Joi, 22 iunie, a avut loc Gala Anualei de Arhitectură București 2017, eveniment major pentru arhitecți, cu o dublă semnificație de această dată: au fost premiate cele mai bune proiecte înscrise în concursul de arhitectură și, în plus, a fost inaugurat noul sediu al OAR București din strada Sfântul Constantin nr. 32, numit Casa Arhitecturii, loc de întâlnire pentru toți cei interesați de o dezvoltare armonioasă a Capitalei.
Joi, 22 iunie, a avut loc Gala Anualei de Arhitectură București 2017, eveniment major pentru arhitecți, cu o dublă semnificație de această dată: au fost premiate cele mai bune proiecte înscrise în concursul de arhitectură și, în plus, a fost inaugurat noul sediu al OAR București din strada Sfântul Constantin nr. 32, numit Casa Arhitecturii, loc de întâlnire pentru toți cei interesați de o dezvoltare armonioasă a Capitalei.
Joi,
22 iunie, a avut loc Gala Anualei de Arhitectură București 2017, eveniment
major pentru arhitecți, cu o dublă semnificație de această dată: au fost
premiate cele mai bune proiecte înscrise în concursul de arhitectură și, în
plus, a fost inaugurat noul sediu al OAR București din strada Sfântul Constantin nr. 32, numit
Casa Arhitecturii, loc de întâlnire pentru toți cei interesați de o dezvoltare armonioasă
a Capitalei.
Anuala de Arhitectură București 2017 a ajuns la ediția a
XV-a și a fost organizată, ca de fiecare dată, de Filiala Teritorială București
a Ordinului Arhitecților din România. Tema acestei ediții este ”RESURSE – construind responsabil”, iar
manifestarea se desfășoară în două perioade ale anului: 29 mai – 30 iunie 2017
și 6 octombrie – 10 decembrie 2017, în spațiul public al Capitalei. Revista
noastră a fost prezentă atât la gală, cât și la principalele evenimente ale
manifestării, fiind distribuită gratuit participanților.
Premiile
Concursului AAB2017
Secțiunea
Arhitectura Locuinței – categoria locuințe individuale
Premiu: O casă vagon în București – Arh. Mihai Duțescu
Nominalizări:
–
Locuințe
E+MS – Arh. Elena Stoian (a primit Premiul Wienerberger
–
Casa
Racoviță – Arh. Corina Dindăreanu
Secțiunea
Arhitectura Locuinței – categoria locuințe colective
Premiu: Imobil rezidențial în București, Str. Londra – ADNBA
Secțiunea
Arhitectură civică și corporate
Nominalizare: Clădire de birouri Ștefan cel Mare – Lauster & Radu
Arhitecți
Secțiunea
Arhitectură, conversie și reabilitare
Premiu:La Firul Ierbii – spațiu pentru dezbateri și inițiative civice – Wolfhouse
Productions
Secțiunea
Arhitectura spațiului interior – categoria amenajări efemere
Premiu:Triaj – Atelier Ad Hoc
Nominalizări:
–
Amenajare
Art Safari 2017 – IC Studio & VNBIA
–
Camera
mea Frigorifică – Arh. Irina Moscu
–
GB_SIS/
Istorii MonuMentale – Arh. Justin Baroncea
Secțiunea
Arhitectura spațiului interior – categoria amenajări non-efemere
Premiu:Kane World Food Studio – Arh. Bogdan-Nicolae Ciocodeică
Nominalizări:
–
Twominutes
coffee shop – pandapanda, Arh. Ștefan Păvăluță
–
Real
is Surreal – arh. Mario Kuibuș
Secțiunea
Viziuni și cercetări prin arhitectură – intervenții și experimente de
arhitectură
Premiu:Shrinking Cities. Orașe românești în declin – Asociația IDEILAGRAM /
IDEOGRAM STUDIO
Nominalizări:
–
Industria
Bumbacului » Industrii creative – Wolfhouse Productions
–
Centrul
Comunitar Tei – studioBASAR
Secțiunea
Viziuni și cercetări prin arhitectură – carte de arhitectură
Premiu: Arhitectură și urbanism în România anilor 1944-1960: constrângere și
experiment – Arh. Irina Tulbure
Nominalizări:
–
Kenneth
Frampton, Arhitectura modernă: o istorie critică
Juriul concursului a fost format din arhitecți de prestigiu din
țară și străinătate:
·
Pentru
primele cinci secțiuni: Arh. Alexandru Beldiman (România) – Președintele
Juriului, Arh. Pierre Hebbelinck (Belgia), Arh. Dean Lah ( Slovenia), Arh. Ivan
Kroupa (Cehia) și Arh. Köllő Miklós (România).
·
Pentru
secțiunea a VI-a (Cercetări și viziuni prin Arhitectură, cu cele 3 categorii):
Arh. Georgică Mitrache (România) – Președintele Juriului, Arh. Oana Simionescu (România),
Arh. Tiberiu Bucșă (România).
