Evoluția tehnologiei ne permite astăzi revoluționarea arhitecturii tradiționale, încorporând noi materiale și concepte inovative, precum panourile solare, pereții cortină, anveloparea clădirilor cu metale precum zinc și titan sau realizarea acoperișurilor verzi. Construim mai mult, mai repede, mai eficient, crescând prin acțiunile noastre presiunea asupra mediului înconjurător și asupra spațiilor urbane pe care le utilizăm.
Evoluția tehnologiei ne permite astăzi revoluționarea arhitecturii tradiționale, încorporând noi materiale și concepte inovative, precum panourile solare, pereții cortină, anveloparea clădirilor cu metale precum zinc și titan sau realizarea acoperișurilor verzi. Construim mai mult, mai repede, mai eficient, crescând prin acțiunile noastre presiunea asupra mediului înconjurător și asupra spațiilor urbane pe care le utilizăm.
Evoluția
tehnologiei ne permite astăzi revoluționarea arhitecturii
tradiționale, încorporând noi materiale și concepte inovative,
precum panourile solare, pereții cortină, anveloparea clădirilor
cu metale precum zinc și titan sau realizarea acoperișurilor verzi.
Construim mai mult, mai repede, mai eficient, crescând prin
acțiunile noastre presiunea asupra mediului înconjurător și
asupra spațiilor urbane pe care le utilizăm. Mărirea suprafețelor
construite, atât pe orizontală, cât și pe verticală, atrage după
sine consecințe de care nu suntem întotdeaua conștienți. Una
dintre acestea este generarea în jurul marilor aglomerări urbane a
unui fenomen denumit de specialiști „urban heat island”, tradus
direct ca „insulă urbană de căldură”. El se manifestă prin
crearea în orașe și în imediata vecinătate a unui microclimat cu
temperaturi mai ridicate decât ar fi normal pentru poziția lor
geografică, având un grad mai mare de nebulozitate și turbulențe
atmosferice. Pe lângă inevitabila poluare atmosferică a orașelor,
ce contribuie la generarea și întreținerea acestui fenomen, un rol
important îl joacă suprafețele construite ce absorb radiația
solară și o returnează apoi în mare parte sub formă de energie
calorică. Asfaltul drumurilor și metalul acoperișurilor sunt doar
două exemple concrete prin care putem proba acest fenomen, confirmat
chiar prin propriile simțuri, fără a avea nevoie de aparate de
măsură. Mai dăunătoare însă sunt fațadele cortină din sticlă,
ce reflectă radiația și o amplifică. Tot acest cumul de factori
produce efectele de lungă durată menționate, precum și un
disconfort imediat, permanent al locuitorilor, în special în
sezonul cald.
Grădinile
verticale
O
soluție pentru a reduce în orașe aceste suprafețe radiante este
umbrirea lor sau îmbrăcarea în vegetație, soluție deloc nouă în
fond, aplicată sub formă de pergole și spaliere pentru plante
agățătoare care să protejeze fațadele. Tehnologia actuală ne
permite însă obținerea beneficiilor acestui tip de tratare a
construcțiilor, controlând efectul estetic final și evitând în
același timp dezavantajele, precum afectarea tencuielii fațadelor
de către rădăcinile plantelor (și, în timp, chiar a elementelor
structurale), sau imposibilitatea efectuării de reparații fără
tăierea plantelor. Mai mult, în cazul în care specia folosită nu
este cu frunze persistente, pe timpul iernii imaginea poate fi uneori
chiar dezolantă.
Această
soluție modernă de înverzire a fațadelor poartă mai multe
denumiri sugestive care-i descriu diversele atribute: pereți verzi
(green walls), pereți vii (living walls), grădini verticale
(vertical gardens). Spectaculozitatea unui astfel de element este ne
necontestat și poate fi ilustrată prin numeroase exemple, care de
care mai creative, din întreaga lume. În funcție de zona
geografică și climat, asemenea fațade verzi au fost realizate atât
din plante exotice, luxuriante, cât și din ierboase, perene cu
flori, de talie mică sau plante suculente.
