Vă puteți imagina că anual 500.000 de oameni din toată lumea vin să vadă un simplu copac, un stejar englezesc destul de comun din specia Quercus robur, întâlnită peste tot în Europa, din Caucaz până în nordul Spaniei? Ce-i drept, are dimensiuni impresionante: circa 10 m circumferința trunchiului, iar coronamentul are un diametru de 28 de metri. Ceea ce îl face însă deosebit este legătura acestui stejar cu un personaj faimos în lumea întreagă: Robin Hood.
Vă puteți imagina că anual 500.000 de oameni din toată lumea vin să vadă un simplu copac, un stejar englezesc destul de comun din specia Quercus robur, întâlnită peste tot în Europa, din Caucaz până în nordul Spaniei? Ce-i drept, are dimensiuni impresionante: circa 10 m circumferința trunchiului, iar coronamentul are un diametru de 28 de metri. Ceea ce îl face însă deosebit este legătura acestui stejar cu un personaj faimos în lumea întreagă: Robin Hood.
Vă puteți imagina că anual 500.000 de oameni din toată lumea vin să vadă un simplu copac, un stejar englezesc destul de comun din specia Quercus robur, întâlnită peste tot în Europa, din Caucaz până în nordul Spaniei? Ce-i drept, are dimensiuni impresionante: circa 10 m circumferința trunchiului, iar coronamentul are un diametru de 28 de metri. Ceea ce îl face însă deosebit este legătura acestui stejar cu un personaj faimos în lumea întreagă: Robin Hood. Conform legendei, în jurul și, uneori, printre crengile lui, se ascundeau celebrul haiduc medieval și proscrișii lui de armata șerifului de Nottingham.
Așadar, pe o suprafață de 7- 8 kmp sunt trasate poteci simple, fără niciun pavaj, și se pot face plimbări într-un cadru natural conservat cu maximă atenție, cât mai puțin influențat de intervenția omului. Nu este propriu-zis o zonă restricționată, în schimb orice construcție sau structură sunt realizate doar în urma aprobării unei comisii speciale a parcului. Pe străzile localității din proximitate au fost dezvoltate numeroase ateliere de meșteșuguri traditionale – olărit, sculptură în lemn etc.
Toate materialele folosite pentru amenajări exterioare sunt pe cât se poate naturale, începând de la coșurile de gunoi din lemn (cu aluminiu pe interior) și până la zidurile diferitelor construcții administrative ale parcului, care sunt tencuite cu un fel de argilă. Lemnul, fără strat de vopsea (acoperit doar cu o soluție hidrofugă) este folosit din plin, la bănci, garduri și chioșcuri de răcoritoare.
Există câteva clădiri absolut necesare în parc (centrul de bilete, magazine, toalete) care, deși sunt realizate cu materiale și instalații moderne, se dorește să fie cât mai puțin vizibile și agresive. Acoperișurile, pe care au crescut în voie mușchi de dimensiuni impresionante (și nu are nimeni de gând să îl îndepărteze), aproape nu se disting în peisaj decât dacă te apropii de clădiri. În mod cu totul surprinzător, acoperișurile acestor construcții au învelitori de șindrilă bituminoasă, un material frecvent utilizat în spațiul anglo-saxon. Ecologiștii nu au nicio problemă cu acest tip de material, atâta vreme cât nu poluează mediul înconjurător, nu pune în pericol sănătatea oamenilor și este reciclabil, mai ales că are proprietăți superioare de protecție. Aceste acoperișuri, păstrându-și calitățile hidroizolante, devin suport pentru adevărate ecosisteme locale.
Parcul a devenit un reper al ecologismului în Marea Britanie – după cum puteți vedea, chiar am surprins unul dintre frecventele proteste împotriva exploatării gazelor de șist prin fracturare hidraulică. În ultimul timp, subiectul exploatării nesustenabile a pădurilor a devenit un subiect fierbinte pentru România, și trebuie spus că și în această țară dezvoltată dezbaterile pe această temă sunt la ordinea zilei. Un panou din parc ne arată cât de mult s-a diminuat legendara Sherwood Forest din 1700 până acum, când nu au mai rămas decât câteva petice de pădure. Chiar dacă industrializarea și dezvoltarea urbană a făcut pagube greu de estimat în ultimele secole, spre lauda lor englezii sunt deja pe un trend de recuperare, iar statul are un control foarte riguros în acest domeniu