Situația de pornire – clădire construită in 1928, in stil neoromanesc, masivă, camere cu dimensiuni generoase, cu peste 3,5 m inălțime și stucaturi la plafon respectiv lambriuri și elemente decorative din lemn in planul pereților. Aceasta desigur era situația la construirea imobilului, respectiv la ultima renovare, după cutremurul din 1977, cand autoritățile comuniste au intreprins o amplă operațiune de consolidare/reparare a clădirii.
Situația de pornire – clădire construită in 1928, in stil neoromanesc, masivă, camere cu dimensiuni generoase, cu peste 3,5 m inălțime și stucaturi la plafon respectiv lambriuri și elemente decorative din lemn in planul pereților. Aceasta desigur era situația la construirea imobilului, respectiv la ultima renovare, după cutremurul din 1977, cand autoritățile comuniste au intreprins o amplă operațiune de consolidare/reparare a clădirii.
Situația
de pornire – clădire construită in 1928, in stil neoromanesc, masivă, camere cu
dimensiuni generoase, cu peste 3,5 m inălțime și stucaturi la plafon respectiv
lambriuri și elemente
decorative din lemn in planul pereților. Aceasta desigur era situația la
construirea imobilului,
respectiv la ultima renovare, după cutremurul din 1977, cand autoritățile
comuniste au
intreprins o amplă operațiune de consolidare/reparare a clădirii.
Totuși, după peste 4 decenii de dezinteres și nicio
investiție de întreținere / reparații și finisaje, noii proprietari au găsit pe
teren o situație de plâns, la propriu. Pereți negri, înecați în funingine, zone
ample de igrasie persistentă, tencuială căzută pe zone mari, parchet scos
parțial pentru trasee improvizate de aducțiune apă/scurgeri, sobe mai mult sau
mai puțin funcționale – o inovație a locatarilor a constat în folosirea sobelor
cu gaz și pe lemne, deloc o opțiune fericită nici din perspectiva siguranței nici
a prezervării finisajelor. Mai cu seamă tavanele prezentau serioase
deteriorări, tencuiala fiind căzută pe zone ample, fiind chiar pe alocuri vizibilă
amprenta armăturii planșeelor.
O remarcă vizavi de aspectul general al fațadei –
tâmplăria originală arcuită din stejar a fost mascată parțial cu polistiren, parțial
acoperită cu geam termopan dar nu în dimensiunile originale, partea superioară în
arc fiind omisă – rezultatul arăta rău și din exterior, și din interior, dând
senzația de neterminat, de neunitar, având în vedere că restul ferestrelor
fațadei aveau ramele originale arcuite. Noii proprietari și-au dorit renovarea
din temelii a etajului în discuție, poate cel mai frumos al clădirii, singurul
prevăzut cu balcoane și spații de locuit exclusiv. Înainte
de orice însă, au apelat la un structurist autorizat,
care a certificat starea clădirii și îndeosebi a planșeelor din beton armat. S-a
dovedit o investiție foarte bună, chiar dacă făcută intuitiv la momentul 0,
deoarece din perspectiva structurală clădirea nu necesita nicio intervenție –
zidurile de diafragmă era intacte, fără crăpături, stâlpii din rânduri de 3
cărămizi întrețesute așijderea, singurele probleme fiind de ordin estetic și de
consolidare a tencuielii planșeelor, extrem de deteriorată de infiltrațiile
apelor meteorice dar și de fumul persistent creat în fiecare sezon rece de sobele
necurățate și improvizate chiar în unele încăperi.
