Termoizolarea acoperișului presupune o serie de opțiuni particulare și
obligativități privind materialele și lucrările executate, de care un
montator trebuie să țină cont. Am selectat în continuare câteva
informații cuprinse în normativul pentru proiectarea și execuția
lucrărilor de izolații termice la clădiri, care se referă în mod special
la acoperișuri sau au o strânsă legătură cu acestea. Termoizolarea acoperișului presupune o serie de opțiuni particulare și
obligativități privind materialele și lucrările executate, de care un
montator trebuie să țină cont. Am selectat în continuare câteva
informații cuprinse în normativul pentru proiectarea și execuția
lucrărilor de izolații termice la clădiri, care se referă în mod special
la acoperișuri sau au o strânsă legătură cu acestea. Termoizolarea acoperișului presupune o serie de opțiuni particulare și obligativități privind materialele și lucrările executate, de care un montator trebuie să țină cont. Am selectat în continuare câteva informații cuprinse în normativul pentru proiectarea și execuția lucrărilor de izolații termice la clădiri, care se referă în mod special la acoperișuri sau au o strânsă legătură cu acestea.
În primul rând, trebuie specificat faptul că lucrările de izolare termică se execută pe baza proiectelor întocmite de proiectantul lucrărilor de construcţie, verificate şi aprobate conform legislaţiei în vigoare. Ori de câte ori apar abateri de la proiect, care presupun înlocuirea totală sau parţială a materialelor prevăzute în proiect sau care conduc la majorarea încărcării elementelor de construcţie, se va obţine în mod obligatoriu avizul proiectantului de specialitate şi de rezistenţă. De asemenea, lucrările de izolare termică se execută numai cu personal specializat, care va verifica tot timpul atât grosimea şi calitatea materialului termoizolant, cât şi respectarea dimensiunilor punţilor termice din proiect.
Pentru condiţiile climatice din ţara noastră, se recomandă utilizarea unor elemente de închidere cu inerţie termică mare şi medie (definită conform normativului referitor la acest aspect). Elementele de închidere cu inerţie termică mică se recomandă în cazul clădirilor cu
ocupare temporară (gen case de vacanţă) sau în cazul clădirilor cu ocupare discontinuă.
Alegerea materialului termoizolant se va face în funcţie de:
- performanţele de izolare termică;
- încărcările la care poate fi supus materialul în timpul exploatării şi punerii în operă;
- încărcările suplimentare datorate stratului termoizolant asupra elementelor/clădirii pe care sunt aplicate
- modul de fixare a straturilor componente ale elementului de construcţie
- distanţele pe verticală şi orizontală dintre elementele de fixare
- cerinţele de siguranţă la foc.
Izolarea termică poate fi corelată şi cu alte măsuri privind satisfacerea cerinţei de izolare termică şi economie de energie:
- asigurarea unui raport cât mai mic între suprafaţa exterioară a clădirilor şi volumul lor (un acoperiș cât mai simplu înseamnă pierderi mai mici de energie);
- orientarea corespunzătoare a încăperilor în raport cu punctele cardinale şi cu direcţia vânturilor dominante (recomandare ce poate fi aplicată mansardelor);
- realizarea unui raport optim între suprafeţele pline şi suprafeţele vitrate (atenție la amplasarea ferestrelor de mansardă);
- utilizarea instalaţiilor de climatizare/ventilare;
- folosirea energiilor neconvenţionale.
Stratul termoizolant din structura unui element exterior de construcţie trebuie protejat contra:
- umidităţii din exterior şi precipitaţiilor atmosferice, prin straturi de protecţie (învelitori şi hidroizolaţii, în cazul acoperișurilor);
- umidităţii din interior, prin straturi de protecţie (bariere contra vaporilor de apă);
- infiltraţiilor de aer, prin straturi de protecţie (bariere antivânt);
- radiaţiei solare, prin asigurarea unei stabilităţi termice corespunzătoare şi prevederea unor măsuri de protecţie antiradiante eficiente (straturi de aerare, protecţii în culori deschise etc.);
- agenţilor biologici, prin tratamente speciale.
Excepţie fac acoperişurile terasă cu învelitoare inversă (ranversate), la care stratul termoizolant trebuie să aibă el însuşi capacitatea de a rezista la agenţii climatici menţionaţi, acesta fiind protejat printr-un strat superior geotextil şi un strat de lest.
Prevederi specifice pentru termoizolarea acoperişurilor
- Materialele termoizolante trebuie aşezate fără rosturi şi strâns îmbinate cu elementele de construcţie în relief care străpung termoizolaţia (coşuri, parapete, guri de vizitare, tuburi de aerisire).
- Aplicarea stratului termoizolant se face pe fâşii, astfel încât să existe posibilitatea acoperirii lor cu straturi de protecţie într-un interval de timp în care să nu existe riscuri de umezire a termoizolaţiei din cauza precipitaţiilor atmosferice.
- Lucrările se execută fără a se călca pe plăcile termoizolante, circulaţia directă pe acestea fiind este interzisă (se admite circulaţia peste plăci doar prin intermediul unor podini). Aici se poate specifica faptul că există producători care au obținut panouri termoizolante care rezistă la călcare, fiind chiar unul dintre avantajele evidențiate.
- Executarea izolaţiilor termice la acoperişurile cu poduri ventilate se face prin aplicarea materialului termoizolant pe faţa superioară a planşeului, spre pod, iar stratul termoizolant va fi protejat cu un strat cu rol de barieră antivânt, în cazul podurilor necirculabile, sau cu un strat de protecţie care să preia încărcările statice şi dinamice la care poate fi supusă pardoseala în timpul exploatării, în cazul podurilor circulabile.
- Racordările suprafeţelor orizontale cu cele verticale se realizează cu scafe din mortar, ca suport al straturilor de difuzie, barierelor contra vaporilor şi al hidroizolaţiilor. În dreptul scafelor se asigură o rigidizare suficientă a stratului suport al hidroizolaţiei pentru a împiedica forfecarea acestuia, iar la izolaţiile termice din materiale elastice trebuie să se prevadă prelungirea şi legarea de parapete a şapei armate ce constituie suport al hidroizolaţiei