În iarna care va veni, există o probabilitate destul de mare ca prețul energiei pentru încălzirea locuințelor să greveze considerabil asupra bugetului unei familii cu venituri medii. Gazele naturale, în special, trec printr-un proces de scumpire și deja se vorbește în unele țări europene despre restricții cauzate de lipsa de resurse. Din perspectiva încălzirii, mansardele au câteva particularități, de care depinde cuantumul facturii. Fie că suntem în faza de proiectare sau construcție, fie că vrem să ne reabilităm mansarda, ori că simțim doar nevoia unei modernizări, trebuie să ținem cont de câteva aspecte. Când vorbim de energie, pentru încălzire sau răcire/climatizare, suntem cumva clienți captivi, dar vestea bună este că putem găsi soluții pentru a reduce costurile.
Există mai multe modalități de a face economie sau de a ne eficientiza efortul de a obține confortul dorit. Avem la îndemână metode care țin de construcția propriu-zisă, de nivelul „macro”, avem procedee care țin de detalii, dar și schimbări din perspectiva comportamentului de consum. Este greu de spus care este ordinea importanței, cert este că fiecare optimizare va avea consecințe ușor de remarcat.
Optimizarea termoizolării – este cea mai eficientă metodă, datorită căreia nu este nevoie să renunțăm la confortul obișnuit, obținând aceleași rezultate cu resurse diminuate, în orice anotimp. Termoizolarea trebuie făcută la toate elementele de construcție ale mansardei care au contact cu exteriorul, indiferent cât de neimportante ar părea (inclusiv când este vorba de alăturarea cu spații neîncălzite, precum garaje sau anexe). În cazul în care avem un pod neizolat, situația trebuie remediată cât mai curând posibil. Mansarda și podul sunt zonele în care aerul are cea mai ridicată temperatură, prin urmare și pierderile din timpul sezonului rece vor fi cele mai mari.
Pentru ferestre (la lucarne), ferestre de mansardă sau uși (când este cazul – spre balcon sau terasă), vom apela doar la variante de tâmplărie modernă, cu sticlă termoizolantă, eventual de tip Low-E sau „4 anotimupuri”.
Un sistem de încălzire mai performant este, de asemenea, definitoru. În cazul încălzirii cu gaze naturale, este de preferat o centrală termică în condensare, care poate avea un randament de 90 – 95 % (comparativ cu 70 – 80% în cazul unei centrale obișnuite, chiar cu tiraj forțat).
Centrala în condensare utilizează inclusiv energia termică a vaporilor de apă angajați în procesul de evacuare a gazelor de ardere, vapori pe care îi condensează printr-un schimbător de căldură special; astfel, randamentul crește substanțial, dar nu la peste 100%, așa cum este promovat de unii comercianți – aceasta contrazice legile fizicii. Cea mai bună cale de a optimiza confortul cu consum mic de energie este integrarea elementelor radiante în pardoseli și pereți.
Utilizarea unor surse de energie regenerabilă – pot fi pompe de căldură, panouri solare, energie geotermală, eoliană, biogaz etc. Acestea transformă energia termică din aerul exterior, sol, pânza freatică, sau cea mecanică din aer în energie termică sau electrică ce pot fi folosite pentru încălzirea locuinței, în speță a mansardei. Din păcate, echipamentele au încă prețuri prohibilitive pentru majoritatea consumatorilor, subvențiile de la stat sunt limitate și, ca soluții individuale, pot fi disponibile doar pentru cei care au o casă „pe pământ”, respectiv în apropierea unei surse de energie regenerabilă. Ar fi mai simplu dacă acestea ar fi folosite ca sisteme comune, pentru mai multe apartamente sau case; astfel, cheltuielile ar fi mai ușor de susținut, iar eficiența lor ar fi mai mare.
Ventilarea corectă – se face de preferat cu ajutorul unor sisteme speciale, care asigură aportul de aer proaspăt și o umiditate interioară echilibrată (mai ales în timpul iernii, când umiditatea interioară tinde să scadă sub limitele care asigură o respirație sănătoasă); aceste sisteme de ventilație au în același timp avantajul că, fiind bine calibrate, evită pierderile inutile de energie și sunt capabile să recupereze o parte din căldura evacuată (recuperatoare de căldură). În lipsa unui asemenea sistem, vom face aerisirea astfel încât să nu irosim căldura, prin împrospătarea completă a aerului. Periodic, pe intervale scurte de timp (câteva minute), deschidem larg ferestrele din părți opuse ale mansardei, deschizând și ușile pentru a crea curent.
