Pentru a amenaja terase înverzite, sau acoperișuri verzi intensive, este nevoie de crearea unor condiții propice pentru acomodarea unor plante de dimensiuni medii spre mari, însoțite de finisaje pentru a crea platforme și alei, a încorpora elemente decorative și mobilier pentru utilizarea spațiului. Din punct de vedere tehnic, există o soluție optimă, formată din straturi succesive de hidroizolație, drenaj și protecție, ce trebuie să acopere întreaga suprafață a terasei sau acoperișului pentru a fi eficientă.
Pentru a amenaja terase înverzite, sau acoperișuri verzi intensive, este nevoie de crearea unor condiții propice pentru acomodarea unor plante de dimensiuni medii spre mari, însoțite de finisaje pentru a crea platforme și alei, a încorpora elemente decorative și mobilier pentru utilizarea spațiului. Din punct de vedere tehnic, există o soluție optimă, formată din straturi succesive de hidroizolație, drenaj și protecție, ce trebuie să acopere întreaga suprafață a terasei sau acoperișului pentru a fi eficientă.
Peisagist
ioanaalexandramircea@yahoo.com
Pentru a amenaja terase
înverzite, sau acoperișuri verzi intensive, este nevoie de crearea unor
condiții propice pentru acomodarea unor plante de dimensiuni medii spre mari,
însoțite de finisaje pentru a crea platforme și alei, a încorpora elemente
decorative și mobilier pentru utilizarea spațiului. Din punct de vedere tehnic,
există o soluție optimă, formată din straturi succesive de hidroizolație,
drenaj și protecție, ce trebuie să acopere întreaga suprafață a terasei sau
acoperișului pentru a fi eficientă. Indiferent dacă pe suprafața respectivă se
va planta, sau se vor face alei cu dale, deck-uri, sau suprafețe cu pietrișuri
decorative, sistemul trebuie să fie continuu pentru a proteja clădirea și a
oferi un bun suport elementelor aplicate ulterior.
În
funcție de amenajarea dorită și de vegetația propusă, parametrii acestor
straturi de protecție diferă, pentru a reține sau drena cantități mai mici sau
mai mari de apă. Compania producătoare Bauder, cu o experiență îndelungată în
acest domeniu, a optimizat acești parametri pentru a obține trei sisteme de
acoperișuri verzi intensive ce acoperă întreg spectrul de nevoi al unei astfel
de amenajări. În toate cele trei cazuri uzuale, între sistemul pentru acoperiș
verde și structura acoperișului sau terasei se va pune o folie de egalizare și
separație prin care este evitat contactul dintre stratul de termoizolare
existent și cel de hidroizolare pentru sistemul intensiv. Se mai poate adăuga
de asemenea o barieră antirădăcini de tip BauderPlant E, în cazul în care
speciile de plante utilizate sunt mai agresive, cu un sistem radicular invaziv.
Procesul de producție al elementelor este unul sustenabil, ce folosește
materiale reciclate, reducând consumul inutil de materie primă.
Trei sisteme de bază
Primul
sistem intensiv este cel mai ușor, dar și cu cea
mai mare retenție de apă. Este recomandat pentru acoperișurile ce vor avea multă
vegetație și puține finisaje sau construcții pe terasă care să comprime
straturile. Terasele sau acoperișurile amenajate cu acest sistem sunt mai mult
pentru promenadă și relaxare ocazională, cu alei din lemn sau dale subțiri din
materiale compozite, dispuse la distanță (tip pași japonezi) și elemente ușoare
de mobilier din lemn sau metal – balansoare, băncuțe, scaune sau canapele.
Acest
sistem este format de jos în sus din:
· Strat de protecție FSM
600– cu o grosime de 4 mm, este un soi de pâslă din polipropilenă și poliester,
comprimate mecanic și termic pentru obținerea unui strat cu o retenție de apă
de circa 600g/mp și o densitate suficient de mare încât să nu permită pătrunderea
rădăcinilor plantelor la substructura acoperișului.
· Sistem de drenaj WSP 75 – este o placă din
polistiren expandat, cu dren integrat, de 75 mm înălțime, cu o capacitate de
rentenție de circa 21,5 l/mp și rezistență la compresiune de 35 kN/mp.