În
România, din păcate, putem număra pe degetele de la o mână
astfel de amenajări exterioare. Dacă pereții verzi de interior au
început să fie agreați și apreciați ca soluție pentru
compartimentare sau decorare a unor spații de către arhitecți,
designeri și beneficiari, fațadele verzi nu s-au bucurat de aceeași
căutare. Unul dintre cele mai des invocate motive este prețul
ridicat al unei asemenea investiții, fără aparente beneficii
pentru investitor sau clădire. Adevăratul motiv al absenței unor
asemenea soluții arhitecturale și peisagistice este însă lipsa
informațiilor concrete despre implementarea acestor amenajări și a
beneficiilor oferite, despre existența lor ca soluție tehnologică
validă.
Unul
din aceste beneficii majore, care din păcate nu are foarte mare
greutate sau validitate în ochii multor investitori români din
domeniul construcțiilor, este exact cel al atenuării efectelor de
supraîncălzire a fațadelor, ce afectează în mod direct spațiul
urban. Mentalitatea actuală a antreprenorilor este de concentrare
exclusivă în materie de confort pe spațiile interioare, de
încetare a responsabilității lor legate de acest confort la
ieșirea din clădire, ignorarea sau chiar antagonizarea spațiului
urban înconjurător. Mai simplu spus, majoritatea investitorilor
români din construcții ar califica drept pierdere financiară o
soluție care reduce impactul clădirilor asupra spațiului urban sau
îmbunătățește mediul, fără a le aduce un beneficiu direct.
Din
fericire însă, există și aspecte profitabile ale unei asemenea
fațade verzi. Unul deloc de neglijat este capacitatea de izolare
termică și fonică a unei astfel de soluții. O fațadă înverzită
este precum un strat de protecție pentru orice sezon. În sezonul
cald, împiedică supraîncălzirea fațadei de către radiația
solară, având un efect direct asupra temperaturii interioare.
Astfel, consumul pentru răcirea spațiilor interioare scade
apreciabil, chiar până la 25%, în funcție de suprafața care este
acoperită.
În
anotimpurile cu temperaturi scăzute, fațada verde scade expunerea
clădirii și nu permite vântului sau curenților de aer rece să
intre în contact cu suprafața clădirii și să se creeze punți
termice. Mai mult chiar, datorită vegetației, viteza vântului în
preajma unor astfel de fațade este mult diminuată, contribuind de
asemenea la creșterea confortului spațiului din proximitate.
Plasate strategic, astfel de fațade pot reduce drastic efectele de
tunel de vânt sau turbioane ce se formează în mediul urban, în
special în zone cu un regim mare de înălțime și pereți cortină,
sau dispuse direct pe un culoar de vânt. Din acest motiv și
datorită capacității plantelor de a reduce vibrațiile, fațadele
verzi acționează și ca izolator fonic, reducând cu circa 10 – 12
dB zgomotul ambiental, atât la exterior, cât și în interiorul
clădirii.
Aceste
efecte benefice produse de fațadele verzi reduc costurile de
construcție și întreținere a clădirilor pe termen lung, de
exploatare a spațiilor prin reducerea costurilor de climatizare și
cresc durata de viață a construcției.
Pe
lângă motivele mai sus menționate, pentru adoptarea unei astfel de
soluții de tratare a unei fațade se regăsesc și o altă serie de
avantaje deloc de neglijat. Printre acestea este, în mod evident,
efectul estetic și de confort psihologic generat de o asemenea
grădină verticală, de care se bucură atât utilizatorii clădirii,
cât și locuitorii zonei sau tranzienții. O întreagă fațadă
înverzită oferă o imagine impresionantă, ce poate crește
valoarea imobilului, financiară dar și ca reper arhitectural în
peisajul urban. Prin capacitatea de retenție a apei pe care o au
plantele, poate fi scăzut și impactul precipitațiilor asupra
canalizării, de multe ori ineficiente la un volum mare din
intemperii.
