Interviu cu domnul Mircea Bălșoianu, Maestru Coșar, Președintele Asociației Hornarilor, Constructorilor de Coșuri de Fum și Șeminee (A.S.F.O.C.H.)
Interviu cu domnul Mircea Bălșoianu, Maestru Coșar, Președintele Asociației Hornarilor, Constructorilor de Coșuri de Fum și Șeminee (A.S.F.O.C.H.)
Maestru Coșar, Președintele Asociației Hornarilor, Constructorilor de Coșuri de Fum și Șeminee (A.S.F.O.C.H.)
Domnule Bălșoianu, este reglementat prin normative acest domeniu al coșurilor de fum, în România?
Normative care să facă referire strict la coșurile de fum nu există, avem doar standarde – despre care știm cu toții că sunt facultative. Există însă normative care fac referire la coșul de fum, precum Normativul pentru Proiectarea și Executarea Instalațiilor de Încălzire Centrală I 13, ori normativul pentru gaze. Din acestea știm că la baza coșului de fum trebuie să existe ușă de inspecție, curățare și evacuare a ceea ce rezultă în urma curățării, că realizarea unui coș de fum trebuie să se facă documentat, eliberându-se la final o adeverință de punere în funcțiune a generatoarelor de căldură, că trebuie efectuate verificări ale instalațiilor de utilizare a gazelor naturale unde se folosesc generatoare de căldură cu combustibil gazos racordat la coșurile de fum, că trebuie să existe o dovadă de curățare a coșului de fum și așa mai departe. În normativul de gaz se mai face referire la coșurile de cărămidă, care trebuie să fie intubate și reabilitate, dar lucrurile se opresc aici, nu ni se spune ce ar trebuie să facem efectiv.
Sunt incluse în proiectele construcțiilor detalii referitoare la coșurile de fum?
Ar trebui să fie, dar din câte știu sunt menționate doar la lucrările mari. De cele mai multe ori, dimensionarea coșurilor de fum este neglijată; în multe proiecte apare un pătrățel care simbolizează acel coș de fum, fără secțiune, fără înălțime… Din discuțiile avute cu proprietarii de imobile, cauza ar fi faptul că nu se știe la momentul proiectării casei ce tip de generator de căldură va fi instalat. Nefiind stabilit un bilanț termic, care să spună ce putere va avea centrala, nu poate fi decis nici ce ieșire va avea la coșul de fum, ce presiune la evacuare. În mod normal trebuie să ai informațiile tehnice ale generatorului de căldură, ca să poți face o dimensionare corectă.
Cum colaborați cu montatorii de acoperișuri?
Mulți coșari și producători de coșuri de fum au o implicare directă în zona de învelitori și acoperișuri. Un exemplu relevant pentru modul în care ne afectează pe noi montajul acoperișului este faptul că nu avem deseori scări de acces la coșurile de fum, sau câteodată trasee sigure pe unde să putem ajunge la terminalul coșului. Ar trebui să existe aceste scări, să fie prevăzute prin proiect, măcar atunci când se face un acoperiș nou sau o reabilitare. În țările occidentale se pune mare accent pe acest lucru, nu poți ignora accesul la coșul de fum, cred că tuturor ni se pare normal. Sunt detalii în acest domeniu care trebuie discutate, inclusiv cu asociațiile profesionale, respectiv cu Asociația Națională a Montatorilor de Acoperișuri din România. Ne bucurăm că am participat la Campionatul Mondial al Tinerilor Montatori de Acoperișuri, unde am avut un stand. În general, ne dorim o colaborare cu ANMAR, pornind de la faptul că avem foarte multe lucruri în comun. Putem să colaborăm chiar pe zona de pregătire profesională și școlarizare.
Care mai este legătura coșarului modern cu tradiția, cu pitorescul coșarului din trecut?
