Podul unui acoperiș înclinat sau terasa de deasupra blocului au devenit spații valoroase, în marile orașe și nu numai; lupta pentru spațiu, cu eforturi financiare cât mai atent gestionate, se dă atât în cazul proiectelor noi, cât mai ales pentru clădirile existente, integrate în peisajul urbanistic sau într-un mediu rustic în care ne străduim să profităm la maxim de ceea ce avem la dispoziție.
Podul unui acoperiș înclinat sau terasa de deasupra blocului au devenit spații valoroase, în marile orașe și nu numai; lupta pentru spațiu, cu eforturi financiare cât mai atent gestionate, se dă atât în cazul proiectelor noi, cât mai ales pentru clădirile existente, integrate în peisajul urbanistic sau într-un mediu rustic în care ne străduim să profităm la maxim de ceea ce avem la dispoziție.
Podul
unui acoperiș înclinat sau terasa de deasupra blocului au devenit spații
valoroase, în marile orașe și nu numai; lupta pentru spațiu, cu eforturi
financiare cât mai atent gestionate, se dă atât în cazul proiectelor noi, cât
mai ales pentru clădirile existente, integrate în peisajul urbanistic sau
într-un mediu rustic în care ne străduim să profităm la maxim de ceea ce avem
la dispoziție. Situațiile de pe șantier pot fi diferite, în funcție de vechimea
clădirii, de sistemul constructiv existent, de modul în care putem interveni cu
materiale și tehnologii noi, care cresc valoarea construcției. O altă căutare
permanentă este economisirea energiei, pentru care merită să ne orientăm către
cele mai ofertante sisteme. Ferestre de mansardă, acoperișuri verzi, soluții
moderne de consolidare și conservare a zidăriei, a elementelor vechi de
tâmplărie, compartimentări ușoare – toate reprezintă oportunități pentru
arhitect, constructor, beneficiar. Acestea au fost incluse în Ghidul privind
reabilitarea utilitară și funcțională a acoperiurilor la clădirile existente,
indicativ GP 122-2014, din care v-am selectat câteva aspecte importante.
Reabilitarea utilitară și funcțională a acoperișurilor și
spațiilor aferente acestora la clădirile existente poate fi definită ca
realizarea de lucrări de reconstruire, modificare, extindere, modernizare și/sau
consolidare a acoperișurilor existente, în scopul creșterii calității arhitecturale,
structurale și funcționale, cu respectarea legislației aplicabile în vigoare.
Lucrările de reabilitare pot viza atât structura
acoperișului și învelitoarea, cât și realizarea de spații noi,
precum mansarde, terase circulabile și terase verzi. Pentru pante ale
acoperișului de peste 50% (puțin peste 26°), sunt asigurate condiții tehnice
avantajoase pentru amenajarea de mansarde la nivelul podului existent, ceea ce nu
se poate realiza pentru pante de sub 50%.
O miză majoră, pentru ca reabilitarea să poată fi numită
funcțională și utilitară, este creșterea eficienței energetice a
clădirii, în concordanță cu cerințele de reglementare urbanistică a localității,
stabilite prin documentațiile de urbanism și regulamentele aferente acestora.
În cazul în care reabilitarea acoperișului și a spațiilor
aferente acestuia implică intervenții la structura de rezistență și/sau
majorarea încărcărilor statice și dinamice, este obligatorie expertizarea
tehnică privind rezistența mecanică și stabilitatea întregii construcții
(structură și elemente nestructurale), iar în cazul amenajării podurilor
existente ca mansarde se impune expertizarea tehnică privind securitatea la
incendiu, precum și auditul energetic al acestora.
O reabilitare a podului poate fi o excelentă ocazie de a
elimina materialele vechi, degradate, deseori solicitante pentru structura
construcției și surse pentru degradarea în continuare a acesteia. Tot în
această etapă se pot face consolidări, înlocuiri și reproiectări ale
instalațiilor, o regândire a modului de a utiliza spațiul existent. Pentru
clădirile cu valoare arhitecturală, desigur, se dorește păstrarea în procent
cât mai ridicat a vechilor materiale, dar aceasta nu exclude conservarea lor cu
soluții moderne. Iar acolo unde arhitectura existentă nu este o miză, se poate
gândi o modificare a întregii clădiri prin intervenția asupra acoperișului.
Tipurile de clădiri existente ale căror acoperișuri și
spații aferente acestora pot fi reabilitate utilitar și funcțional sunt:
· Clădiri
civile cu regim mic și mediu de înlțime (maxim P+4E), cu acoperișuri cu pantă sau tip terasă;
· Clădiri
civile cu regim mediu și mare de înălțime (peste P+4E), cu acoperișuri cu pantă sau tip terasă;
· Clădiri
civile din domeniile administrație, comerț, sănătate, cultură, învățământ,
sport, turism etc., cu
acoperișuri cu pantă sau tip terasă;
· Clădiri
industriale și agro-zootehnice cu acoperișuri tip terasă sau cu pante reduse (5%÷20%).
Trebuie menționat că la primele 3 tipuri de clădiri rolul
reabilitării poate fi și cel de majorare a capacității funcționale a acestora,
iar la toate tipurile de clădiri se pot prevedea și suprafețe plantate
(acoperișuri verzi), instalații de producere a energiei din surse regenerabile
etc.
În
practică, pot fi întâlnite diverse situații particulare, sisteme constructive,
care țin de tipul clădirii al cărei acoperiș trebuie reabilitat sau modificat.
