Sezonul rece, cu gheață, zăpadă și temperaturi scăzute, este ”proba de
foc” a unui sistem pluvial aparent. În mod ideal, date fiind condițiile
climatice din țara noastră, un sistem pluvial nu ar trebui să treacă
prin spații neîncălzite în timpul iernii, așa cum este cazul conductelor
de scurgere din imobilele multietajate cu terasă, al căror traseu este
proiectat prin spații închise.
Sezonul rece, cu gheață, zăpadă și temperaturi scăzute, este ”proba de
foc” a unui sistem pluvial aparent. În mod ideal, date fiind condițiile
climatice din țara noastră, un sistem pluvial nu ar trebui să treacă
prin spații neîncălzite în timpul iernii, așa cum este cazul conductelor
de scurgere din imobilele multietajate cu terasă, al căror traseu este
proiectat prin spații închise.
Sezonul rece, cu gheață, zăpadă și temperaturi scăzute, este ”proba de foc” a unui sistem pluvial aparent. În mod ideal, date fiind condițiile climatice din țara noastră, un sistem pluvial nu ar trebui să treacă prin spații neîncălzite în timpul iernii, așa cum este cazul conductelor de scurgere din imobilele multietajate cu terasă, al căror traseu este proiectat prin spații închise. În cazul acoperișurilor înclinate, și chiar al unor acoperișuri terasă prevăzute cu garguie (sau aruncătoare), majoritatea sistemelor pluviale trec însă prin exteriorul clădirii, fiind expuse astfel la cele mai dure solicitări. Un control sută la sută al fenomenului este practic imposibil, dar există metode prin care putem să îi minimizăm efectele distructive asupra acoperișului, fațadei, zonei de streașină, fundației.
Provocarea principală este gheața care se formează în zona de streașină și pe burlane, mai ales în porțiunile umbrite (pe partea de nord), care deteriorează sistemul pluvial, elementele de acoperiș din acea zonă (apar infiltrații) și pune în pericol siguranța celor care trec pe dedesubt. Proprietarii, chiriașii sau asociațiile de locatari au obligația să ia măsuri de avertizare și de marcare a perimetrelor supuse riscului și chiar să îndepărteze acei țurțuri, dar de regulă acest lucru nu se întâmplă. În general românii nu sunt conștienți de faptul că această gheață trebuie îndepărtată și pentru a proteja construcția. În țările dezvoltate există numeroase firme care au exact acest obiect de activitate: curăță și întrețin sistemele pluviale, îndepărtează gheața formată, furnizează produse de degivrare speciale, de la pastile cu substanțe chimice la sisteme cu cabluri electrice. Într-adevăr, există și în România aceste servicii, dar nu se poate spune că ele sunt foarte căutate, ca dovadă este și durata de viață redusă a jgheaburilor și burlanelor, oricât de performante ar fi ele.
Cauzele formării gheții la sistemele pluviale sunt numeroase – în primul rând, desigur, cele naturale: temperatura sub 0°C, variațiile de temperatură care transformă zăpada în apă și apoi în gheață, succesiunea lapoviță – zăpadă – îngheț etc.). Cauze importante, care țin de proprietar, sunt însă și întreținerea defectuoasă (formarea de dopuri din vegetale și diverse obstacole pe trasee, deformări neremediate, neetanșeități) respectiv pierderile de căldură prin acoperiș sau streașină, ceea ce face ca apa să treacă necontrolat prin diverse stări de agregare. Este foarte important ca acoperișul și sageacurile să fie bine izolate termic, iar sistemul pluvial să aibă o componență completă, cu toate elementele (de pildă uneori nu se pun șorțuri pentru jgheab, parazăpezi, capace, numărul corect de coliere și cârlige, ca să nu mai vorbim de decantor și sistem de scurgere către rețeaua de canalizare). Oricum, zonele de îmbinare și capacele de jgheab se pare că cedează cel mai des. Deseori, gheața se formează chiar în zona inferioară a burlanului, ca dop sau pe sol, în apropiere de fundație. Oricum ar fi, apare pericolul alunecării și al deteriorării construcției sau căilor de acces. Prevederea de parazăpezi (elemente de învelitoare locale, sub formă de console metalice, sau continue, sub formă de grilaje metalice) sunt obligatorii la versanţi cu pantă mai mare de 30% (fabricanţii de produse de învelitoare indică dimensionarea şi montarea acestora în funcţie de pantă, lungimea versantului şi zonarea geografică). Parazăpezile sunt recomandate și la acoperişurile a căror streaşină se află deasupra zonelor de circulaţie, deasupra altor acoperişuri, fiind utile şi pentru protecţia sistemului de preluare şi evacuare a apelor pluviale. Cu ajutorul acestor accesorii se controlează oarecum debitul și chiar temperatura apei drenate către jgheaburi și burlane.
Vina poate fi și a montatorilor, care nu respectă câteva principii de execuție, ca să nu vorbim de normative. De pildă, trebuie să fie foarte clar că un sistem pluvial nu trebuie să fie rigid, atât ca materiale componente, cât și ca sistem de montaj. Normativele prevăd modalități specifice de amplasare a unor puncte de fixare rigidă, alternate cu sisteme de fixare flexibilă sau prin care burlanul sau jgheabul poate glisa, permițându-i-se variațiile dimensionale cauzate de temperatura variabilă, greutatea sporită pe care trebuie să o suporte și modificarea volumului apei la înghețare. Cele mai dăunătoare fenomene pentru gheaburi și burlane sunt chiar acestea: aglomerarea de gheață și creșterea volumului apei cu circa 9% la transformarea în gheață
O metodă devenită oarecum ”clasică” pentru a evita cea mai mare parte a acestor probleme este instalarea de sisteme de degivrare ce au la bază cabluri electrice încălzite. Cablurile sunt montate în interiorul jgheaburilor și burlanelor, pe doliile acoperișului și la streașină, cu scopul de a preveni depunerile de zăpadă, dopurile de gheață și turțurii, înaintarea gheții din jgheab pe sub învelitoare prin spațiul de ventilare. Pe același principiu se realizează degivrarea trotuarelor, aleilor, căilor de acces în pantă, teraselor (mai ales în jurul sifoanelor de scurgere). În lipsa unui sistem de degivrare, uneori se încearcă îndepărtarea mecanică a gheții (cu ciocane, dălți și așa mai departe), ceea ce poate fi o soluție nefericită – de cele mai multe ori se distrug și elementele de acoperiș sau sistem pluvial, ori se petrec accidente ale celor care se aventurează fără măsuri de siguranță. De preferat sunt echipamentele care generează abur la joasă presiune, dar cu temperaturi ridicate; nu se folosește presiune mare, pentru a nu deteriora sistemul de acoperiș sau a nu provoca infiltrații, ceea ce ar reprezenta o problemă în plus (și încă una mare, dacă acele infiltrații ajung să înghețe). Mai există metode chimice, respectiv substanțe care scad artificial temperatura de topire a apei – este o metodă oarecum constroversată, deoarece se pare că atacă învelitoarea și sistemul pluvial. În rest… rămâne operațiunea de bază a curățării periodice a jgheaburilor și burlanelor, care atenuează efectele gheții în sezonul rece.