Coșarul profesionist de astăzi este încă legat de tradiție, la care mai face referire însă doar în cadrul evenimentelor, defilărilor, al întâlnirilor între coșari de nivel național sau internațional. Există încă în ”arsenalul” nostru acea racletă, sârma pusă după umăr, jobenul (care face parte din echipamentul oficial de gală al unui coșar profesionist). Ținem mult la acest joben pentru că avem referitor la el o poveste veche, de prin secolul al XVIII-lea, din timpul Regelui George al II-lea al Regatului Unit al Marii Britanii. La nunta acestuia, vizitiul a pierdut controlul asupra cailor înhămați la trăsura care îl transporta și singurul care a putut să îi oprească a fost un coșar. Coșar care, cu modestie, a plecat imediat, fără a rămâne să primească mulțumirile regelui. Negăsindu-l, după lungi căutări, regele a dat o ”lege” prin care coșarii au fost recunoscuți ca breaslă aflată sub semnul norocului și, oficial, de atunci pot purta acel cilindru – sau joben, cum a fost cunoscut la noi. Și la cursurile de coșari se accentuează partea de tradiție, se face o scurtă istorie a coșeritului, încă de la începuturi. Se știe de pildă că în Italia secolului al XVIII-lea coșurile se curățau cu ajutorul copiilor, de regulă cei orfani sau aflați în grija bisericii; avem o istorie interesantă.
În ce constă activitatea coșarului modern?
Lucrurile s-au schimbat mult față de imaginea tradițională. În primul rând, coșarul trebuie să fie capabil să asimileze o mulțime de informații tehnice și proceduri, să cunoască ceva din toate meseriile cu care are legătură, de la cea a montatorul de coșuri de fum până la cea a instalatorului. El nu poate ignora informațiile producătorilor de coșuri de fum, cerințele acestora privind montajul sau întreținerea. De exemplu, la sistemele din oțel inoxidabil nu ai voie să lucrezi decât cu perie de plastic sau din oțel inoxidabil, altfel metalul se zgârie, se oxidează și ai piedut garanția. De asemenea, nu ai voie să incendiezi coșul ceramic pentru a-l curăța, așa cum proceda uneori coșarul clasic. În coșurile cermice moderne nu poți introduce bila prin partea superioară, cum lucrează încă unii coșari, după modelul tradițional (motiv pentru care deseori chiar și coșurile din ceramică plină se sparg sau se fisurează). Coșarul modern trebuie să cunoască o mulțime de proceduri bine stabilite, în funcție de tipul de combustibil folosit, de gradul de încărcare, de faptul că este sobă sau șemineu etc.. În legătură cu siguranța, există și aici proceduri clare de lucru: una dintre primele condiții este ca la lucrare să fie minimum două persoane instruite, coșul de fum fiind o instalație de evacuare a gazelor de ardere: de multe ori, una dintre persoane doar îl asigură pe cel care lucrează efectiv.
Uneltele sunt și ele diferite, specializate, aflate în dotarea unei societăți autorizate. Este o meserie în care trebuie să investești, o persoană fizică nu prea are posibilitatea financiară de a cheltui mii și mii de euro pentru o mașină utilată, cu scule specifice, cameră de videoinspecție etc.. La orice lucrare este nevoie oricum de o dotare minimă: să se poată curăța, în ambele sensuri, orice sistem de coș de fum cu diametru de până la 300 – 400 mm diametru și 15 m înălțime. Iar pregătirea, instruirea este practic continuă. La Academia de Coșari Profesioniști Prohornar, care funcționează sub egida A.S.F.O.C.H., se începe cu 3 zile de școlarizare, minimul necesar pentru curățarea coșurilor de fum. Dar acesta este doar începutul, se continuă cu cel puțin 6 luni de practică în curățarea coșurilor și se poate ajunge la al doilea nivel, cu competențe de verificare, pentru care se dă un test, desigur. Ca să poți face verificarea, trebuie să urmezi cursuri de reabilitare, de montarea șemineelor și sobelor. Chiar dacă nu vei profesa acele meserii, trebuie să cunoști principiile de funcționare, pentru a ști ce și cum să verifici – este firesc.
Este bine ca verificarea să fie făcută de aceeași persoană care și montează acel coș de fum?
