Mansarda este un spațiu deosebit, uneori privilegiat, în care investițiile trebuie făcute cu maximă atenție – de aceea și merită o abordare în detaliu, din mai multe perspective. Întâlnirile pe care le avem ocazional cu beneficiarii ne întăresc convingerea că la acest nivel pot apărea cele mai multe probleme din cauza unei execuții nereușite și că acești beneficiari sunt în căutarea celor mai pricepuți montatori.
Mansarda este un spațiu deosebit, uneori privilegiat, în care investițiile trebuie făcute cu maximă atenție – de aceea și merită o abordare în detaliu, din mai multe perspective. Întâlnirile pe care le avem ocazional cu beneficiarii ne întăresc convingerea că la acest nivel pot apărea cele mai multe probleme din cauza unei execuții nereușite și că acești beneficiari sunt în căutarea celor mai pricepuți montatori.
Mansarda este un spațiu deosebit, uneori privilegiat, în care investițiile trebuie făcute cu maximă atenție – de aceea și merită o abordare în detaliu, din mai multe perspective. Întâlnirile pe care le avem ocazional cu beneficiarii ne întăresc convingerea că la acest nivel pot apărea cele mai multe probleme din cauza unei execuții nereușite și că acești beneficiari sunt în căutarea celor mai pricepuți montatori.
Cum a început mansardarea
Termenul de mansardă a evoluat în timp, de la primele variante ale acestui concept
pus în valoare de arhitectul François Mansart (1598-1666), cel care este considerat
promotorul stilului neoclasic. Cu rădăcini în modul de a construi al secolului al XVII-lea,
mansarda era văzută iniațial ca acel acoperiș cu panta fragmentată (panta superioară mai
mică decât cea inferioară), creându-se astfel înălțimea suficientă locuirii spațiului de dedesubt.
Încă de la început, acest concept de arhitectură a fost sortit să aibă și o latură socială,
culturală chiar. Chiar din timpul vieții arhitectului francez, mansarda a fost asociată
cu mașinațiunile politice și extravaganța, din cauza apropierii acestuia de Cardinalul
Mazarin. Pamfletul „La mansarade” apărut în 1651 l-a compromis pe Mansart dar l-a
făcut faimos, în conditiile în care, de fapt, el doar a valorificat o idee a unui predecesor,
arhitectul Pierre Lescot, cel care a inventat acoperișul cu pantă fragmentată (cunoscut
și sub denumirea de „gambrel”). Căderea în dizgarație a lui François Mansart în timpul
domniei lui Ludovic al XIV-lea nu a oprit și evoluția conceptului, care a fost privit cu
interes de toate curentele estetice ulterioare.
A fost remarcată imediat posibilitatea de a utiliza acoperișul amenajându-l ca pe un
etaj suplimentar, fără a adăuga zidărie deloc sau în foarte mică măsură (pentru lucarne
eventual), ceea ce ușura și structura clădirilor. În plus, au existat și considerente legate
de plata impozitelor, legea spunând că se plătesc taxe doar în funcție de ferestrele
aflate sub acoperiș, ceea ce a stimulat și inventivitatea francezilor. Au început să fie
construite mansarde și cu 3-4 etaje, ceea ce făcea să nu se mai respecte niciun regim de
înălțime. Dată fiind apariția multor mansarde, au fost gândite la sfarșitul secolului
al XVIII-lea legi care nu le mai exceptau de la plata impozitelor, fiind luate în calcul ca
orice spațiu locuit.
Valorificarea spațiului
Dar perioada de glorie a venit în timpul celui de-al doilea Imperiu Francez, sub Napoleon
al III-lea (1852 – 1870), când faimosul plan de sistematizare al Parisului a adus
cu sine construcții multietajate, care utilizau la maximum orice spațiu disponibil,
inclusiv cel aflat imediat sub acoperiș. De aici au pornit influențele în lumea întreagă,
mansarda devenind efectiv o modalitate de a construi, de a proiecta o clădire, și nu doar
o opțiune sau un compromis. Nordul occidental al Europei, cu acoperișuri în pantă
mare (nefragmentată) a preluat ideea și și-a valorificat cu succes spațiul disponibil, întro
manieră diferită, care a făcut posibilă dezvoltarea ferestrelor de mansardă montate
pe pantă. În condițiile distrugerilor provocate de două războaie mondiale și ale unei
creșteri demografice semnificative, Europa secolului al XX-lea a trebuit să se gândească
la orice spațiu care poate fi folosit. Interesant este faptul că mansardele au fost preluate
și valorificate de tinerii activi, fără prea multe prejudecăți legate de actul locuirii,
dispuși în același timp să investească pentru a ajunge mai repede la serviciu, nemaiexistând apartamente disponibile în zona respectivă.