În cadrul Anualei de Arhitectură au fost acordate de
asemenea:
– Premiul
Președintelui Filialei OAR București, câștigat de volumul București. Arhitectură. Un ghid adnotat, autori:
Mariana Celac, Octavian Carabela și Marius Marcu-Lapadat
– Premiul
Beneficiarului de Arhitectură, vizând buna comunicare arhitect – client (atribuit Muzeului Național de
Artă Contemporană – proiectul Triaj).
.
Premiile Publicului vor fi atribuite în luna decembrie
2017, prin intermediul evenimentului ”Arhitecturi pe bicicletă” (desfășurat în
octombrie) și a votului online al proiectelor pe site-ul www.anuală.ro. Evenimentul
„Arhitecturi pe bicicletă” este realizat pentru a încuraja atât programul de
mobilitate urbană, cât și realizarea unor trasee ghidate de arhitectură
contemporană în București, adresate publicului larg, folosind bicicleta. La
sfârșitul fiecărui traseu, vizitatorii vor fi invitați să voteze obiectivele preferate.
Votul online va reprezenta numărul de accesări pe www.anuală.ro, însumat cu numărul
de like-uri al proiectelor.
Detalii actualizate puteți obține permanent accesând:
www.anuala.ro
www.facebook.com/anuala.arhitectura
sau
scriind peadresa: contact@oar-bucuresti.ro
Povestea
unei case, povestea unei familii
Clădirea Casei Arhitecturii, noul sediu al OAR București,
a fost construită în anii 1927-1928 de către Anton Pădureanu, director al
„Direcției Păduri și Vânătoare” din cadrul Ministerului Agriculturii, pentru
familia sa, soția Ana și cei 3 copii – Georgeta Melania, Mircea și Virgil. Construcția
a fost ridicată în curtea familiei Georgescu, părinții Anei Pădureanu. În 1938,
Anton Pădureanu a murit, casa rămânând soției și celor 3 copii; în anul 1948, aici
mai locuia doar Ana Pădureanu (copiii fiind căsătoriți și plecați de acasă),
împreună cu 3 chiriași introduși de noul regim comunist, fără acceptul proprietarei.
În acest an a revenit în casă și Georgeta Melania Pădureanu, căsătorită
Puricescu, împreună cu noua ei familie: soțul Alexandru Paul (fost judecător
„burghez”, la acea dată muncitor pe șantier la Sovrom Construcții) și cei 2
copii, Alexandru Nicolae și Cristiana Ana Florica, toată familia înghesuită
într-o singură cameră.
Casa, care nu fusese naționalizată la început, a fost
fost naționalizată ulterior ”pentru interes public”: construirea Operei
Naționale București. Din fericire, arhitecții urbaniști din acea vreme au avut
obiecții asupra amplasamentului și au decis construirea Operei ceva mai
departe, spre Piața Elefterie (inaugurarea a avut loc în 1954). Casa a rămas totuși
naționalizată, redobândirea ei de către moștenitori în perioada postdecembristă
însemnând ani de memorii, cereri și audiențe la Primăria Generală a
Bucureștiului. A mai scăpat odată de la naționalizare și demolare în anii 1958-1959,
când s-a construit liceul Cervantes și a fost naționalizată o parte din curte,
precum și casa familiei Georgescu din acea zonă. Atunci, familia a avut și un
mic noroc (dacă se poate spune așa): în casa ce urma a fi demolată locuiau 3
urmașe ale familiei Georgescu, 3 surori (din cele 6) ale Anei Pădureanu.
Acestea au făcut schimb de locuință cu chiriașii din casa care astăzi este
sediul OAR București, chiriașii primind locuințe în blocuri nou construite. ”În casă a rămas aceiași înghesuială, dar
măcar eram în familie. Apoi casa s-a liberat treptat pe măsură ce vârstnicii
plecau în lumea celor drepți, iar cei tineri pe la căminele lor nou întemeiate”,
povestesc membrii familiei. În anul 1968 au murit atât ultima titulară
inițială, Ana Pădureanu, cât și cel care a avut grijă de casă, Alexandru Paul
Puricescu. Ulterior, au dispărut pe rând și ceilalți urmași: Virgil (1997),
Mircea (2004) și Georgeta Melania (2007). În 2007, moștenitorii existenți și
apăruți au constatat că sunt prea mulți pentru o casă așa mică și au hotărât
vânzarea. În orice caz, din anul 1948 și până la vânzarea din 2013, casa a fost
locuită, întreținută și reparată de familia Puricescu. Periodic, a mai locuit aici
și Virgil Pădureanu.
