Învelitori bituminoase, din fibrociment și ardezie

Am publicat în edițiile anterioare, sub această rubrică a normativelor, regulile de execuție corectă a structurii unui acoperiș pentru a rezista la greutatea zăpezii și intemperii, normative privind învelitorile din tablă și multe alte subiecte care reflectă ce și cum este corect să se monteze.
Am publicat în edițiile anterioare, sub această rubrică a normativelor, regulile de execuție corectă a structurii unui acoperiș pentru a rezista la greutatea zăpezii și intemperii, normative privind învelitorile din tablă și multe alte subiecte care reflectă ce și cum este corect să se monteze.

Am publicat în edițiile
anterioare, sub această rubrică a normativelor, regulile de execuție corectă a
structurii unui acoperiș pentru a rezista la greutatea zăpezii și intemperii,
normative privind învelitorile din tablă și multe alte subiecte care reflectă
ce și cum este corect să se monteze. Ne-am propus de această dată să dăm
principalele repere referitoare la învelitorile bituminoase, din fibrociment și
ardezie, cunoscute între specialiști ca ”învelitori din elemente plane
suprapuse”. Este un subiect de interes, deoarece sunt materiale tot mai
folosite și la noi (deși nu putem vorbi de o tradiție), datorită ofertelor tot
mai tentante ale producătorilor și furnizorilor de pe piața europeană. Normativul
în vigoare NP 069 / 2014 are o ultimă variantă din 2014 și marchează
principalele cerințe pe care trebuie să le îndeplinească atât produsele, cât și
montajul, lăsând suficientă libertate de alegere în funcție de propunerile
producătorilor, care sunt tot mai inovativi și mai exigenți. 

Există, conform reglementărilor în vigoare, mai multe categorii de
materiale denumite învelitori din elemente plane suprapuse:

·        
Elemente plane, semirigide, bitumate, armate,
autoprotejate (tip șindrilă sau bardou).

·        
Elemente plane din ciment armat (fibrociment) sau din
materiale polimerice.

·        
Elemente plane din ardezie

Elementele, indiferent de modelul decupajului inferior, au următoarele
dimensiuni generale, uzuale: lungime maximă: ≤ 1200 mm ± 3 mm; lăţime (înălţime)
≥ 250 mm ± 3 mm; grosime: 4; 5; 6 mm;

După tipul de armare, elementele bituminoase se clasifică astfel:

a)     
cu armătură minerală sau polimerică, de regulă într-un
strat sau în două straturi: ţesătură sau reţea din fire de sticlă; neţesut
(împâslitură) din fibre de sticlă cu sau fără ranforsare longitudinală din fire
din sticlă sau polimerice;

b)     
cu armătură din carton celulozic (într-un singur strat),
impregnat (nerecomandate în ultima vreme, din cauza slabelor performanţe).

După tipul de bitum utilizat la impreganrea şi acoperirea armăturii de
armare, elementele se clasifică astfel:

a)      bitum aditivat cu
elastomeri (SBS) sau plastomeri (APP);

b)      bitum oxidat;

c)      compound de bitum cu alte
materiale (EPDM).

După tipul protecţiei (autoprotecţiei) feţei superioare vizibile,
elementele se clasifică astfel:

a)      cu paiete de ardezie;

b)      cu granule ceramice sau
din alte minerale (ex.mică);

c)      cu folii metalice (cupru,
aluminiu).

În fine, după tipul acoperirii feţei inferioare, elementele se clasifică
astfel:

a)     
cu pulberi minerale din nisip, talc sau alte minerale;

b)     
cu alte materiale (granule de plută, film/folie aderentă
de protecţie etc.);

c)     
cu film/folie neaderentă de protecţie locală a benzilor
autoaderente (se îndepărtează la punerea în operă pentru lipirea benzilor
autoadezive pe elementul inferior).

Învelitoarea discontinuă din
elemente plane din ciment armat (fibrociment) sau din materiale polimerice se produce, de regulă,
în următoarele formate şi dimensiuni:

·        
pătrate/rombice: cu latura de 40 cm ± 3 mm;

·        
dreptunghiulare: cu dimensiunile generale 40×30 cm ± 3
mm;

·        
dreptunghiulare tip şiţă: cu dimensiunile generale de
40×20 cm ± 3 mm;

·        
paralelogram: cu dimensiunile de 40×44 cm ± 3 mm;

·        
grosimile uzuale ale elementelor din ciment armat: 2,5
mm; 3,0 mm; 3,5 mm; 4 mm (-10%; +25%);

·        
grosimile uzuale ale elementelor polimerice: 2,5 mm; 3,0
mm; (+5%);

·        
elementele din ciment armat cu forme dreptunghiulare şi
dreptunghiulare tip şiţă pot fi decupate la partea inferioară cu colţurile
teşite la 45° sau 60° sau pot fi formate la partea inferioară semicircular sau
în unghi (120°);

·        
elementele plane din ciment armat pot fi natur, colorate
în masă sau pe suprafaţă; elementele plane polimerice pot fi colorate în masă
sau pe suprafaţă.

