetul alocat.
