Jaluzelele – un element clasic și distinctiv al fațadelor

Când ne dorim interioare umbrite, intime, discrete la dorință, chiar dacă se deschid spre bulevard, jaluzelele ne dau posi­bili­tatea să ne așezam după plac în propriul cămin. Devenite o regulă în interbelic, au dispărut cu totul în comunism, ca un artificiu burghez, și revin încet-încet în tendințe în versiuni moderne, automatizate uneori, ca o reluare a firescului uitat atâtea decenii.
Când ne dorim interioare umbrite, intime, discrete la dorință, chiar dacă se deschid spre bulevard, jaluzelele ne dau posi­bili­tatea să ne așezam după plac în propriul cămin. Devenite o regulă în interbelic, au dispărut cu totul în comunism, ca un artificiu burghez, și revin încet-încet în tendințe în versiuni moderne, automatizate uneori, ca o reluare a firescului uitat atâtea decenii.

Când
ne dorim interioare umbrite, intime, discrete la dorință, chiar dacă se deschid
spre bulevard, jaluzelele ne dau posi­bili­tatea să ne așezam după plac în
propriul cămin. Devenite o regulă în interbelic, au dispărut cu totul în
comunism, ca un artificiu burghez, și revin încet-încet în tendințe în versiuni
moderne, automatizate uneori, ca o reluare a firescului uitat atâtea decenii.
Vom trece în revistă succint avantajele lor, vom arăta câteva modele prezente
în felurite zone, dar ne vom concentra pe tratarea fațadelor și admisia
controlată a luminii, dar și pe restaurarea unor atare elemente cu vechime
impresionantă.

έntr-o
lume centrată pe confort termic și economie de resurse, jaluzelele se do­vedesc
esențiale – ele decuplează eficient exteriorul de interior și opresc ca o
barieră fizică vântul iernii ori arșița verii. Au în primul rând însă un rol de
intimitate, de separare a spațiului privat de mediul public, ne permit dacă
dorim, atât să nu vedem, cât mai ales să nu fim văzuți. Rezolvă în mod fericit
admisia sunetului și luminii în spațiul locuibil și dau o notă de individual și
confortabil încăperilor.

Zonele
de litoral au în mod firesc jaluzele pentru că fiind inundate de soare, în
lipsa lor spațiile expuse ar fi practic nelocuibile ore bune zilnic. Sunt
versiuni textile, colorate, rabatabile și 
mobile, precum și obloane din lemn care dublează cumva ferestrele pe
exterior. Există desigur și versiunile tipice anilor 90, cu amplasare pe
interior, dar nu despre acestea vom discuta astăzi și nici nu putem afirma că
de aceste variante avem nevoie. Fiind montate la interior, ele nu rezolvă defel
nici confortul termic, nici cel fonic și nici nu aduc vreun aport amprentei de
stil al camerei.

Variantele
din lemn, fie acestea de tip oblon sau rulou, sunt printre cele mai vechi,
lemnul fiind un excelent izolator termic și fonic. În plus, variantele de acest
fel permit vopsire în culori variate și ornarea cu diferite desene și modele.

Fațadele
sunt îmbogățite de existența acestor elemente ce le conferă un aer dis­tinc­tiv
și aparte.

În
București sunt întâlnite mai ales ru­lourile din lemn, cu lamele orizontale pe
toată lun­gimea ferestrei  și cu
acționare pe ver­ti­cală, în situația eliberării complete a fe­res­trei
rulourile poziționându-se într o casetă spe­cială practicată în partea de sus.
Așa cum am menționat, ele sunt un element arhi­tectural specific clădirilor
vechi, inter­belice, și merită remarcat că acestor rulouri vechi de aproape un
secol dacă le acordăm puțină atenție devin complet funcționale, ceea ce depune
mărturie pentru rezistența lor.

Dealtfel,
putem distinge un bloc interbelic de unul mai recent din perioada comunistă
având în vedere doar 2 factori foarte ușor de observat – cel interbelic are
demisol și rulouri. Celălalt nu.

Studiu
de caz – restaurare rulouri vechi de 90 ani în casă interbelică

 În clădirea de față ridicată la sfârșitul
anilor ‘20 ai secolului trecut doar camerele dinspre sud, amplasate spre stradă
erau prevăzute cu rulouri.

Restul
casei, cu feres­trele spre curtea interioară nu aveau atare elemente pentru că
nu era nevoie – rolul lor, și azi și acum 100 de ani era în principal să
asigure intimitate față de stradă și să apere de zgomot, praf și căldura verii
respectiv crivățul iernii. Starea inițială în care au fost găsite era destul de
nefericită – la una din camere erau blocate cam la jumătatea geamului, iar la
cealaltă păreau ca nu mai există deloc, dar din fericire existau blocate în
caseta superioară unde fuseseră chiar asigurate în cuie lungi…

Operațiunea
de restaurare a început prin ridicarea completă în casetă, pentru a le putea
scoate și observa eventualele deteriorări. 
Fiind un geam cu dimensiuni mari, de cca 3 x 2 m arie, și greutatea lor
e destul de mare, având în vedere că lamelele sunt asigurate între ele prin
lanțuri – nu mai puțin de 10 bucăți în total per rulou. După desfacerea casetei
din lemn, jaluzelele orizontale rulate au putut fi scoase de pe poziție și
verificate, fiind reparat tamburul pe care rulează. Acesta a fost uns apoi iar
jaluzelele curățate și vopsite cu un baiț sigilant în culoarea inițială.

După
decenii de expunere la soare și intem­perii, ele se decoloraseră pe partea
expusă la exterior. După reașezare pe poziție a fost uns și angrenajul de
acționare al chingii și caseta a fost închisă la loc. Cu acest prilej au fost
curățate și vopsite și tocurile geamului, operațiune destul de dificilă din
cauza poziției în care s-a lucrat.

În
final a rezultat o fereastră complet restaurată, cu tâmplăria originală din
lemn și cu jaluzele exterioare orizontale ca noi, perfect funcționale și
splendide.

Cel
mai frumos aspect este să le deschizi parțial așa încât lumina naturală se
filtrează în interior dând naștere unor jocuri de umbre extraordinare. În plus,
cu rulourile în această poziție semideschisă putem vedea în afară dar nu se
vede deloc dinspre stradă în încăperi.