Învelitorile discontinue din
elemente plane din ardezie sunt foarte puţin utilizate în România, fiind un
material de învelitoare utilizat în lucrări de restaurare a unor edificii
monumente istorice/de arhitectură des întâlnite în Marea Britanie şi pe coasta
de nord-vest a Europei.

Elemente plane din ardezie pot fi:

a)      natur – manufacturate din
rocă cu textura orientată prin clivaj;

b)      fabricate dintr-un
amestec de ardezie concasat, ciment şi apă.

Elementele plane din ardezie au, de regulă, următoarele modele şi
dimensiuni:

a)     
model comun: cu dimensiunile de la 255×355 mm la 160×220
mm şi grosime de 2,7 mm;

b)     
model istoric / rustic: 220×325 mm la 150×270 mm şi
grosime de 4,5 mm;

c)     
model englez (utilizat în zone cu precipitaţii
abundente): cu dimensiuni de la 300×460 mm la 200×300 mm şi grosime de 3,8 mm;

d)     
alte modele (în funcţie de dimensionarea locală sau de
necesităţile de utilizare);

e)     
abaterile dimensionale admise sunt de maxim 2 mm pe
laturile ce nu deranjează pozarea.

Domeniul de utilizare

Învelitorile din elemente plane
suprapuse sunt utilizabile, de regulă, la construcţii civile, industriale şi
agricole, cu recomandări privind restricţionarea în utilizare la construcţii
încadrate în clasa de importanţă I şi II, în categoria de importanţă A şi B,
precum şi la construcţii situate în zona climatică IV, pentru perioada de iarnă
şi în zone cu vânturi dominante puternice; fac excepţie clădirile istorice sau
de patrimoniu cu învelitori din ardezie;

Configuraţia acoperişului

Pentru elementele plane din materiale bitumate autoprotejate nu
se prevăd restricţionări şi se recomandă acoperişuri cu conformare simplă
(coamele, doliile, paziile, streşinile se vor rezolva cu membrane
hidroizolante, bitumate, autoprotejate, în aceeaşi textură şi culoare cu
autoprotecţia elementelor plane din materiale bitumate autoprotejate, sau cu
cupoane din acestea);

Pentru elementele plane din ciment armat sau din ardezie se recomandă
acoperişuri cu conformare simplă, în una, două sau patru pante; coamele,
paziile, streşinile se vor rezolva cu elemente profilate din ciment armat, sau
cu membrane hidroizolante bitumate (autoprotejate în culoarea elementelor de
învelitoare) sau cu elemente de tinichigerie specifice.

Suportul învelitorii

Suportul poate fi continuu pentru elementele plane din materiale bitumate
(tip șindrilă):

a)     
astereală din lemn masiv: cherestea din răşinoase sau
plop (minim clasa B) cu grosimea determinată în funcție de grosimea între
reazeme și încărcările posibile (uzual de 24 mm cu lățimi de 12 – 16 cm) – este
o diferență față de standardul anterior, care prevedea grosimea de 18 mm la o
lăţime de 150 mm şi de 22 mm la o lăţime de 200 mm, cu toleranţa grosimii de ±1
mm; elementele trebuie să fie liniare, paralele, cu secţiunea rectangulară;
pozarea şi montarea se va realiza joantiv (fără spaţii libere); astereala va fi
montată pe elemente de susţinere cu lăţimea de rezemare de minim 45 mm; fixarea
asterelei pe elemente de susţinere se va face în două puncte pentru elementele
de astereală mai înguste de 15 cm şi în trei puncte pentru lăţimi mai mari;

b)     
astereală din panouri de lemn reconstituit: vor avea
grosimea calculată în funcție de deschiderea între pane și încărcări, iar
lungimea modulată pe interaxul panelor; marginile panourilor vor fi astfel
profilate încât să permită îmbinate între ele.