Proprietarul nu poate fi obligat, dar este de preferat ca acel care montează și acel care verifică să fie aceeași persoană, menținându-se o relație pe termen lung. Fiind vorba de un sistem profesional, montatorul a făcut o dimensionare corectă și recomandă o întreținere în funcție de indicațiile producătorului, legislație, combustibilul folosit, diferitele situații particulare. Dacă am un coș de fum profesional, dar folosesc combustibil cu umiditate excesivă, ignorând ce spune producătorul generatorului de căldură, coșul de fum se va încărca mai repede și se poate aprinde (el rezistă la 4-5 cicluri de incendiu, după care este compromis definitiv). Un coșar profesionist are pregătirea necesară pentru a oferi această informare clientului final; aici este cheia de fapt ”cheia” – el nu face doar întreținere, ci și informare. El rezolvă efectul, dar știe și cauza. Este adevărat, uneori tot ce poți să faci este să identifici cauza și să o aduci la cunoștința proprietarului, pentru că sunt lucruri care nu țin de competența coșarului. Sunt situații când nu există priză de aer sau când este vorba despre cazane mari cu combustibil gazos – aici coșarul nu are ce să caute, intră sub competența instalatorilor de centrale termice și a ISCIR. Într-adevăr, prin acea curățare și verificare documentată se specifică foarte clar: ”coșarul a rezolvat efectul dar, întrucât există prea multă funingine pe coșul de fum, instalatorul trebuie să facă reglajul în parametrii necesari”. În concluzie, lucrurile sunt ceva mai complicate decât pe vremea coșarului tradițional.
Spuneți-ne câteva cuvinte despre asociația pe care o conduceți.
A.S.F.O.C.H. este Asociația Hornarilor, Constructorilor de Coșuri de Fum și Șeminee, iar membrii ei sunt persoane fizice și juridice din România care activează în acest domeniu; de asemenea, avem și membri de onoare din Germania, Belgia, SUA și Ungaria. Din asociație fac parte producători și importatori de coșuri de fum, șemineiști, sobari și hornari, iar principalele activități putem spune că sunt legate de pregătire profesională și educație, pentru că aici am considerat că există niște puncte sensibile. Am pornit de la următoarea idee: chiar dacă am avea legislație ca în Germania sau în alt stat mai dezvoltat, nu am avea profesioniști care să pună în practică ceea ce spune legiuitorul. Cursurile pe care le facem cu cea mai mare frecvență sunt cele de coșar bază. Aici se triază de fapt cei care doresc să continue, și cei care pot, făcând dovada că au capacitatea de a asimila informațiile. Nu poți face un curs avansat dacă nu ai măcar o pregătire școlară de un anumit nivel. Urmează cursul de montaj pentru coșuri de fum, ceramice și din oțel inoxidabil, de reabilitare a coșurilor de fum, cursul de șemineist (șeminee cu aer cald, termoșeminee), cel de sobar, de curățarea instalațiilor de ventilare și a hotelor de restaurant. Teoretic, cel mai mult durează cel de sobar, de 5 zile; totuși, așa cum am mai menționat, cursul de coșar, chiar dacă durează 3 zile de teorie, este urmat obligatoriu de 6 luni de practică în cadrul societății membre A.S.F.O.C.H. care l-a trimis la instruire.
Pe de altă parte, în paralel cu pregătirea profesională a coșarilor, sobarilor sau șemineiștilor, trebuie să lucrăm și la educarea și informarea populației. Începând cu 1 ianuarie, A.S.F.O.C.H. începe o campanie de educare, în special prin materiale foto și video, care sunt mai convingătore. Cred că prin această inițiativă putem schimba lucrurile, așa cum s-a întâmplat și în alte țări. Am fost receptivi la sfaturile unor asociații cu experiență, precum Chimney Safety Institute of America, din SUA. Fostul președinte al acestei organizații, John Pilger, ne-a dat ca exemplu o campanie din SUA în urmă cu 15 – 20 de ani, care a avut un deosebit succes la publicul larg și, ca o consecință, lucrurile s-au schimbat pentru întreaga branșă a coșarilor. Oamenii trebuie să înțeleagă ce înseamnă să ai un sistem de coș profesional și care sunt avantajele apelării la un coșar profesionist.