Este simplu: confortul depinde în bună măsură de zgomotul care pătrunde
în casă, de comportamentul pereților la sunetele din interior, în
definitiv de măsurile luate pentru a asigura o acustică optimă. Iar
acest lucru este valabil și în mansardă.Este simplu: confortul depinde în bună măsură de zgomotul care pătrunde
în casă, de comportamentul pereților la sunetele din interior, în
definitiv de măsurile luate pentru a asigura o acustică optimă. Iar
acest lucru este valabil și în mansardă.
Conf. Univ. Dr. Ing. MARIANA STAN
Este simplu: confortul depinde în bună măsură de zgomotul care pătrunde în casă, de comportamentul pereților la sunetele din interior, în definitiv de măsurile luate pentru a asigura o acustică optimă. Iar acest lucru este valabil și în mansardă. Un dialog cu doamna Dr. Ing. Mariana Stan, specialist în acustica clădirilor, cu un portofoliu impresionant de lucrări, ne-a arătat că acustica este totuși un domeniu amplu, extrem de specializat, care are nevoie de o abordare profesionistă. De această dată, am încercat să punem accentul pe ferestrele de mansardă.
Vorbind despre ferestre în general, care este rolul lor în protecția la zgomot a interiorului unei clădiri?
Orice om care stă într-o clădire vrea să aibă liniște și avem, conform legii 10/1995 (cu completarile ulterioare) privind calitatea în construcții și Directivei Europene din care a provenit această lege, cerința privind protecția împotriva zgomotului din interior sau din afară. Această cerință se traduce practic în două criterii: primul este confortul acustic, iar al doilea constă în izolarea împotriva zgomotului. În acest context, fereastra, datorită sticlei care intră în componența ei, este reflectantă, și nu absorbantă, acustic vorbind. Așa că fereastra intră la cel de-al doilea criteriu, de izolare împotriva zgomotului, ea trebuie să ajute în acest sens. Din punct de vedere al performanțelor, se știe că fereastra este mai slabă decât majoritatea elementelor de construcție înconjurătoare. Putem vorbi aici despre așa-numitul „indice de izolare la zgomot aerian”, pentru că sunetul se transmite prin aer. Fereastra, oricât de bună ar fi și oricum ar fi amplasată, are un indice de izolare la zgomot mai mic decât al unui zid bun, spre exemplu.
Ce condiții trebuie să îndeplinească totuși pentru caracteristici superioare?
Pentru ca să asigure o izolare cât mai bună, fereastra trebuie să aibă o caracteristică familiară în general acusticienilor, și pe care producătorii o respectă mai puțin. Este vorba despre faptul că cele două foi de sticlă ale unei ferestre termo-fonoizolatoare trebuie să aibă grosimi diferite. Acest lucru se explică științific prin frecvențele proprii foilor de sticlă, care sunt diferite. Între ele se introduce un gaz rar, de asemenpentru ca zgomotul să nu circule prin acest ansamblu. În general, fereastra de 4-12-6 mm (12 mm stratul de aer – dar poate fi și altă distanță, desigur) ajunge să aibă un indice de izolare în jur de 30 dB (în sensul că fereastra „reţine“ circa 30 dB din zgomotul care o străbate). Un zid de grosimea unei cărămizi are 49 dB izolare. Chiar am avut ocazia să cunosc un muzician, maestrul Aurelian Octav-Popa, care nu putea exersa în apartament din ca-uza zgomotului din stradă. Ferestrele erau noi, dar cu grosimile 4-12-4. I-am recomandat sticlă de grosimi diferite și… i-am adus liniștea în casă.
O alternativă mai este sticla laminată, cu două foi de sticlă de același tip, între care e intercalat un strat de rășină. Se notează deseori 4-4-2 Si (de la „silent”), 2 mm fiind grosimea rășinii, și este o variantă mult mai bună decât cea care are 8 mm într-un singur strat.
Ce mai influențează confortul acustic într-o clădire, dacă ne raportăm tot la ferestre?
Mai trebuie spus că izolarea unei ferestre trebuie aleasă în funcție de zgomotul din exterior. Pe când lucram la INCERC, am fost solicitată să fac măsurări pentru un hotel în construcție de pe Calea Victoriei din București, în scopul alegerii ferestrelor. Măsurările au durat timp de o săptămână, scopul fiind să identificăm ziua și noaptea cu nivelul de zgomot cel mai ridicat din săptămână, respectiv momentele acelor zile. Am făcut măsurări pe toate laturile clădirii, am ținut cont și de numărul și felul vehiculelor care treceau pe stradă, iar soluția a fost următoarea: pentru fiecare fațadă era necesar câte un tip diferit de geam, deși elementul de fațadă a rămas același. Calea Victoriei este foarte zgomotoasă sâmbătă noaptea la ora 3, când ies la plimbare o mulțime de motocicliști.