Cererea și oferta s-au întâlnit întrun mod fericit, pentru că astfel au apărut
spații de locuit spectaculoase, marcate de inovație, de mentalități avangardiste. Tot în
acest context au apărut materiale deosebite pentru izolații, care au impulsionat întregul
domeniu al construcțiilor. Metoda mansardării a influențat și clădirile noi, inclusiv pe
cele post-moderniste, care au preluat ideea pantei pentru ultimele etaje ale unei clădiri.
Uneori acestea nu sunt efectiv mansarde, ci etaje retrase cu fațada înclinată, din motive
estetice sau ca metodă de a ascunde diverse instalații de climatizare.
Mansarda românească
În România, mansardele au apărut odată cu arhitectura occidentală adoptată aici,
pe filieră franceză sau germană. Încă nu s-a valorificat întregul potențial aflat sub învelitorile clădirilor vechi, inclusiv al celor arondate stilului neoromânesc.
Dar miza nu este neapărat aici, ci deasupra miilor de blocuri din orașele României,
unde se pot construi foarte bine mansarde, chiar cu 2 etaje acolo unde permite structura.
În ultimii ani, au existat o serie de lucrări de mansardare a blocurilor, proces privit ca
o oportunitate deosebită de valorificare a terasei de deasupra ultimului etaj. Asociațiile
de proprietari au cedat aceste suprafețe unor persoane fizice sau juridice în schimbul
unor sume de bani sau al unor lucrări de termoizolare. Nu toate mansardările s-au
încheiat cu succes, dar nu neapărat din vina ideii sau a constructorilor, ci în majoritatea
cazurilor din motive legislative, respectiv neînțelegeri între proprietari – este un subiect pe care o să-l abordăm în numerele următoare ale revistei.
Respectarea lucrărilor
Provocarea execuției mansardelor a existat în primul rând pentru constructori, fiind
vorba despre lucrări speciale, din perspective structurilor și a izolațiilor îndeosebi, de
aceea parcurgerea completă a etapelor este foarte importantă. Iată care sunt acestea,
așa cum ne arată specialiștii de la Expo Test Construct, firmă care realizează toate
lucrările necesare, de la proiectare și consiliere, la execuție și expertiză finală.
Etapele execuției mansardelor
- Consiliere de specialitate (alegerea soluției optime pentru învelitoare, structură, izolație,design interior/exterior, materiale etc.)
- Proiectare
- Structura de rezistență
- Montarea învelitorii
- Realizarea izolațiilor (termică, fonică, hidro)
- Tratamente specifice (ignifuge, fungicide)
- Iluminare/ventilare naturală;
- Instalații (electrice, sanitare etc.)
- Execuția finisajelor
O nouă viziune asupra structurilor
O șarpantă reușită este rodul unei bune colaborări dintre arhitect și inginerul care montează structura, în găsirea celei mai bune soluții de execuție. Dar totul devine perfect atunci când acest proces este eficientizat cu ajutorul unor softuri speciale care optimizează proiectarea structurii unui acoperiș cu sau fără mansardă, facilitând mai ales obținerea de spații mari, deschise, potrivite unei mansarde generoase. Aceste softuri urmăresc și obținerea celor mai mici costuri de execuție, cu precădere când în această schemă de colaborare există și un producător de structuri prefabricate din lemn.
Am identificat în Romania existența unui asemenea furnizor de servicii complete – MiTek, companie care furnizează atât softurile, cât și echipamentele de prefabricare a structurilor, respectiv elementele de îmbinare: plăci multicui din oțel galvanizat și zăbrele metalice. Într-o unitate de producție, lemnul este debitat conform proiectului obținut cu ajutorul softului, apoi structura este montată folosind presele speciale. Astfel, o bună parte din lucrare se realizează în atelier, cu costuri mai mici și cu o mai bună supraveghere a calității. Desigur, esențială este identificarea unei firme capabile să aleagă și să pună apoi în operă un atare program, fapt subliniat și de interlocutorii noștrii de la Expo Test Construct.
