Acoperișul verde a început să fie un subiect din ce în ce mai des vehiculat în domeniul arhitecturii și urbanismului din România în ultimii 5-6 ani. Prin 2010-2011 poziția proiectanților, dar și a potențialilor beneficiari, era una extrem de sceptică în ceea ce privea implementarea unei asemenea soluții.
Acoperișul verde a început să fie un subiect din ce în ce mai des vehiculat în domeniul arhitecturii și urbanismului din România în ultimii 5-6 ani. Prin 2010-2011 poziția proiectanților, dar și a potențialilor beneficiari, era una extrem de sceptică în ceea ce privea implementarea unei asemenea soluții.
Ioana Mircea, Urbanist Peisagist
Acoperișul
verde a început să fie un subiect din ce în ce mai des vehiculat în domeniul
arhitecturii și urbanismului din România în ultimii 5-6 ani. Prin 2010-2011
poziția proiectanților, dar și a potențialilor beneficiari, era una extrem de
sceptică în ceea ce privea implementarea unei asemenea soluții. Majoritatea
considerau ideea ca fiind una extrem de interesantă, spectaculoasă ca impact
vizual, dar și mult prea costisitoare pentru piața românească, fără un profit
evident și imediat.
Acoperișul
verde în ofensivă
Recent, lucrurile s-au schimbat foarte mult datorită unui
cumul de factori interni, dar și externi. Pe plan extern, la presiunea Uniunii
Europene, a fost adoptată o legislație vitală pentru marile aglomerări urbane,
prin care suprafața de vegetație dislocată de construcțiile de mari dimensiuni
trebuie refăcută în proporție de cel puțin 60% de către beneficiar, fie
sub forma unor spații verzi aferente clădirii, fie ca acoperișuri verzi. Această
modificare a avut impact în primul rând asupra construcțiilor de tip mall și
hypermarket, ale căror acoperișuri, nefiind accesibile publicului, au rămas în cea
mai mare parte nemediatizate. Din acest motiv, puțini cunosc faptul că acest
tip de soluții ecologice și-au triplat suprafața pe teritoriul țării noastre în
ultimul an de zile. Practic, măsura legislativă impusă a ajutat la
popularizarea acoperișurilor verzi cu precădere în rândul proiectanților,
constructorilor și a unor beneficiari cu putere financiară. Deloc de neglijat, însă
insuficient pentru segmentul privat ce ar putea aduce adevărata schimbare a orașelor.
Totuși, aceste măsuri externe au grăbit apariția
factorilor interni de propagare a respectivei soluții. Realizând lucrări de
dimensiuni atât de mari în regim impus, proiectanții și constructorii au început
să se familiarizeze cu acest tip de intervenție, și, mult mai important, au căpătat
încredere în produsele existente pe piața românească, astfel încât să promoveze
la rândul lor acoperișurile verzi, ca soluție viabilă de tratare a șarpantelor
sau teraselor. Astfel, a fost rezolvată una din problemele majore ce întrețineau
scepticismul de ambele părți: tehnologia de realizare. Pentru că,
deși avantajele acestui tip de acoperiș erau măcar parțial cunoscute și dorite,
mulți nu știau cum să abordeze o asemenea lucrare, nici ca proiectare, neavând
informații concrete, solide, dar nici ca implementare, lipsindu-le încrederea în
materialele de pe piață.
În prezent, s-a format o piață destul de stabilă pe acest
segment, existând atât cerere din partea beneficiarilor ce au înțeles
avantajele sistemului, dar și o ofertă considerabilă de materiale necesare unei
asemenea lucrări, precum și echipe pregătite pentru a le realiza în parametrii
optimi. În paginile acestei reviste ați putut vedea de-a lungul timpului
diverse sisteme furnizate de producătorul Bauder,
dar și proiecte realizate de aplicatori specializați, precum Odú Green Roof. Acest tandem se află la
baza multor lucrări de referință pentru domeniul despre care vorbim.