Intervenție
la interior
Pentru o reușită a lucrării, proprietarii au mers pe un
sistem profesional, optând pentru gama Masterplast, ale cărei componente includeau
masă de șpaclu și reparații premium, plasă de armare din fibră de sticlă,
tencuială fină de acoperire și în final lavabilă de bună calitate și cu conținut
de silicon pentru mărirea elasticității. Propriu-zis, a fost mai întâi
îndepărtată complet tencuiala veche, straturile de glet, acolo unde mai
existau, meseriașii insistând până au ajuns la placa din beton. Peste această s-a
aplicat mai întâi o masă de șpaclu pentru egalizare și apoi, a doua zi, pe
toată suprafața a fost fixată deopotrivă mecanic și chimic o plasă specială de
armare din fibră de sticlă 110 gr, cu țesătură specială dublă, având ochiuri de
10×10 mm, numită rabitz după denumirea plasei de armare a pardoselilor. Din declarațiile
echipei de meseriași care au realizat lucrarea, plasa este elastică și realizează
o consolidare optimă a suportului, iar tencuiala foarte lucrabilă, aceste
componente ale sistemului asigurând în final un suport perfect pentru finisaj.
O dificultate a lucrării, dincolo de înălțimea mare a
încăperilor ce a implicat folosirea unei schele de șantier peste tot, a constat
pe de o parte în culoarele înguste, fix cât să treacă o schelă montată, dar mai
ales în dimensiunea mare a sufrageriei, de aproape 30 mp, planșeul acesteia
fiind și cel mai deteriorat după cum se poate vedea în fotografii.
În fine, stucaturile existente perimetral pe tavan au fost
refăcute cu baghete de polistiren, deoarece originalele din ipsos erau imposibil
de refăcut și refolosit.
Dificilă a fost și realizarea glafurilor exterioare după
montarea ferestrelor pe golurile
originale. Deoarece pe exterior aspectul fațadei era bun
și nu impunea ridicarea unei schele pe exterior, glafurile au fost finisate din
interior, scoțând în prealabil geamul. A rezultat în final un apartament mare,
cu pereți perfect drepți și tavane ca noi, zugrăvit în nuanțe deschise,
contrastante cu elementele ornamentale din lemn închis la culoare. Cu prilejul
renovării ample au fost schimbate complet și toate instalațiile electrice și
termice ale clădirii. Deoarece vechile sobe au fost scoase, nefiind originalele
Meissner ci niște implanturi din anii 70, s-a putut interveni și în golurile
din zidărie aferente coșurilor de fum și diferitelor deschideri practicate în
pereții
respectivi de-a lungul timpului. Astfel, acum pereții în
discuție sunt compleți, cu rânduri de zidărie întreagă, tencuită apoi cu plasă
de armare din oțel pentru consolidare suplimentară.
Intervenția
pe exterior
Una dintre cele mai dificile lucrări a constat în
intervenția pe exteriorul clădirii din câteva considerente – (1) sageacul din
lemn era spart pe o porțiune la colțul clădirii pe unde intrau zeci de porumbei
și pătau specific fațada, (2) jgheabul de aducțiune a apei pluviale nu se
îmbina cu burlanul și (3) tencuiala fațadei era pătata pe o zonă de cca 2 mp de
funinginea care nu putea ieși pe coșurile necurățate…
Dată fiind configurația curții și terenului, nu se putea
interveni cu macara cu nacelă, această neputând intra pe poarta de joasă înălțime-cca
2,5 m în punctul cel mai înalt. S-a optat așadar pentru ridicarea unei schele profesionale
de șantier până la înălțimea necesară, operațiune destul de dificilă din cauza
îngustimii zonei de manevră. Totuși, în circa o săptămână au fost realizate
toate lucrările, inclusiv finisarea unor ample zone de fațadă cu tencuiala
distrusă de timp, dar și
finisarea glafurilor geamului băii, lăsate așa pur și
simplu de foștii locatari.
Cât privește ornamentele care bordează ferestrele, acestea
erau destul de bine prezervate, lucru de natură a depune mărturie pentru grija
cu care se construia pe vremuri. Totuși, se impunea pe alocuri finisarea lor, operațiune
realizată cu același material din gama Masterplast.