Vara ce a trecut a adăgat o pagina nouă în istoria acoperișurilor verzi din România. Aflat la începutul acestui an încă în stadiul de proiect, acoperișul verde de pe restaurantul de la Castelul de Lut din Porumbacu de Sus a devenit încet-încet realitate, completând povestea țesută de familia Vasile în „Valea Zânelor”, cum a fost denumit de ei acest colț mirific de pe valea râului Porumbacu.
Vara ce a trecut a adăgat o pagina nouă în istoria acoperișurilor verzi din România. Aflat la începutul acestui an încă în stadiul de proiect, acoperișul verde de pe restaurantul de la Castelul de Lut din Porumbacu de Sus a devenit încet-încet realitate, completând povestea țesută de familia Vasile în „Valea Zânelor”, cum a fost denumit de ei acest colț mirific de pe valea râului Porumbacu.
Acoperis
verde in sistem Bauder
Executie: Odu Green Roof
Text: Ioana
Mircea, Urbanist Peisagist
Vara
ce a trecut a adăgat o pagina nouă în istoria acoperișurilor verzi din România.
Aflat la începutul acestui an încă în stadiul de proiect, acoperișul verde de pe
restaurantul de la Castelul de Lut din Porumbacu de Sus a devenit încet-încet
realitate, completând povestea țesută de familia Vasile în „Valea Zânelor”, cum
a fost denumit de ei acest colț mirific de pe valea râului Porumbacu. Iar
imaginea actuală a acestui loc, chiar și așa, încă în lucru, arată într-adevăr
ca desprins dintr-o frumoasă poveste, mulți dintre vizitatori comparând noul
restaurant cu a sa „pălărie” verde, precum și Castelul, cu decorurile celebre
ale unor cunoscute francize fantasy precum Hobbit-ul sau Stăpânul
Inelelor.
Pentru
a putea ajunge în acest punct a fost nevoie de multă muncă și planificare, în
special pentru procurarea din timp a materielelor necesare. Așa cum am menționat
și în articolul anterior, unul dintre criteriile principale care au stat la baza
întregului proiect a fost sustenabilitatea lucrării, utilizarea de materiale
naturale, forță de muncă și produse locale pe cât de mult posibil, dar și
specialiști din domeniile necesare și chiar voluntari ce au înțeles mesajul
acestui proiect.
Ecosistemul
și materialele moderne
Desigur,
pentru a obține un sistem drenant performant și o bună protecție a structurii de
lemn a acoperișului a fost necesară apelarea la materiale și tehnici
constructive moderne. În acest scop, a fost aleasă gama Bauder pentru
acoperișuri extensive, dovedită a fi una dintre cele mai performante pe
acest sector de lucrări, atât în România, cât și la nivel european. Deși
materielele folosite din această gamă nu sunt naturale, a fost un mic sacrificiu
absolut necesar nu doar în realizarea acoperișului, ci mai ales în menținerea sa
în parametri optimi pentru o perioadă îndelungată de timp. Lucrarea își
dovedește avantajele prin crearea unui etaj vegetal absolut deosebit, atât ca
substrat, cât și ca ecosistem, în a cărui pregătire s-a investit peste un an de
zile. Au fost folosite semințe adunate cu un an în urmă de pe pajiști alpine,
similare cu ecosistemul local, precum și din vecinătatea Castelului, au fost
aduse materiale naturale pentru îmbogățirea solului precum paie, resturi
vegetale de scoarță de brad, turbă și zgură vulcanică.
Până
a se ajunge la acest pas al implementării efective a părții vegetale, suprafața
șarpantei a necesitat și ea ceva pregătire. Este vorba despre prima etapă a
oricărui acoperiș verde, realizarea substructurii sistemului extensiv, cea care
protejează șarpanta și asigură rentenția de apă pentru plante, drenând în
același timp surplusul.
