solstițiu, iarna astronomică și cucoana asta cântă ca un cintezoi. Mai va, până
la primăvară. Mda. Dar crește ziua? Crește! Deci vine primăvara. Dacă mai
clipim de câteva ori, vedem pomii înfloriți. Iar ce e acum afară, numai a iarnă
nu arată.
Mai curând sau mai târziu însă iarna tot vine și o să
înceapă să ningă. Iar în jurul nostru o să se instaleze peisajul… ca scos din
poezia lui Topârceanu
”[…] o lume ca din basme
În lumini de felinare –
Umple noaptea de fantasme
Neclintite şi bizare.
Din ogeagul de cărbune
Face albă colonadă
Şi pe trunchiuri negre pune
Capiteluri de zăpadă”[1]
Da’ cum ne descurcăm cu ce punem pe acoperișuri? Și cum
facem ca zăpada să rămână acolo, nu să se topească și să se infiltreze prin
doliile acoperișului, prin coame neetanșe, pe lângă ferestre de mansardă de
bună calitate, cu montare de proastă calitate? Cum să nu ajungem să avem
”hărți” pe tavane și pereți, cauzate de infiltrații de apă pe la atic, pe la
ventilații…
Cum să nu ne riscăm viața trecând pe lângă streșini de
care atârnă monstruoși țurțuri ucigași sau pe lângă acoperișuri de pe care
zăpada, încărcată cu gheață și îngreunată de apă, cade zgomotos și periculos?
Ar fi mai multe posibilități: una e să stăm în casă până
la primăvară (… propunere probabil nefezabilă, totuși). Alta, mai realistă ar
fi să… proiectăm și detalii de execuție (cu cap, nu doar pentru a bifa
acțiunea), pe lângă planuri, secții și fațade. Legislația prevede faza D.E.
Proiectanții o cam ignoră…
Privind în urmă, în istoria documentațiilor tehnice
românești, am descoperit cu uimire și imens respect că principiile și modul de
calcul al izolațiilor termice apar în cărți de acum… 75 de ani! Celebrul – și
neegalatul – Indicator tehnic al lui Victor Asquini – avea, încă din ediția din
1935, un capitol referitor la izolarea
zgomotelor și trepidațiilor la clădiri, urmat în ediția din 1942 de un alt
capitol, aplicarea materialelor de
izolare la pereți.
Uluitor Indicatorul tehnic: un fel de enciclopedie a
constructorului (arhitect – structurist – executant – devizist) în care se
găsesc de la rețete pentru mortare la tabele matematice și secțiuni de laminate,
de la indicații pentru întocmirea devizelor la indicații referitoare la
onorariile arhitecților, de la soluții de principiu la comentarii privind
capacitatea și profesionalismul muncitorilor, de la liste de produse de firme,
cu domenii de utilizare, la accesorii pe care le privim și azi ca fiind
”noutăți” și nu le includem în proiecte.
Ultima ediție a Indicatoruluia apărut în anul 1947.
Prin anii ’70 – ’80 (adică acum vreo cincizeci de ani),
Institutul IPCT elabora cataloage de subansambluri: un material documentar și
de proiectare excelent, cu detalii verificate și elaborate corect, care stătea
la baza fazei de detaliere tehnică a proiectelor. Măcar reprezenta o sursă
pertinentă de inspirație, pentru că și în anii aceia se construiau clădiri
unicat și de bună calitate. Astăzi, deși în legislație faza de detaliere de
execuții există, în viața reală nu foarte multe firme de proiectare realizează
detalii (iar uneori când le realizează… tristețea este maximă).
De ce s-a renunțat la cataloagele de detalii după 1990?
Simplu: au fost considerate perimate, învechite, comuniste și mai știu eu cum.
În fond ”atâtea firme”… ”atâtea produse”… ”știe firma cum să le execute”
(și surpriză! Firma nu știe întotdeauna nici cum să execute, nici cum să cum să lege diferitele sisteme care trebuie
asamblate pentru a realiza un detaliu de execuție al unui subansamblu)!
Cercetările care privesc comportarea în timp a clădirilor
și a componentelor acestora evidențiază – și nu o dată – că asumarea fazei de
detaliere de către proiectant reprezintă o modalitate de a asigura o mai bună
comportare în timp a sistemelor clădirii, întrucât proiectantul este singura
persoană cu adevărat obiectivă (la nivelul întregii clădiri): constructorul
alege calea cea mai scurtă, că trebuie să plece pe alt șantier, beneficiarul
vrea să ieftinească întreaga acțiune… proiectantul vrea să-și vadă ”copilul”
sănătos. Este totuși adevărat că în avalanșa de produse și tehnologii noi
trebuie să ai criterii să alegi. Și atunci ne întoarcem
la principii: la Asquini și la Cataloage.
Vara aceasta un grup de studenți entuziaști (acum în anul
IV)[2],
coordonați de un tânăr arhitect[3],
doctor în arhitectură și absolvent de master – cel puțin la fel de entuziast ca
studenții – au elaborat, prin Centrul de studii Arhitecturale și Urbane al
UAUIM, la inițiativa QETICS[4]un… catalog de detalii de subansambluri termoizolate. Primul de după 1990. Și
– sperăm noi – primul dintr-o serie de cataloage de detalii, pe teme diferite,
pentru uzul studenților dar și al arhitecților practicieni.
Anybody interested?
[1]George Topârceanu – Noapte de iarnă
[2]Claudia Baban, Maria-Cristina Clenciu,
Gabriel Goleac, Adelina Tătaru
[3]Radu Sfinteș
[4] Grupul
pentru Calitatea Sistemelor Termoizolante “ETICS”