Iată-le pe cele mai frecvente:
· Clădiri
cu pereți din zidărie calculați numai pentru sarcini gravitaționale (pereți doar portanți, din perioada în care nu apăruseră
reglementările privind proiectarea seismică a construcțiilor), realizate de
regulă până în anii 1950, având:
– pereți
portanți din zidărie de cărămidă plină presată având, în general, grosimea de 1½
cărămizi la pereții exteriori și de o cărămidă la pereții interiori;
– planșee
cu grinzi și scânduri din lemn și plafon ușor din tencuială pe trestie sau șipci
din lemn (în special la ultimul nivel) sau planșee cu plăci și grinzi din beton
armat;
– acoperișuri
în pantă, cu pod și învelitoare pe șarpantă din lemn, mai rar acoperișuri tip
terasă.
· Clădiri
cu pereți structurali din zidărie întărită cu centuri din beton armat, calculați numai pentru sarcini gravitaționale (construite
în general în anii 1950 – 1963), având:
– Pereți
portanți din zidărie de cărămidă plină presată întărită (grosimea de o cărămidă
la pereții interiori și 1½ la pereții exteriori ), cu centuri și stâlpișori din
beton armat;
– Planșee
cu plăci și grinzi din beton armat sau planșee cu grinzi și podină din lemn;
– Acoperișuri
în pantă, cu pod și învelitoare pe șarpantă din lemn, precum și acoperișuri tip
terasă.
· Clădiri
cu pereți structurali din zidărie întărită, cu stâlpișori și centuri din beton
armat, calculați atât
pentru sarcini gravitaționale, cât și pentru sarcini seismice, realizate în
special după 1963, având:
– Pereți
structurali din zidărie de cărămidă (plină sau cu goluri verticale), ori din blocuri
din BCA, întăriți cu stâlpișori și centuri din beton armat, având grosimea
pereților exteriori stabilită pe considerente de izolare termică;
– Planșee
realizate aproape în exclusivitate cu plăci și grinzi din beton armat;
– Acoperișuri
de tip terasă și mai rar de tipul celor cu pante, cu pod și învelitoare pe
șarpantă din lemn, metal sau beton.
· Clădiri
cu stâlpi și grinzi din beton armat, realizate de regulă până în anul 1950, calculate numai
pentru sarcini gravitaționale, în general clădiri cu un număr relativ mare de
niveluri (P+5E÷P+8E), având:
– Planșee
din beton armat;
– Acoperiș
tip terasă sau acoperiș tip terasă combinat cu un acoperiț cu pantă și cu învelitoare.
· Clădiri
în cadre din beton armat,
realizate de regulă în perioada 1950-1963, calculate pentru sarcini
gravitaționale și orizontale (ex: vânt), având:
– cadre
din beton armat dispuse în special pe direcția transversală, cu umplutură din
zidărie de cărămidă;
– planșee
cu plăci și grinzi din beton armat.
· Clădiri
etajate cu structura din beton armat, realizate după anul 1963, calculate pentru sarcini
gravitaționale și pentru sarcini seismice și având, de regulă, 5-10 niveluri,
alcătuite din:
– cadre
spațiale din beton armat sau/și pereți structurali din beton armat;
– planșee
cu plăci și grinzi din beton armat;
– acoperișuri
în special de tip terasă, cu scurgeri interioare și mult mai rar acoperișuri de
tipul celor cu pante mari, cu pod și învelitoare pe șarpantă din lemn, metal
sau beton (numai în cazul clădirilor cu max. 5 niveluri).
· Clădiri
cu structură din metal sau mixtă (beton și metal), caracteristice de regulă clădirilor industriale.
Reabilitarea
podului
În funcție de tipul planșeului peste ultimul nivel și de
raportul expertizei tehnice/audit energetic,
lucrările de intervenții asupra podului, presupun, de
regulă:
· Pentru
podul existent din acoperișul unei clădiri la care ultimul planșeu este din
lemn:
– desfacerea
și îndepărtarea pardoselii și umpluturii (zgură, nisip etc.) aflate între
grinzișoarele/grinzile planșeului;
– desfacerea
și îndepărtarea plafonului (realizat din scânduri sau cu tencuială pe șipci,
trestie și/sau rabiț);
– realizarea
tuturor componentelor tehnico–funcționale ale planșeului cu structura
consolidată sau cu structură nouă, după caz, inclusiv a unui acces în viitoarea
mansardă (dacă nu există);
– consolidarea,
după caz, a șarpantei acoperișului și/sau reconfigurarea acesteia, în concordanță
cu partiul de compartimentare/amenajare funcțională a mansardei;
– executarea
în învelitoarea existentă a golurilor pentru elementele de iluminare și
ventilare, precum și montarea acestora și a instalațiilor și echipamentelor
necesare;
– repararea
și finisarea învelitorii existente, sau desfacerea acesteia pentru repararea/refacerea
suportului său (astereală, căpriori, pane) și executarea unei învelitori noi,
prevăzute cu toate dotările necesare;
– montarea,
după caz, pe învelitoare a unor sisteme pentru producere de energie din surse regenerabile;
– realizarea
sub învelitoare a unui sistem termoizolant și fonoizolant;
– realizarea
compartimentării funcționale a spațiului mansardat nou creat, a plafonului, a
instalațiilor și finisajelor acestuia.
Toate elementele din lemn aferente planșeului și
acoperișului vor fi ignifugate și tratate cu produse biocide.
· Pentru
podul existent din acoperișul unei clădiri la care ultimul planșeu este din
beton armat (monolit sau din elemente prefabricate):
– desfacerea
și îndepărtarea pardoselii și/sau a umpluturii aflate peste planșeul din beton
armat, inclusiv a instalațiilor electrice;
– realizarea
tuturor componentelor tehnico–funcționale ale planșeului, cu structura, după
caz, consolidată în concordanță cu soluția de compartimentare/amenajare a
mansardei;
– realizarea
accesului din ultimul nivel existent în viitoarea mansardă;