După
învelirea șarpantei cu astereală și montarea jgheaburilor pentru preluarea
apelor pluviale și apei datorate irigării acoperișului, întreaga suprafață a
fost acoperită cu hidroizolație Bauder Plant E, o membrană
termosudabilă special concepută pentru a servi în același timp și ca barieră
antirădăcini, astfel încât nici plantele și nici apa să nu se infiltreze la
elementele structurale ale acoperișului. Special concepută cu armătură din voal poliesteric, membrana de 5,2 mm a trebuit sudată
cu flacără fâșie cu fâșie, pentru a asigura izolația perfectă. Întreaga
operațiune a durat o săptămână, fiind o etapă esențială pentru lucrare, cea care
asigură integritatea structurală pe termen lung a șarpantei. Prin protecția
oferită de membrană împreună cu restul sistemului extensiv, durata de viață a
acoperișurilor este prelungită cu până la 25%.
Pasul
al doilea a constat în montarea unei folii de polietilenă de separație, Bauder PE 02. Așa cum îi spune și numele, acest element are rolul
de a împiedica un contact direct între membrana de hidroizolație și stratul de
protecție montat în următorul pas. Evitarea cotactului dintre cele două straturi
se face pentru a spori eficacitatea hidroizolației.
A
urmat aplicarea stratului de protecție anterior menționat, Bauder
Schutzvlies SV 300, din pâslă de fibre din poliester, cu rol în
protecția mecanică a straturilor inferioare ale acoperișului. Cu o rată de
absorbție de circa 2 l/mp, el eficientizează drenajul prin retenția și
distribuirea uniformă a apelor pluviale nepreluate de stratul de drenaj
superior.
Următorul
pas a fost cel am montării cofrajului de drenaj și retenție a apei Bauder DSE
40, compus din module ce se interconectează, pentru a forma un strat uniform
care să preia, rețină și redirecționeze apa către straturile inferioare.
Capacitatea sa de retenție este una medie, de circa 13,5 l/mp, cu o adâncime a
alveolelor de retenție de 40 mm. A fost special ales datorită pantei reduse a
acoperișului, având un grad bun de retenție a apei. În acest punct al lucrării
s-au realizat de asemenea, utilizând acest element, niște mici ”baraje” pe
direcția pantelor principale, creând astfel o serie de zone mai umede pentru
plantarea unor specii caracteristice prundului de râu
învecinat.
Ultimul
pas înainte de începerea lucrului la partea vegetală a acoperișului a fost
întinderea unei folii de geotextil filtrant de 125 g/mp, Bauder FV
125, care să acopere întreaga suprafață a stratului de drenaj. Rolul
acestui voal este de a permite trecerea apei către straturile inferioare de
drenaj, împiedicând în același timp colmatarea acestora cu particule de pământ
sau masă vegetală. Fixarea acestuia s-a realizat direct cu ajutorul substratului
vegetal pentru plante, prin greutatea proprie.
Biodiversitate
pe fundamente sustenabile
Toate
aceste operațiuni de realizare a substructurii, asigurate de specialiștii Odu,
au durat circa 2 săptămâni, timp în care a fost preparat în paralel amestectul
substratului pentru însămânțare și plantare. Secretul acestui acoperiș rezidă de
altfel în prepararea acestui amestec și plantarea sa, elementul vizual fiind în
ultimă instanță cel ce atrage azi privirile numărului foarte mare de vizitatori
zilnici.
Așa
cum am mai spus, a fost nevoie de multă pregătire pentru această etapă a
lucrărilor. Deoarece s-a dorit o cât mai bună integrare în peisaj a
restaurantului, element de altfel masiv și impunător prin dimensiunile sale, s-a
optat pentru realizarea pe acoperiș a unei pajiști biodiverse, similară
ecosistemelor locale. În acest scop, s-a utilizat în realizarea substratului sol
recoltat din locație, amestecat pentru un mai bun drenaj cu nisip de decantor.