Un
restaurant cu acoperiș verde la ”Castelul de Lut”
Este posibil ca, foarte curând, să asistăm la un nou salt
în acest domeniu, sub forma unei lucrări inedite ce își propune să realizeze
partea vegetală a unui acoperiș verde, și cât mai mult din cea structurală, cu
materiale autohtone achiziționate pe plan local. Ar fi întrucâtva o
premieră, deoarece majoritatea acoperișurilor verzi realizate până în prezent
au folosit materiale de import. Este vorba despre un restaurant în curs de
construire, parte a complexului pensiunii ”Castelul de Lut”, o frumoasă
construcție din cob realizată în regim privat în satul Porumbacu de Sus din
județul Sibiu. În ultimii doi ani, de când a fost ridicată, pensiunea a captat nu
doar atenția locală, ci și națională și internațională, având un flux de sute
de vizitatori săptămânal din toată țara și destul de mulți turiști străini
interesați să o viziteze, deși nu este încă funcțională. Amplasat pe cursul
unui râu, cu vedere directă la munții Făgăraș, ”Castelul” are o imagine într-adevăr
de poveste, pe care proprietarii doresc să o completeze cu un restaurant,
absolut vital unei pensiuni turistice.
Pentru a nu altera însă peisajul deja emblematic și pentru
a introduce un volum care ar concura prin dimensiuni cu pensiunea, s-a optat
pentru ”scufundarea” parțială a restaurantului (la cota minimă permisă de
limita inundabilă a terenului adiacent râului) și înverzirea acoperișului cu
pantă lină. Imaginea finală va fi aceea a unei movile înverzite, simulând o
formă de relief naturală, sub care își va desfășura activitatea restaurantul,
susținut pe ziduri puternice de piatră și cu o șarpantă din bușteni rotunzi,
aparenți, ce păstrează tematica generală a castelului, generând însă o imagine
aparte pentru restaurant.
În acest fel, noua construcție va beneficia de toate
avantajele unui acoperiș verde: șarpanta va fi mai eficientă termic și fonic
cu până la 25% față de una normală, va fi protejată un timp mult mai îndelungat,
mărind durata de viață a întregii clădiri și scăzându-i costurile de întreținere,
va capta și dispersa mult mai eficient apa din intemperii, prevenind formarea
de șiroaie și torente și, nu în ultimul rând, va readuce în peisaj bucata de
pajiște eliminată prin procesul de construire, refăcând ecosistemul local.
Original
și… originar
Pană în acest punct, acest acoperiș nu diferă cu mult de
orice alt acoperiș verde. Diferențele însă apar, așa cum am menționat, prin
modul în care va fi realizat. De reținut este faptul că dorința certă a proprietarilor,
încă de a început, a fost să utilizeze pe cât de mult posibil materiale naturale
din zonă și forța de muncă locală, reușind astfel, pe lângă crearea unui puternic
reper vizual, să polarizeze întreaga zonă, angrenând în proiect micii meșteșugari
și proucători locali.
Dorind să mențină această linie sustenabilă, au decis să
abordeze în același mod și noua construcție, cea a restaurantului. Astfel, ea a
fost realizată din piatră și cob realizat la fața locului, cu lemn exploatat
din zone greu accesibile ce necesitau curățare și întinerire, totul în ideea
unui impact cât mai redus asupra mediului, demonstrând că și la noi se poate
realiza, dacă se dorește, ceva de calitate fără sacrificii inutile. În cazul
restaurantului, pe lângă partea structurală obligatorie, respectiv elementele absolut
necesare de hidroizolare, folia de barieră și elementele pentru drenaj, toată
partea vegetală va fi realizată ad-hoc, pe timpul lucrării. Este vorba în
primul rând despre substratul vegetal, care în mod normal este importat din țări
precum Italia și Olanda. În acest caz, el va fi realizat pe o rețetă ce
utilizează principiile generale ale substratului de import, dar cu materiale
autohtone, adaptate la zonă.
Pentru a putea servi ca substrat pentru un acoperiș
verde, respectivul amestec trebuie să îndeplinească o serie de condiții esențiale.