Transformarea unei locuințe într-o clădire cu birouri,
acțiune aflată încă în derulare, a presupus câteva schimbări din perspectiva
funcționalităților și compartiementării. Încăperile de bază au rămas aceleași, dar
au fost realizate lucrări de consolidare, câteva recompartimentări cu pereți de
gips-carton, finisajele au fost refăcute cu materiale noi, de calitate. La
subsol fusese o bucătărie (neutilizată de ceva vreme), o spălătorie, precum și
o pivniță pentru lemne, din vremurile când încălzirea se făcea cu sobe cu lemne
(ulterior, prin anii 1950, a fost introdusă instalația de gaze). Podul era de
asemenea un spațiu neutilizat, fiind folosit doar pentru uscarea rufelor, deși din
construcție a fost prevăzut cu înălțimea necesară pentru a fi mansardat. În deceniile
de proprietate incertă, locatarii nu au avut posibilitatea de a construi acolo
niște camere de locuit, deși ar fi fost necesare. Acoperișul, acum complet
reabilitat, are o învelitoare de titan-zinc fălțuit și ferestre de mansardă
moderne, valorificându-se forma generoasă, cu rupere de pantă, a șarpantei. Toate
spațiile acestea sunt acum utilizate sau în curs de reabilitare pentru a li se
da o funcționalitate conform noii destinații. ”Cu siguranță, recopartimentările au fost făcute în funcție de necesitățiile
unor spații de birouri – număr de birouri, număr de ocupanți pentru fiecare
birou în parte, numărul necesar de grupuri sanitare conform normelor etc.”,
arată domnul Andu Puricescu, urmaș al familiei care a avut în proprietate
clădirea. ”Sunt foarte mulțumit de
aspectul fațadei, care nu a fost modificat de loc și a rămas cel original”,
încheie domnia sa.
Mansarda
Casei Arhitecturii
Conform proiectului realizat de Arh. Iulia Stanciu,
vechiul pod al casei din strada Sfântul Constantin nr. 32 fost redimensionat și
masardat, câștigându-se un spațiu amplu, prețios pentru funcționalitatea
clădirii, dar păstrându-se forma originală a acoperișului, cu pantă în două
ape. A fost turnată o placă de beton deasupra ultimului etaj (iar planșeul a
fost completat cu o structură metalică în zona scării), a fost refăcută
șarpanta de lemn, s-a realizat termoizolarea, iar o parte din structura
acoperișului a fost lăsată aparentă spre interiorul mansardei. Pentru
iluminarea naturală a acestui spațiu, au fost concepute numeroase deschideri:
lucarne pe panta inferioară a acoperișului, iar pe panta superioară, cu
înclinație foarte mică, au fost poziționate ferestre de mansardă Velux. Astfel, mansarda este luminată optim pe
durata întregii zile – o lumină caldă, plăcută, atenuată de lemnul aparent al
tâmplăriei care acoperă și golul ferestrei. Datorită atmosferei create, este,
după noi, cel mai atractiv spațiu al întregii clădiri, prietenos și potrivit
comunicării, optim pentru a fi folosit de arhitecți pentru întâlniri diverse
sau expuneri de proiecte. Ferestrele de mansardă cu ramă de lemn se potrivesc
perfect ambianței rustice create cu ajutorul acestor structuri aparente, în
care lemnul este pus în valoare prin excelență. Chiar dacă panta superioară
este mică, fereastra de mansardă Velux este recunoscută pentru etanșeitatea ei
și cu siguranță va face față intemperiilor.
Pentru învelitoare a fost aleasă o tablă de titan-zinc de
nuanță gri grafit de la Rheinzink, montată la începutul acestui an de
partenerul tradițional al acestui producător în România, Valcon Roofs. Este un tip de montaj pe șipcă, la care au fost
respectatate lățimile fâșiilor de tablă, cu opritor de zăpadă în partea de sus
și sistem pluvial la streaină, din același materiale. Firma Valcon Roofs este
cunoscută de branșa arhitecților pentru execuțiile de o complexitate ridicată,
inclusiv pe segmentul restaurărilor de acoperișuri ale unor clădiri monument de
arhitectură, având în portofoliu numeroasele lucrări monumentale (Palatul BCR,
Palatul de Justiție, Palatul Culturii din Iași, Biserica Sf. Gheorghe Nou din
București și multe altele). Cromatica și textura materialului pentru
învelitoare, modul de fălțuire și liniile generale conturează un acoperiș bine
proporționat în raport cu restul clădirii, care își păstrează aerul interbelic.
Streașina și pazia din lemn băițuit, cu o serie de modele rectangulare, aduc un
plus de eleganță fațadei ornamentate cu elemente neoromânești la nivelul
cornișelor și balcoanelor. Pe fațada dinspre stradă a fost amplasată o placă
comemorativă a arhitectului inițial al clădirii, Florea Stănculescu, un
pasionat al stilului. Chiar dacă, la momentul redactării acestui articol,
lucrările de interior nu erau încheiate, suntem convinși că rezultatul final va
fi unul de referință, potrivit destinației actuale a imobilului: Casa Arhitecturii.