Ținând întredeschise ferestrele, pentru perioade mai lungi sau permanent, încălzim anumite zone pe exterior și le răcim pe interior, ceea ce se traduce într-o pierdere nejustificată de energie.
Reducerea temperaturii ambientale poate fi o metodă practică, deoarece se pare că temperatura considerată acceptabilă depinde și de obiceiurile locului. Științific, temperatura optimă în locuință este de 18 – 21 ºC, iar aceasta poate coborâ până la 16 ºC, fără a afecta sănătatea oamenilor. Există anumite standarde pentru fiecare cameră: 20-22°C într-un living, 16-19°C în dormitor, 18-20°C în bucătărie, 22-24°C în baie, 15-18°C pe holuri. După cum se vede, marja este destul de largă, în funcție și de situația particulară a familiei (un sugar poate nu trebuie ținut la 16°C). Țările nordice sunt date ca exemplu deseori pentru faptul că nu au nevoie de foarte multă energie pentru încălzire, bineînțeles în raport cu temperaturile exterioare de acolo, care sunt mai scăzute, pe perioade mai mari. În Scandinavia, Anglia și chiar Germania, este considerată o risipă încălzirea băilor, mai ales pe timpul nopții. De asemenea, noaptea este redusă temperatura ambientală, fiind folosite pijamale și pături groase, sau chiar pături încălzite electric. Medical vorbind, nu este recomandat să dormim la o temperatură de peste 20°C. Dimineața, se programează centrala să ridice temperatura la nivelul dorit pentru activitatea diurnă. Ceea ce nouă ni se poate părea exagerat, pentru anumite culturi este viața normală de zi cu zi; totul se petrece fără senzația că este un efort deosebit, ba chiar cu conștiința că se participă la efortul ecologic și cu efecte pozitive asupra sănătății. Reducerea temperaturii ambientale se mai poate face fără probleme atunci când nu este nimeni în locuință. Chiar se poate opri centrala, dar trebuie avut în vedere ca pauza să nu fie pe termen lung, atunci când sunt temperaturi negative afară, pentru că apa poate îngheța în calorifere. De regulă, instalațiile de încălzire au sisteme de siguranță care evacuează apa atunci când temperaturile scad, astfel ca înghețul să nu producă pagube – verificați dacă aveți așa ceva.
Termostate, robinete termostatate și repartitoare – acestea ne optimizează consumul și ne permit să avem un oarecare control asupra facturilor. Termostatul reglează consumul de gaze în funcție de temperatura ambientală, pornind și oprind centrala după valoarea pentru care am optat. Acesta are însă un control doar asupra temperaturii din camera unde este amplasat, de aceea se poate apela suplimentar și la robinete termostatate (sau termostatice), care reglează temperatura caloriferului în funcție de nevoile noastre sau de dimensiunile camerei (opresc debitul de agent termic atunci când se atinge temperatura dorită). Robinetul termostatic este mai eficient decât cel obișnuit prin faptul că reglajul se face automat, nu mai trebuie acționat fizic. Repartitorul este un aparat pasiv și măsoară cantitatea de căldură cedată de calorifer într-un interval de timp, fiind folosit în general acolo unde există instalații comune pentru mai mulți consumatori. Este doar o metodă de a plăti în funcție de consum.
Draperiile, obloanele sau jaluzelele pot fi metode eficiente de menținere a temperaturii interioare pe timpul nopții, deoarece fereastra este o zonă vulnerabilă, cu transfer termic relativ mare.
Controlul consumului de apă caldă – în primul rând, aceasta nu trebuie încălzită neapărat la 60°C, pentru ca apoi să o combinăm cu apă rece, aducând-o la nivelul necesar, de 35 – 40°C, pentru spălatul vaselor sau duș. Temperatura se poate regla din centrală, cu cât mai multă acuratețe. În al doilea rând, este de preferat să avem o metodă de preparare instant a apei, fără a încălzi boilere de mari dimensiuni, a căror temperatură trebuie menținută constantă permanent (această metodă este viabilă pentru consumuri mari, când este mai dificil de controlat temperatura apei printr-o încălzire instantanee). Nu în ultimul rând, dacă vrem să consumăm mai puțină apă caldă, vom prefera să facem duș rapid, și nu baie în cadă. Cantitatea de apă este mai mică însă doar la un duș scurt; dacă depășim 10 minute și avem o pară cu debit mare, cantitatea devine comparabilă (circa 140 de litri).