Genul de eroare pe care vi-l prezentăm în ediția de față sub genericul ”AȘA NU!” vă va părea poate neverosimil, sau cel puțin tras de păr, dar lucrurile stau exact așa. Nici noi, când am văzut prima dată despre ce este vorba, nu am crezut și ne-au venit în minte acele ”reels” de pe rețelele de socializare cu meșteri talentați și operele lor. Lucrurile sunt însă cât se poate de serioase. Ceea ce prezentăm în articolul de față este un caz real și documentat a ceea ce se poate întâmpla dacă nu lucrăm cu profesioniștii.
Este vorba despre un acoperiș renovat anul trecut, cu schimbarea scândurilor de astereală putrede, unele reparații la șarpantă și înlocuirea completă a învelitorii din tablă prefălțuită. Spațiul de sub acoperiș era un pod nelocuit și, în perspectiva unei eventuale mansardări, s-a decis chiar o termoizolare sub astereală și înlocuirea câtorva luminatoare. Fiind o casă bine întreținută și amplasată într-o zonă urbană centrală, nu s-a facut rabat de la calitate și s-a optat pentru materiale de bună calitate, puse în operă cu montatori profesioniști, ceea ce a însemnat o investiție consistentă. Tablă premium, vată minerală de densitate mare (potrivită și ca strat de protecție la incendiu) – într-adevăr, beneficiarii au fost inițial foarte mulțumiți de rezultat. Dar… o, sfântă naivitate! Dorel trecuse pentru câteva zile pe acolo și lăsase în urmă un dezastru.
Descoperirea problemei
După finalizarea lucrărilor, în cursul inspectării unui coș vechi dezafectat, care era propus pentru desființare, mergând pe un versant cu pantă mai lină, un constructor a rămas cu talpa pantofului liptă de învelitoare pentru două secunde, s-a dezechilibrat și puțin a lipsit ca viața, sau cel puțin integritatea să-i fie puse în pericol; o cădere în gol de la o înălțime de 10 metri poate fi fatală. Uitându-se mai bine, constructorul a observat că tabla era strapunsă în mai mult locuri de șuruburi cu vârfurile în sus – acelea îi intraseră în talpa pantofului și norocul lui a fost că aceasta a fost suficient de groasă. Întorcându-se în pod, a observat că vata minerală folosită pentru termoizolare fusese prinsă în astereală, pe interior, cu dibluri de tip ciupercă și șuruburi metalice pentru lemn. Unele șuruburi mai lungi au străpuns astereala, folia hidroizolantă și, întructât tabla prefălțuită nu se pune pe șipci, au intrat direct în tablă, perforând-o. În entuziasmul său muncitoresc, Dorel nu a simțit la mână faptul că filetanta făcea un efort mai mare când șurubul ajungea la tablă. Problema a fost descoperită din pură întâmplare, pentru că în intervalul de timp scurs de la finalizarea lucrării până atunci nu plouase deloc; probabil la prima ploaie mai puternică, beneficiarii ar fi avut un adevărat șoc: cum să intre apa printr-o învelitoare abia montată?
Contactat telefonic pentru întrebări, Dorel a admis că ar putea fi responsabil, dar nu are cum să acopere pagubele; chiar și în cazul unui proces soluționat favorabil pentru beneficiari, era greu de presupus că banii se mai puteau recupera, fie și prin executare silită.
Capcană pentru beneficiar
Subiectul articolului nostru atinge câteva teme importante. În primul rând, demonstrează o dată în plus că o lucrare aparent convenabilă sub aspect financiar și logistic se poată dovedi în final un coșmar, implicând costuri mult mai mari decât dacă am fi optat de la început pentru un specialist. În al doilea rând, ne arată că un profesionist nu trebuie să știe doar tehnic să pună în operă un material, este esențial să cunoască și implicațiile pe care le poate avea o operațiune, respectiv ce probleme pot apărea în alte locuri. În al treilea rând, ne arată că în domeniul acoperișurilor nu este suficient să se încheie lucrarea și să plece muncitorii, problemele grave se dezvăluie ulterior. Mai mult, la acoperiș beneficiarul nu știe ce s-a lucrat de fapt; el nu urcă pe acoperiș poate niciodată, fiind cu atât mai imperios necesar sa se lucreze cu profesioniști care să ofere o garanție. Din păcate, în cazul pe care vi-l prezentăm, eforturile depuse de beneficiari la alegerea și achiziția materialelor nu au fost dublate de unele pe măsură la urmărirea lucrării. Tabla a fost montată de profesioniști, este adevărat. Dar dacă zugravul prezent pe șantier și-a oferit serviciile de a termoizola cu vată minerală intradosul asterelii, sub cuvânt că el oricum va zugrăvi ulterior și tot are o schelă la îndemână… nu este obligatoriu să ne lăsăm tentați de ofertă. Nici beneficiarii nu au crezut că se poate întâmpla așa ceva și chiar au avut încredere în lucrarea lui Dorel.
Ce s-a întâmplat de fapt?
Dorel a început să monteze vata minerală cum a văzut el pe unele șantiere, cu ciuperci și șuruburi, calculând că 5 cm de vată minerală și 2 de astereală sunt suficienți pentru a nu ajunge la tablă. Cum, însă, vata minerală se poate tasa, distanța respectivă nu a mai fost respectată; multe șuruburi au străpuns astereala și au făcut ravagii. Beneficiarii au rămas cu dilema dacă să refacă lucrarea sau să încerce o reparație care, oricât ar fi de bine făcută, nu va fi la fel de performantă ca în cazul unei învelitori noi. Oricum ar fi, trebuie cheltuiți bani în plus și, desigur, oamenii rămân cu frustrarea de a fi făcut o mare greșeală.
Principalul păcat al Dorelului nostru este că se implică în ceea ce nu cunoaște. El pare de bună credință și este oarecum cinstit, pentru că muncește – aparent, nu fură de la nimeni. Da, dar produce pagube. Un specialist nu va face niciodată mai mult decât se găsește în sfera lui de competență. Un specialist poate să fie recunoscut de beneficiar tocmai prin faptul că nu intervine unde nu e calificat – parchetarul nu va zugrăvi, electricianul competent nu va umbla la termopane, după cum nici zugravul nu va interveni la instalațiile sanitare. Acestea sunt aspecte comune în Vest, spațiu cultural la care ne raportăm în mod curent.