Cu rezervele de rigoare asupra metodologiei, statisticile ne spun că domeniul construcțiilor este responsabil cu aproape 40% din totalul gazelor cu efect de seră. Acest lucru ne determină să fim atenți la fiecare optimizare pe care producătorii, constructorii și arhitecții o fac pentru a reduce amprenta de carbon a unui produs, a unei lucrări, a unei construcții în ansamblu – în faza de șantier și, ulterior în timpul utilizării acesteia. Suntem atenți și la reacțiile pe care le au autoritățile în probleme de mediu, în acest context destul de dinamic și nu lipsit de controverse. Poluăm și producem oxizi de carbon atunci când folosim beton, ceramică, metale, sticlă, mase plastice și chiar lemn. Nu avem ce face, acesta este prețul dezvoltării noastre ca civilizație și nu este neapărat nevoie să fim permanent ”mai catolici decât Papa”. Problema este cum putem gestiona acest fenomen astfel încât consecințele să fie cât mai mici. Amprenta de carbon este o formă de evaluare care ne ajută. Folosind un material cu o amprentă de carbon redusă poluăm mai puțin și, dacă produsul respectiv contribuie și la reducerea consumului de energie în timpul exploatării clădirii, înseamnă că am atins două cerințe importante ale dezideratului ecologic – poate cele mai importante. Vă oferim cu plăcere informații din piață care promovează eforturile făcute de producători pentru a ne oferi materiale cât mai ecogice, fi prin tehnologia de fabricare, fie prin rapiditatea punerii în operă, ori durata de viață a produselor lor.
Este benefic pentru mediu să folosim un produs termoizolant performant? Sigur că da! Vom consuma mai puțină energie pentru climatizare. Iar dacă acel produs termoizolant este obținut din materii prime reciclate, ori naturale, cu consum mic de apă, transport redus și consum de energie obținută din surse regenerabile, putem spune că suntem pe drumul cel bun. Avem o învelitoare de calitate, capabilă să reziste câteva decenii, fără intervenții majore? Foarte bine! Putem spune că suntem de partea binelui, pentru că o durată de viață lungă înseamnă economie de resurse – de toate felurile. Calitatea proastă a materialelor este poate cel mai neecologic mod de a construi, pentru că ne determină să consumăm continuu și să producem deșeuri care, deseori, nu sunt complet recliclabile. Ca să nu mai vorbim de disconfort și de senzația de nesiguranță pe care ne-o dă construcția făcută cu aceste materiale.
Neecologice sunt și mâna de lucru necalificată, punerea în operă defectuoasă, daunele produse de diverși nepricepuți. Un material de calitate are o sumă de proprietăți pe care nu le poate pune în valoare decât un profesionist, care respectă cât poate de riguros tehnicile de execuție, ordinea operațiunilor, realizând sistemele de acoperiș sau fațadă cu toate elementele componente. De exemplu, degeaba ai cea mai bună învelitoare, dacă acoperișul nu are și o ventilare corectă, ori un sistem pluvial bine calibrat. Lucrarea respectivă nu va ajunge la adevăratul său potențial și va avea o durată de viață scurtă.
În paginile acestei reviste ne raportăm permanent atât la materiale de calitate moderne, cât și la execuții de excepție care au rezistat probei timpului. Punem în pagină istorii ale unor proiecte la care au contribuit arhitecți de excepție, care au revoluționat modul de a concepe o clădire ori un spațiu urban. Multe dintre ele sunt admirate doar din punct de vedere estetic, uneori poate sunt prea puțin înțelese. Dar, dacă le aflăm povestea, vom vedea că pornesc de la curente de gândire (sau creează ele însele aceste curente) care modelează lumea în care trăim. În niciunul dintre aceste proiecte nu s-a pus problema rabatului de la calitate – atât ca manoperă, cât și ca materiale. Din contră, sunt repere de calitate și uneori de inovație. Iar noi nu ar trebui să le privim ca la muzeu, ci să ne inspire, să ne dorim și pentru noi realizări de excepție. Calitatea caselor în care locuim înseamnă calitatea vieții – să nu uităm acest lucru, oricât de mult ne-ar tenta să ieșim mai ieftin.