Prima, deloc de neglijat, este să fie ușor drenabil pentru ca
excesul apei pluviale să nu rămână la rădăcina plantelor, îmbibând solul. Acest
lucru presupune o textură aerată friabilă, care să nu se compacteze și să nu formeze
bulgări, textură a cărei densitate scăzută este foarte importantă și pentru a
reduce încărcarea per metru pătrat de acoperiș, adică efortul asupra
structurii. Un acoperiș verde astfel realizat este mai ușor decat unul cu țigla,
de exemplu, cu până la 50%.
Ideală pentru
asemenea acoperișuri este turba, prezentă în exploatări din
proximitatea ”Castelului”. Turba întrunește totodată și o a doua caracteristică
importantă pentru un substrat de acoperiș verde: diversitatea și cantitatea de
nutrienți pe care o posedă. Pentru că un acoperiș verde are o grosime
limitată, comparativ cu o plantație obișnuită, trebuie utilizate elemente cu
descompunere lentă care să asigure plantelor hrana necesară un timp cât mai îndelungat.
Din acest motiv, turba este amestecată cu un mix de fibre
vegetale ușoare care-i scad densitatea, făcând solul mai ușor și aducându-i un
aport suplimentar de nutrienți prin descompunerea în timp a fibrelor. În
substratul de import sunt utilizate de obicei fibre de cocos, dar în cazul
acesta ele vor fi înlocuite cu papură tocată, ce se găsește din
abundență în zonele inundabile de pe cursul râului. Aceste fibre rețin totodată
în sol umiditatea necesară plantelor, întârziind evaporarea. Este motivul
pentru care, în perioadele secetoase de vară, aceste acoperișuri rezistă fără
udări suplimentare. Un factor care ajută mult, și care permite ca acest acoperiș
să aibă numai un sistem de irigații pentru urgențe absolute, este clima montană,
cu o umiditate generală mult mai ridicată, dublată de roua generată pe timpul
nopților de vară.
Pentru a asigura supraviețuirea ecosistemului astfel
creat și a facilita integrarea vizuală a restaurantului în peisaj, vegetația
utilizată pentru înverzire va fi un mix de plante sălbatice de pajiște perfect
similar celui deja existent pe dealurile din jur, cu un aport suplimentar de
flori de câmp.
Șarpanta restaurantului are o structură masivă supradimensionată în mod
intenționat, din motive pur estetice, pentru a compensa vizual volumele din
piatră și a da o impresie de stabilitate și soliditate proprie cabanelor
montane. Confortul vizual, dar și termic, va fi accentuat de structura aparentă
a tavanului și de un imens semineu de piatră amplasat pe o latură în semicerc.
Poziția și orientarea restaurantului nu sunt întâmplătoare,
astfel încât pensiunea și noua construcție nu numai că nu se obstrucționeaza
reciproc, dar oferă panorame diferite asupra zonei, sala de mese și terasa
restaurantului fiind orientate în susul râului către pajiștea castelului și
extremitatea estică a Munților Făgăraș, în timp ce pensiunea este amplasată în
paralel cu lanțul muntos, beneficiind de un unghi mai larg de observație.
Per total, este o inițiativă mai mult decât laudabilă, ce
a implicat mai multe căutari și mai mult efort decât adoptarea unei soluții
clasice, cu materiale achiziționate direct. În acest moment (finalul lunii
iunie 2016), costrucția restaurantului este 80% încheiată, urmând ca după jumătatea
lunii iulie, sau în august, să demareze și realizarea acoperișului verde, în
funcție de ritmul în care vor fi gata toate materialele necesare.
Pe lângă aspectul inedit pe care-l va avea, restaurantul
de la Castelul de Lut va fi și o lecție despre amploarea impactului conferit de
o intervenție bine gândită, pe termen lung și cu beneficii pentru toate părtile
implicate sau tangențiale proiectului. Sperăm că este doar începutul
unui nou mod de a aborda construcțiile din România și o dovadă credibilă a
faptului că și la noi se poate construi la standarde înalte, folosindu-ne
propriile resurse.