În articolul trecut discutam despre etichetele din gândirea oamenilor cu
privire la catalogarea unui stil arhitectural sau a unei direcții: omul
necultivat, în acest sens, va asocia totdeauna lipsa șarpantei cu
modernitatea arhitecturală, pe când o acoperire în pantă, instantaneu cu
clasicitatea și, la nivelul gustului de masă, cu valoarea și calitatea
în arhitectură. Acum încercăm să demontăm această gândire reducționistă
și inconsistentă…În articolul trecut discutam despre etichetele din gândirea oamenilor cu
privire la catalogarea unui stil arhitectural sau a unei direcții: omul
necultivat, în acest sens, va asocia totdeauna lipsa șarpantei cu
modernitatea arhitecturală, pe când o acoperire în pantă, instantaneu cu
clasicitatea și, la nivelul gustului de masă, cu valoarea și calitatea
în arhitectură. Acum încercăm să demontăm această gândire reducționistă
și inconsistentă…
În articolul trecut discutam despre etichetele din gândirea oamenilor cu privire la catalogarea unui stil arhitectural sau a unei direcții: omul necultivat, în acest sens, va asocia totdeauna lipsa șarpantei cu modernitatea arhitecturală, pe când o acoperire în pantă, instantaneu cu clasicitatea și, la nivelul gustului de masă, cu valoarea și calitatea în arhitectură. Acum încercăm să demontăm această gândire reducționistă și inconsistentă: nu, modernitatea la nivelul unui artefact arhitectural nu depinde de acoperirea în șarpantă sau în terasă! Pe aceeași direcție, calitatea unui obiect de arhitectură nu e mai bună dacă e șarpantă sau în terasă. Valoarea vine din modul cum e gândit acel obiect în esența sa și din modul cum e respectat proiectul pe timpul șantierului, atât de constructor cât și (mai ales) de beneficiar.
Fixându-ne pe o direcție, locuințele construite la noi, cele cu șarpantă, suferă din cauza unor grave nefinalizări și nerespectări ale proiectelor. În Occident, în mod surprinzător, locuințe cu arhitectură banală, în șarpantă, arată foarte bine, fiindcă dau atenție unor detalii minime, precum simpla mascare a jgheaburilor printr-un element orizontal. Aceasta introduce o orizontală pe tot conturul șarpantei, care de cele mai multe ori avantajează aspectul general al formei obiectului arhitectural. Acesta e un detaliu minimal, dar atât de nerespectat aici la noi. Rezultatul nerespectării: o masă de locuințe cu șarpantă construite parcă pe fugă, parcă fără nicio grijă față de aspectul lor general. Iată un gest banal, dar care poate ordona și da aspectul îngrijit al unei case cu șarpantă.
O altă situație hilară și tristă în același timp: înclinația prost gândită sau realizată a șarpantei. De cele mai multe ori înclinația e determinată, printre altele, și de condițiile geografice ale locului, de aspectul arhitectural al ansamblului, de funcțiunile care vor fi adăpostite de aceste șarpante, de regulamentele urbanistice zonale, de caracteristicile tehnice al materialului de închidere. Acești parametri, dacă nu sunt corelați unii cu alții, dau ca rezultat aspectul dramatic al locuințelor și vilelor românești de după ’89, când românul isteț trăgea o cutie cu goluri ca la bloc, la care îi mai adăuga un acoperiș în care mai ascundea de ochii primăriei un alt nivel. O balustradă de inox, câteva termopane albe (acum maro) și un acoperiș cu jgheaburi și burlane ieșind în toate părțile ca mustățile unei pisici, defineau și încă mai definesc simbolul vilei românului mai mult sau mai puțin înstărit. Acest dezastru arhitectural are la bază, în principal, lipsa de cultură a societății, incapabilă să încurajeze cultivarea unui gust către grijă, către bine gândit și bine făcut. Un exemplu banal: dacă ajungi pe litoralul românesc, în mod surprinzător, descoperi vile cu șarpante primejdios de înclinate, de parcă ar fi aduse de la munte și implantate aici. Sau vile cu șarpante cu înclinație incertă, nefuncționale și nepractice. Or, modernitatea ne învață tocmai că funcționalul bine aplicat și bine gândit are valențe estetice!
În peisajul contemporan internațional, obiectul de arhitectură cu șarpantă este unul dintre cele mai moderne și mai interesante. Diverse interpretări ale vilelor de tip icon-house (casă cu acoperire în două ape, prezentă în desenele copiilor), diverse șarpante, nu neapărat în mai multe ape, dar cu o anumită tăietură a coamelor, materiale de acoperire a șarpantelor care se continuă uniform pe pereții verticali, sunt modalități de realizare ale obiectelor arhitecturale cu șarpantă. Jgheabul, în acest caz, este ascuns la joncțiunea dintre șarpantă și aticul peretelui vertical exterior de închidere. De la nivelul ochiului, întreg obiectul arhitectural este realizat într-o unitate stilistică, dându-i un aspect cu totul particular de eleganță și rafinament.
Un exemplu interesant – dar și extrem – în acest sens este showroom-ul firmei de mobila Vitra, gândit de arhitecții elvețieni Herzog și De Meuron. Vitra este una dintre cele mai importante firme internaționale în domeniul mobilierului, gama pe care o abordează variind de la mobilier de birouri și până la mobilierul de locuințe. În acest sens, arhitecții, plecând de la ideea unor case de tip icon-house, au creat showroom-ul din suprapunerea acestora, obținându-se un conglomerat de vile pe verticală. Modul în care e tratată fiecare vilă suprapusă este în acord cu viziunea contemporană asupra locuinței cu șarpantă: în loc de un ansamblu alcătuit dintr-un corp și o acoperire, locuința contemporană cu șarpantă devine o anvelopă structurală portantă care definește spațiul și îl eliberează de compartimentările interioare.