Suportul poate fi discontinuu pentru elementele din ciment armat sau
ardezie şi este alcătuit din rigle de lemn masiv. Numărul acestora,
corespunzător fiecărui tip de învelitoare, distanța între rigle sau distanța
interax a riglelor și lățimea suprafețelor de rezemare vor corespunde fișei
tehnice a produsului sau sistemului de învelitoare. Secțiunea riglelor se va
calcula în funcție de deschiderea între pane și descărcări.

Prevederi privind relaţia acoperiş – învelitoare

• Învelitorile acoperişurilor
  cu pante reduse (sub 35%) vor fi prevăzute cu substrat din folie/membrană hidroizolantă;
• Învelitorile pentru acoperişurile
  condiţionate termic vor fi prevăzute cu folie tip anticondens sau substrat
  din folie hidroizolantă (montată sub riglele de montaj ale învelitorii);
• Elementele plane din
  materiale bitumate, autoprotejate pot fi prevăzute şi la acoperişuri cu
  rupere de pantă (maxim 15°) prin îndoire la cald şi sudarea marginii
  inferioare peste rândul inferior (în conformitate cu prevederile
  producătorului);
• Elementele plane din ciment
  armat sau din ardezie pot fi prevăzute şi la acoperişuri cu rupere de
  pantă (maxim 15°), prin suprapunerea majorată, cu sau fără sisteme
  suplimentare de etanşare.

Principii privind
proiectarea învelitorilor cu elemente plane suprapuse

Elemente
plane din materiale bitumate, armate, autoprotejate

(1)  
Panta minimă este de 20%, pe suport continuu; pentru
părţi reduse din suprafaţă cu suport continuu a unei învelitori, cu panta sub
20%, sub bardouri se prevede o hidroizolaţie continuă, cu membrane
hidroizolante bituminoase, cu grosimea minimă de 2 mm;

(2)  
Suprapunerea șindrilelor R (mm) în funcţie de pantă (p),
lungimea proiecţiei versantului (L) şi zona climatică (zonarea climatică a
României pentru perioada de iarnă), se va proiecta astfel:

(3)  
 

Elemente plane din ciment armat
(fibrociment)

(1)   Panta minimă este de 30%,
pe suport discontinuu;

(2)  
Suprapunerea elementelor din fibrociment R (mm) va fi în
funcţie de tipul elementului de învelitoare, pantă (p), distanţa dintre riglele
suport (d – cm), zonarea climatică şi lungimea proiecţiei versantului (L),
conform tabelului (în tabel sunt indicate R/d):

(3)   Nu se recomandă prevederea
elementelor plane din fibrociment în următoarele situaţii:

– zona climatică IV şi la altitudini mai mari de 700 m, la acoperişuri cu
pantă mai mică de 100%;

– zona cu viteze ale vântului mai mari de 20 m/s, în special la acoperişuri
cu pantă mai mică de 100%.

Elemente plane din ardezie

(1)   Panta minimă este de 60%,
cu pozare în dublu strat;

(2)   Pentru pantă mai mare de
170% pozarea poate fi în simplu strat;

(3)   Pozarea se va face pe
suport discontinuu;

(4)   Suprapunerea elementelor
din ardezie va fi similară cu cea a elementelor din fibrociment;

(5)  
Nu este recomandabilă prevederea elementelor din ardezie
în zona climatică IV şi la altitudini mai mari de 700m (cu excepţia clădirilor
istorice sau de patrimoniu, cu măsuri suplimentare de etanşare).

Principii privind execuţia
învelitorilor cu elemente plane suprapuse

 Condiţiile privind suportul şi
condiţiile privind sistemul de montare/fixare sunt în general asemănătoare
tuturor tipurilor de învelitori cu elemente plane suprapuse. Elementele plane
de învelitoare se fixează de regulă prin cuie cu diametrul nominal de 2,5–2,8
mm, cu floarea cu diametrul minim de 10 mm. Lungimea minimă a cuielor va fi de
21 mm pentru fixare în astereală din lemn, de 25 mm, în astereală din plăci
aglomerate şi de 35–40 mm, pentru fixare în rigle din lemn.

În cazul șindrilelor bituminoase, în afară de fixarea prin cuie se mai
asigură şi lipirea prin puncte autoadezive (prevăzute pe faţa inferioară şi/sau
superioară a bardoului) iar în anumite condiţii (extreme, în zonele montane
şi/sau în zone cu vânturi dominante puternice) se va prevedea şi o lipire
suplimentară cu mastic aplicat la rece, în benzi continui sub linia de fixare.