Nu
în ultimul rând, prin realizarea grădinilor verticare poate crește
suprafața verde a unui oraș fără a sacrifica din spațiile
necesare acestuia pentru dezvoltare. Chiar dacă, datorită poziției,
astfel de suprafețe nu pot fi vizitate și exploatate în mod
tradițional, precum un parc, prezența vegetației îmbunătățește
categoric spațiul urban și calitatea aerului din proximitate prin
absorbția de CO2,
retenția de praf, particule fine, bacterii și alergeni și,
evident, generarea de oxigen.
Deși
în România nu avem multe exemple de asemenea fațade verzi, ne
putem mândri totuși cu o amenajare de excepție ce compensează
parțial această lipsă prin impresionanta suprafață de circa 350
mp, ce o clasează, având acest criteriu, pe primul loc în partea
estică a Europei. Este vorba despre o lucrare încheiată în luna
mai 2016, ce ocupă două fațade adiacente ale unui centru comercial
din Constanța. Din cauza climei locale cu un mare grad de umezeală,
călduri toride vara și aer îmbogățit cu multe săruri
(proximitatea Mării Negre), au fost alese ca parte vegetală specii
de plante suculente. Acestea sunt rezistente la radiații solare
extreme, fațada fiind foarte expusă, și nu sunt deloc deranjate de
aerul sărat și umed. Mai mult, sunt specii persistente, ce nu-și
pierd frunzele pe timpul iernii, păstrându-și forma și aspectul
pe tot parcursul anului. Alegerea vegetației, coroborată cu
suprafața totală acoperită, fac din aceasta o amenajare cu atât
mai specială și demnă de a fi promovată atât pe plan intern, cât
și internațional. Cei care au propus și dus la bun sfârșit un
astfel de proiect au fost specialiștii Odu Green Roofs, cu un
portofoliu apeciabil de lucrări de peisagistică clasică, dar și
inovativă, ce cuprinde acoperișuri verzi, iazuri ecologice și
terase-grădini.
Lucrarea
a fost realizată în timpul record de aproximativ 3 săptămâni, la
o înălțime față de sol cuprinsă între 3 și 10 metri, acest
lucru fiind în sine o performanță. Sistemul utilizat este unul
modular, cu module din PVC de 50 x 50 cm având 16 locașuri de
plantare (64 plante/mp), montate pe o structură metalică. Greutatea
totală a sistemului, incluzând solul și vegetația plantată, este
relativ mică (în jur de 80 kg/mp), deci nu necesită măsuri sau
structuri speciale de prindere la nivelul clădirii, putând fi
montat pe orice construcție.
Această
structură metalică distanțează grădina verticală de fațada
clădirii, împiedicând contactul direct al modulelor cu aceasta,
anulând astfel posibilitatea infiltrării apei sau a insectelor ce
populeaza ecosistemul nou format. În același timp, distanța creată
este ca o pernă de aer cu efect de izolare termică, ce permite
ventilarea absolut necesară a fațadelor.
Întreținerea
plantelor se face de printr-un sistem de irigații automatizat,
mascat în spatele modulelor. Sistemul este realizat prin picurare,
fiecare din cele 26.000 de plante având picurătorul său, pentru a
primi apa și substanțele nutritive necesare dezvoltării. Unicul
dezavantaj al speciilor alese este ritmul relativ lent de dezvoltare,
accentuat de spațiul restrâns ce le este alocat. Chiar și așa,
mozaicul verde-brun-roșcat este spectaculos încă de la plantare,
în ciuda dimensiunilor relativ reduse ale vegetației și nu poate
decât să-și sporească pe parcurs efectul estetic, prin ascunderea
totală a modulelor încă vizibile.
Per
total, fațada verde din Constanța este o performanță peisagistică
din perspectivele execuției și aspectului final, ce scoate din
anonimat volumetria simplă, minimalistă, complementându-i
componenta minerală prin textura bogată, în tonuri calde a
vegetației. Este o realizare ce merită și va fi probabil observată
îndeaproape de specialiști în domeniu, fiind din multe puncte de
vedere o premieră care, sperăm, va deschide calea către un mod nou
de abordare a arhitecturii și peisagisticii în România.