Tânărul și promițătorul arhitect Claudiu Ionescu va prezenta la GIS 2014
unul dintre cele mai ambițioase proiecte de arhitectură ale anului, mai
exact „Muzeul Digital” din Pecica. Ingeniosul proiect este, de altfel,
primul muzeu digital din România şi se prezintă ca o clădire care are
un design neobişnuit şi deosebit de atractiv. În interiorul clădirii
contrastează, la nivel de design, tehnologia şi digitalul cu amprentele
tradiţionale, specifice locului.
Tânărul și promițătorul arhitect Claudiu Ionescu va prezenta la GIS 2014
unul dintre cele mai ambițioase proiecte de arhitectură ale anului, mai
exact „Muzeul Digital” din Pecica. Ingeniosul proiect este, de altfel,
primul muzeu digital din România şi se prezintă ca o clădire care are
un design neobişnuit şi deosebit de atractiv. În interiorul clădirii
contrastează, la nivel de design, tehnologia şi digitalul cu amprentele
tradiţionale, specifice locului.
Organizatorii evenimentului GIS au realizat un interviu cu invitatul Claudiu Ionescu despre proiectul care a pus România pe harta digitală a lumii şi despre planurile profesionale ale tânărului arhitect.
„Aş dori să dedic Muzeul Digital tuturor arhitecţilor tineri care încearcă din greu să reuşească în această meserie”
Care a fost sursa de inspirație pentru proiectul “Muzeul Digital” și cui a fost dedicat acest proiect?
Sursa de inspiraţie pentru acest proiect este sculptura “Miracolul” a lui Constantin Brancuşi. Clădirea „se naşte natural din pământ” prin intermediul unor spirale de aur (spiralele Fibonacci) şi se cristalizează într-o formă care, la fel ca şi muza sa, încearcă să se elibereze de „poverile trecutului”, tinzând spre înalt. Forma sa îi conferă vizitatorului un sentiment de aspiraţie, o aspiraţie nu doar a clădirii, ci a vieţii în sine.
Clădirea nu are un beneficiar simbolic, dar dacă ar fi sa o dedic cuiva, cred că aş dori să o dedic tuturor arhitecţilor tineri care încearcă din greu să reuşească în această meserie.
Cât timp ați pregătit acest proiect?
Proiectul a fost pregătit în două ssesiuni, dar extrem de intense de lucru, fiecare de câte o lună. Execuţia clădirii a durat şi ea doar cinci luni, iar din nefericire, fiind vorba de o finanţare din fonduri UE, pregătirea tuturor actelor necesare accesării fondurilor, depunerea acestora şi aprobarea lor a durat doi ani.
De ce ați ales un obiect tradițional precum cuptorul de “Pita de Pecica” să fie îmbinat cu tehnologia de ultimă generație (televizoare 3D, ecrane tactile)?
Localitatea Pecica este o comunitate foarte veche, cu tradiţii care se întind pe mai multe sute, chiar mii de ani. Una dintre acestea este şi realizarea pâinii de Pecica, denumită şi “Pită de Pecica”, o pâine albă care-şi păstrează aspectul şi gustul timp îndelungat datorită felului în care este preparată. Ea a fost şi este considerată moneda forte a localităţii, dat fiind faptul că de-a lungul timpului această pâine a ajuns pe mesele tuturor celor din regiune şi nu numai. Nicolae Ceauşescu avea la masa de la sfârşitul săptămânii, o “Pită de Pecica”, pe care şi-o trimitea cu avionul în fiecare sâmbătă. Acestea sunt câteva dintre motivele principale pentru care în muzeu există acel cuptor tradiţional complet funcţional, realizat după un model vechi de aproximativ 250 de ani. Îmbinarea acestui tip de obiect traditional cu tehnologia de ultimă generaţie nu face decât să sporească experienţa pe care vizitatorul o va avea atunci când îi este prezentat modul în care acest element aparent banal (pâinea) a fost şi este un factor important în viaţa unei comunităţi.
Care este punctul de atracție al muzeului?
Muzeul are mai multe puncte de atracţie. Cu un design neobişnuit, principala caracteristică o reprezintă combinaţia dintre ecologic şi tehnologic. Clădirea este ceas solar, foloseşte curent din panouri fotovoltaice montate în imediata apropiere, refoloseşte apele meteorice, are terasa acoperită cu iarbă, iar unul dintre pereţii interiori cu ferigi. În interior se regăsesc ecrane tactile de 45 de inch, proiectoare şi televizoare 3D, un cuptor tradiţional de „Pită de Pecica” complet funcţional construit din cărămidă arsă după un model de acum 250 de ani, o bicicletă interactivă care, prin pedalare, creează energia necesară pentru rularea pe un ecran a unor trasee filmate de pe bicicleta, canoe sau avion din Lunca Mureşului. Muzeul dispune şi de 60 de biciclete aflate la dispoziţia vizitatorilor pentru a putea explora traseele şi pistele internaţionale de bicicletă care se află în zonă. O altă atracţie este structura în sine care prezintă o consolă de 7,5 m ţinută de 2două ziduri înclinate cu 13,5 grade spre exterior într-o zonă seismică activă şi faptul că de pe terasa de deasupra acestei console vizitatorul poate avea o panoramă de 360 asupra Parcului Natural “Lunca Mureşului” şi a împrejurimilor.
„Am decis să nu plec încă din România. Dacă plecăm cu toţii, cine mai construieşte şcoli, spitale, ș.a.”
Cum ați început cariera de arhitect?
Am început cariera de arhitect în anul 2010, imediat după terminarea Facultăţii de Arhitectură din Timişoara, în cadrul stagiului pe care l-am făcut sub îndrumarea arhitectului Dorin Ştefan. Ucenic fiind, am învăţat rapid care este menirea acestei meserii şi lucrând la proiecte şi concursuri de diverse tipuri împreună cu oameni extraordinari mi-am impus să nu fac compromisuri faţă de cel mai important client, profesia.
Care este proiectul dumneavoastră de suflet?
Sunt mai multe proiecte la care ţin, dar dacă ar fi să aleg unul din fiecare perioadă pe care am traversat-o în acest domeniu, proiectele de suflet ar fi: din studenţie, un “zgarie nori” în Timişoara, proiect inspirat tot dintr-o sculptură de-a lui Brâncuşi şi pe care sper ca într-o bună zi să-l pot prezenta unui beneficiar care sa-l execute; din timpul stagiaturii, un concurs în Helsinki la care am fost coordonator de temă şi proiect şi în care m-am implicat foarte de mult iar dacă este vorba despre proiecte din perioada actuală (arhitect cu drept de semnătură), până acum proiectul de suflet este „Muzeul Digital” de la Pecica.
Ce planuri aveți pentru viitor?
În primul rând am decis să nu plec încă din România. Cred cu tărie că avem nevoie de orice fel de clădire şi apoi dacă plecăm cu toţii, cine mai construieşte şcoli, spitale, etc.? Chiar şi biserici nu avem de toate confesiunile, iar momentan mă interesează foarte mult beneficiarii serioşi care au dorinţa de a construi deştept.
În al doilea rând, viitorul mi-l văd alături de alţii ca şi mine. Nu cred că putem face performanţă de unii singuri şi de aceea încerc să mă înconjor de oameni care doresc să-şi pună ideile la comun pentru crearea unor lucruri inovative care să impingă lucrurile mai departe. Clădirile banale care nu aduc nimic nou şi care sunt produse de către arhitecţi mă sperie mai mult decât proiectele improvizate, realizate din necesitate.
Viitorul e interesant!