Fixarea șindrilelor pe suportul continuu sau discontinuu se face mecanic,
prin cuie şi prin lipirea elementelor între ele.

(1)   Fixarea mecanică se va
face cu minim un cui în dreptul fiecărui decroş (decupaj) şi cu câte un cui la
fiecare extremitate a bardoului, la 20 – 30 mm deasupra decroşului (fiecare
fixare mecanică va traversa cel puţin două rânduri de șindrile).

(2)   Pentru pante p > 200%,
fixarea mecanică va fi suplimentată cu câte un cui în dreptul fiecărui decroş
(la 30 mm, stânga – dreapta axului decroşului); acest mod de fixare este
recomandat şi în zone de situare izolate şi/sau cu vânturi puternice,
indiferent de pantă.

 Fixarea șindrileor prevăzute cu bandă autoadezivă

(1)  
Pentru suprapuneri R < 80 mm nu este necesară o
lipire suplimentară faţă de banda autoaderentă cu care este prevăzută șindrila;

(2)  
Pentru suprapuneri R > 80 mm este necesară o lipire
suplimentară în puncte, în dreptul terminaţiei fiecărui decroş şi la marfinea șindrilei;

(3)  
Acelaşi mod de lipire suplimentară se va face şi în
zonele cu altitudine mai mare de 800 m şi în zonele cu viteze de referinţă a
vântului ≥ 30 m/s (din zonarea valorii fundamentale a vitezei de referinţă a
vântului), în special pe versanţii expuşi direcţiei vântului dominant;

(4)   Pentru pantă p > 200%
se va face o lipire suplimentară prin sudură cu flacăra sau cu adeziv la rece,
a fustei bardoului superior pe șindrila inferioară.

Fixarea șindrilelor fără bandă autoadezivă

(1)   În general, lipirea în
puncte se va face pe capul cuielor de fixare mecanică a șindrilelor;

(2)   Pentru suprapuneri R >
80 mm, lipirea în puncte se va face în dreptul terminaţiei fiecărui decroş şi
la marginile bardoului (lipirea bardourilor care nu au bandă autoadezivă şi
lipirea suplimentară a bardourilor care au bandă autoadezivă se va face cu
masticul – adeziv special, compatibil).

Detalii specifice de execuţie  

(1)  Streaşină dreaptă – se realizează prin intermediul
unei copertine metalice (tablă zincată) de protecţie a marginii suportului pe
minim 10 cm, fixată mecanic prin cuie. Peste aceasta se montează un rând de
bardouri pozate invers, cu poala debitată drept (linear), cu fixare mecanică
prin cuie şi bandă de lipire cu mastic (la rece). Deasupra se pozează primul
rând de șindrile;

(2)  Pazia se realizează prin intermediul unor copertine metalice
(tablă zincată) profilate specific alcătuirii terminaţiei de margine;

(3)  Coama (doi versanţi) se realizează cu elemente din tablă cu
diverse profile și unghiuri adaptate pantelor versantilor aferenți, sau prin
suprapunerea şi sudarea cu flacără a unor cupoane trapezoidale debitate din șindrile,
îndoite pe mijloc şi suprapuse minim 5 cm peste şirul cuielor de fixare. Se mai
poate realiza coama prin suprapunerea şi sudarea cu flacără de cupoane din
membrană hidroizolantă bituminoasă autoprotejată (similar cu autoprotecţia
bardourilor), îndoite pe mijloc şi suprapuse minim 5 cm peste şirul cuielor de
fixare.

(4)   Dolia se realizează în diverse
moduri prin intermediul unei membrane bituminoase autoprotejată (cu protecţie
similară cu cea a bardourilor) de minim 1,00 m lăţime pozată longitudinal,
axată pe linia doliei. Membrana de dolie se fixează mecanic prin cuie pe
marginile longitudinale şi se lipeşte prin sudură pe mijloc (50 cm);

(5)  Racordul la verticală se realizează prin intermediul
unui cupon de șindrilă bituminoasă îndoit, sudat pe suprafaţa verticală, pe
minim 25 cm (ca strat suplimentar de întărire a scafei) peste șindrile, cu
cordon longitudinal de lipire din mastic special. Marginea superioară,
verticală se asigură cu profil specific fabricat (metalic sau polimeric) sau
manufacturat (şorţ tablă) fixat mecanic pe verticală şi etanşat cu cordon de
chit/mastic elasto-plastic.