Pentru a-i spori și mai mult porozitatea, dar și gradul de retenție a apei, au
mai fost adăugate în acest mix zgură vulcanică, tocătura de paie și scoarță de
brad, precum și resturi de lemn de brad rezultat din construcția acoperișului.
În acest fel, s-a dorit să se reducă pe cât posibil pierderile de material,
cantitatea de deșeuri rezultate din construcție și deci impactul general asupra
sitului. S-a optat pentru aceste materiale deoarece sunt naturale, ușor de
procurat în zonă, fiind în complet acord cu direcția generală de sustenabilitate
a proiectului.
Un
alt rol important pe care-l joacă resturile vegetale și zgura în acest amestec
este descompunerea lor în compuși organici, cu cedare lentă de nutrienți, pentru
a asigura dezvoltarea și evoluția în timp a ecosistemului, deoarece grosimea
substratul vegetal al unui acoperiș verde este mai mică decât stratul de sol în
care se devoltă de obicei aceste specii. Pentru a compensa și mai mult
eventualele carențe, s-a utilizat un amestec de ciuperci tip micoriză, ce
trăiesc în relație simbiotică cu speciile locale, ajutând la proliferarea
rădăcinilor, fixarea azotului, a apei și a nutrienților în sol, dar și la
creșterea rezistenței la secetă a plantelor. Mixul a fost completat cu mici
cantități de lut și turbă, pentru a îmbunătăți gradul de retenție de apă al
solului și a preveni evaporarea acesteia.
Substratul
astfel creat a fost împrăștiat pe suprafața acoperișului în grosimi variind de
la 10 la 20 cm, în funcție de speciile de plante ce urmau a fi plantate sau
însămânțate.
Ecosistemul
acoperișului a fost creat dintr-un amestec de semințe Bauder pentru acoperișuri
extensive, compus în primul rând din plante ierboase și mici, perene, cu flori.
La acestea s-au adăugat, așa cum am mai menționat, un amestec de semințe de
plante de pajiște caracteristice zonelor deluroase a Subcarpaților, colectate
din zonele învecinate sitului, dar și de pajiște alpină, colectate din județul
Harghita. Pentru că aceste amestecuri sunt cu germinare lentă, iar însămânțarea
a fost făcută în luna iulie, aceste plante vor fi vizibile abia la începutul
primăverii următoare. Pentru ca suprafața acoperișului să fie totuși înverzită
în această vară, s-a adăugat un mic procent de gazon cu răsărire rapidă, ce va
fi în timp înlocuit de speciile locale mult mai agresive. În zonele cu mai multă
umezeală, realizate prin micile baraje de DSE 40, s-au plantat specii de pe
prundul râului Porumbacu, precum Mentha piperita, Menta Aquatica sau Lythrum
salicaria.
După
încheierea plantării, jgheaburile perimetrale ale acoperișului au fost
cosmetizate cu ajutorul unor jumătăți de crengi de mesteacăn, ce creează un atic
natural perfect integrat în peisaj, restaurantul învecinându-se cu un crâng de
mesteceni plantat în primăvară pentru a bloca vizual o construcție inestetică de
pe malul opus al râului. Deoarece acoperișul coboară destul de mult către
spatele restaurantului, iar interiorul jgheaburilor era vizibil din anumite
unghiuri, acestea au fost mascate cu un strat de pietriș pentru drenaj, aplicat
pe o folie filtru, generând astfel un soi de rigolă care să îndeplinească
funcția de drenaj, care are și rol decorativ prin alternarea de textură:
vegetală-minerală.
Întreaga
lucrare a durat 3 săptâmâni, în care specialiștii Odu au colaborat la realizarea
acoperișului cu voluntari din cadrul Universității de Arhitectură și Urbanism
„Ion Mincu” din București, dar și cu echipa locală și nelipsitul membru Azorică,
extrem de încântat de noul punct de observație creat. Per total, se poate spune
că acest acoperiș nu este doar o amenajare, ci o filă din frumoasa poveste ce se
scrie încă la Castel de către toți cei care-i calcă
pragul.