Ce este specific pentru fereastra de mansardă?
Aici problema legată de acustică constă în faptul că fereastra este supusă ploii, iar cea mai bună soluție pe care am identificat-o este totuși montarea unor obloane izolatoare fonic, care să fie închise în momentul ploii. O soluție eficientă ar mai fi, totuși, și anume ferestrele la care suprafața transparentă nu este din sticlă, ci dintr-un tip de policarbonat dens, compact, dintr-un singur strat (nu din cel cu alveole). Se pare că este mai bun izolator fonic decât sticla. La o clădire de învățământ superior, într-unul dintre amfiteatre s-a dorit luminator și am recomandat acest tip de policarbonat, iar rezultatul a fost mulțumitor.
Care sunt cele mai puternice surse de zgomot?
În general traficul este principalul dușman, din cauza frecvențelor și al numărului mare de vehicule. Cele mai dăunătoare sunt tramvaiele vechi, nesilențioase, și motocicletele. Plus mopedul, acest „altoi între bondar și tractor”, cum spune Andrei Pleșu. Chiar este o discuție aprinsă cu privire la directiva europeană privind managementul de mediu, prin care se dorește o clasificare a mijloacelor de transport în grele și ușoare, după gabarit, cu consecințe asupra evaluării nivelului de zgomot produs. O mulțime de acusticieni nu au fost de acord, pentru că motocicleta este foarte zgomotoasă, deși are dimensiuni reduse. La noi există normativul în care clasificarea se face luându-se ca reper cifra de 80 dB. Ar mai fi centralele de tratare a apei, acele chillere, montate în curțile interioare, sau mai rău în partea superioară a clădirii, pe terase. Pentru o mansardă aflată sub acel regim de înălțime devine o problemă majoră. Ar mai fi cluburile și discotecile care nu au nici fonoabsorbție, nici izolare fonică potrivită. Noi trebuie să știm că există în România o legislație, la fel ca în toată Europa, prin care la fațada unei clădiri de locuit nivelul de zgomot trebuie să fie de maximum 50 dB. Cine nu respectă acest lucru ar trebui să fie pedepsit de Agenția de Mediu cu amenzi usturătoare și să remedieze problema. Și industriile pot polua fonic. Valoarea maximă admisibilă la limita incintei este de 65 dB, iar când există clădiri de locuit lângă cele industriale, ar trebui să se aplice legea primului venit. Dacă industria exista când ți-ai construit casa, te privește, accepți situatia. Dacă industria vine ulterior, chiar dacă i se permite să emită 65 dB, trebuie să facă ceva să ajungă la 50, cât este nevoie pentru locuința din apropiere. Exemple mai sunt, nenumărate – situația creată la aeroportului Băneasa, unde timp de 12 ani am făcut măsurări. Aici depinde și de felul în care sunt pilotate avioanele, noi am dat niște concluzii, dar se pare că problemele sunt de altă natură…
La ce trebuie să fie atent un arhitect sau un constructor, din perspectivă acustică?
În primul rând la diferența dintre izolare și absorbție, pentru că sunt noțiuni diferite care se aplică în situații diferite. Dacă în același spațiu se află și sursa de sunet, și receptorul, atunci pe elementele delimitatoare ale spațiului se pune un material absorbant. Dacă sursa este într-un spațiu și receptorul în altul, între cele 2 spații se face izolare. Este și legea masei, care spune că un element este cu atât mai bun izolator cu cât este mai greu. Vata minerală nu este un izolant, ci un absorbant, deci să nu se mai spună că se face izolare fonică folosind vată minerală. Apoi, trebuie să se țină cont de normativele de protecție la zgomot – acum avem P 122, dar se va revizui și va reintra în vigoare cu indicativul C 125. Acesta conține pe de o parte indicii de izolare ai diverselor structuri și produse, pe de alta cerințele de izolare aeriană și la impact pentru diverse tipuri de clădiri, în ideea că un spital și un teatru au cerințe diferite.
Dar producătorii și furnizorii de materiale?
Se poate spune că legislație avem, dar nu toată lumea o respectă. Dacă este vorba despre un produs obținut în Uniunea Europeană, trebuie să aibă marcaj CE. Dacă nu, să aibă un certificat de conformitate sau un agrement tehnic. Pentru oricare dintre aceste cazuri, să aibă menționată, în tabelul cu parametri, izolarea la zgomot, sau coeficienții de absorbție, cum e cazul vatei minerale. Dacă furnizorul sau producătorul nu are fișa tehnică de la un laborator autorizat și vrea să aibă certitudinea că are un material bun, poate face încercări și în România, unde avem câteva laboratoare specializate foarte bune.