Programele de proiectare și calcul a structurilor din lemn (RoofCon și TrussCon în cazul MiTek) asigură o structură sigură și proiectată conform cerințelor beneficiarului, care are anumite exigențe în legătură cu utilizarea spațiului de sub șarpantă. Astfel, se definește geometria șarpantei, oricât de complicată ar fi aceasta, iar programul recunoaşte transferul încărcărilor în ferme și grinzi, adăugând încărcări punctuale în timpul calculului. Programul face astfel încât la calcul obţinem ferme calculate pentru cazuri diferite, dar care au aceeaşi geometrie.
Noua generație a programelor de proiectare oferă de asemenea o nouă dimensiune prin organele de asamblare metalice pentru structurile din lemn (plăcile multicui). În timpul calculului, programul alege dimensiunile lemnului necesar şi îmbinările, sau se pot specifica materialele care trebuie folosite, aflate sau nu în lista beneficiarului.
Umiditatea în mansardă
Aflată în partea superioară a unei clădiri și eventual etanșeizată, mansarda acumulează de regulă aerul cald, dar și umiditatea mai mare conținută de acesta, cu toate dezavantajele aferente. Iată de ce calitatea aerului trebuie supravegheată cu atenție sporită în mansarde, o consultanță din partea unui specialist fiind necesară nu doar pentru cei care locuiesc, ci și pentru cei care construiesc. Când este vorba despre un apartament, cu bucătărie și baie, umiditatea se va acumula cu atât mai insistent, afectând sănătatea beneficiarului.
Iată principalele riscuri identificate de noi cu ajutorul specialiștilor de la DC Group Dezumidificare atunci când parametrii optimi nu sunt respectați în acest domeniu. Microorganismele, alergenii prosperă când aerul are umiditatea peste 60% (optim este 40-60%). Mucegaiul se dezvoltă când umiditatea relativă este mai mare de 80%. Umiditatea afectează aparatele electrice și electronice, ale căror părți metalice se oxidează accelerat, deoarece condensul este scăpat de sub control. Nu mai vorbim de igrasia care se formează pe ziduri… La polul opus, din cauza lipsei de umiditate printr-o etainșeizare superioară, în afară de problemele de sănătate (uscarea căilor respiratorii, inflamarea ochilor, senzații de oboseală), praful se acumulează vizibil pe suprafețe, iar lemnul începe să se usuce sub limitele normale, apărând crăpaturi și sunetele specifice – trosnituri, scârțâitul parchetului etc.
De asemenea, trebuie spus că mansardele sunt amplasate în majoritatea cazurilor în zone urbane centrale, iar calitatea aerului poate fi dăunătoare locatarilor, cu conținutul de vapori nocivi, proveniți de la substanțele de curățare și detergenții care folosesc amoniacul, substanțele odorizante și de împrospătare a aerului din spații închise, emisiile toxice provenite de la produsele cosmetice, emisiile de noxe de la combinatele chimice (clorură de vinil, clorul, plumb, solvenți) etc. Uleiurile rezultate de la prăjirea alimentelor sunt carcinogene, acestea producând acroleina care, odată inhalată, duce la deficiențe respiratorii. Toate acestea în condițiile în care, conform statisticilor, rata de schimbare a aerului din interior cu aer proaspat este de 10 ori mai mică decât acum 30 de ani. Sunt aspecte valabile pentru orice locuință urbană, inclusiv pentru mansarde, fapt pentru care este recomandabil un control al calității aerului. Metodele includ, în cazul umiditații prea mari sau prea mici, folosirea unor dezumidificatoare/ umidificatoare, în paralel cu monitorizarea valorilor cu ajutorul unui higrometru.
Potrivit specialiștilor DC Group Dezumidificare, tratarea complexă a aerului se realizează însă cu agregate sau centrale de condiţionare, concepute cu schimbătoare de căldură pentru a fi și economice. Aerul suferă o succesiune de transformări, în funcţie de condiţii particulare (parametrii aerului din interior şi exterior, regimul de lucru al încăperii climatizate, sursa de frig disponibilă, costuri, posibilităţi de reglare şi automatizare). Astfel, se poare alege unul dintre următoare sisteme de împrospătare a aerului:
- Fără recirculare (înlocuirea completă a aerului viciat cu aer proaspăt);
- Recirculare parţială (înlocuirea parţială a aerului viciat cu aer proaspăt);
- Recirculare totală (fără introducere de aer proaspăt).