· Voal de filtrare FV 125–
strat cu o grosime de circa 1mm, din polipropilenă/poliester, ce separă
substratul vegetal de placa pentru drenaj, astfel încât solul din substrat să
nu colmateze sistemul și să oprească scurgerea apei.
Al
doilea sistem intensiv este unul cu un grad
de retenție a apei mai scăzut, dar cu o rezistență mare la compresiune, acceptând
trafic și finisaje pietonale, dar și carosabile și construcții ușoare, de tip
pergole și mobilier fix din lemn. Este format de jos în sus din:
· Strat de protecție FSM
600,
ca și în primul caz.
· Element de dren DSE 60,un
cofraj din HDPE, ce reține în jur de 17 l/mp și rezistă foarte bine la
compresiune.
· Voal de filtrare FV
125, ca
și în primul caz.
Al
treilea sistem intensiv conceput de specialiștii
de la Bauder este unul ce admite un mix de zone pavate cu zone înierbate,
precum și construcții mai solide și jardiniere zidite. Are cel mai mic grad de retenție
a apei din cele trei sisteme, dar este cel mai potrivit pentru o amenajare de
terasă tip grădină complexă, comportându-se ca un strat de drenaj clasic, din
piatră spartă, dar având o greutate mai scăzută și o mai bună retenție a apei.
Se poate spune că în cazul acestui sistem, dacă peisajul nu ar da de gol înălțimea
amenajării, ai putea crede ușor că este vorba despre o cochetă curte urbană.
Secretul acestui sistem stă în sistemul de drenaj utilizat. Componența
sistemului este, de jos în sus, următoarea:
· Strat de protecție FSM
600,
ca și în primele cazuri
· Sistem drenaj Bauder
Mineraldrän BS 2/11 sau L 2/11 – este de fapt un strat format din piatră spartă,
vrac, din șist expandat sau lavă, roci ușoare cu grad bun de retenție a apei –
circa 15% din volum.
· Voal de filtrare FV 125, ca și în primul caz
Se
poate observa că diferența în cadrul sistemelor intervine la nivelul
elementului de drenaj, acesta fiind cheia pentru adaptarea acoperișului sau
terasei la tipul de amenajare dorit. O a doua diferență intervine la nivelul
substratului vegetal, a cărui compoziție diferă în funcție de speciile de
plante utilizate. El poate fi un amestec de turbă, perlit, lavă, piatra ponce,
fibre vegetale, compost etc., în varii proporții, pentru a crea un sol potrivit
pentru ceea ce va fi plantat.
Substratul și drenajul
corect
Substratul
pentru un acoperiș verde intensiv trebuie să fie ușor permeabil, pentru a
drena surplusul de apă, dar cu un grad moderat de retențiepentru a nu se usca prea rapid și a da timp plantelor să absoarbă umezeala, fără
a crea un exces care să ducă la putrezirea rădăcinilor. Nu în ultimul rând,
substratul trebuie să fie bogat în substanțe organice pentru a servi drept nutrienți
cu descompunere lentă, care să ajute la dezvoltarea plantelor într-un strat de
sol mult mai mic decât cel în care cresc de obicei.
În
acest sens, Bauder pune la dispoziție pentru acoperișurile intensive mai multe
tipuri de substrat vegetal, printre care:
· Bauder
R-I – substrat reciclat, din țiglă split și perlit, în amestec cu o pătrime
turbă tare, ca materie organică, având capacitate de retenție 50% din volumul
propriu;
· Bauder
LB-I – din piatră ponce și lavă, cu 30% compost verde ca materie organică –
capacitate de absorbție a apei de 50%;
· Bauder
LB-E – din piatră ponce și lavă, cu 20% compost verde ca materie organică –
capacitate de absorbție a apei de 40%.
Aceste
sisteme acceptă numai plante perene, ierboase și arbuști de mici dimensiuni,
deoarece grosimea substratului este până la 30 cm. Plantele de mai mari
dimensiuni, precum arbuștii înalți sau arborii pitici, au nevoie de un volum
mai mare de sol decât cel ce poate fi oferit de aceste soluții. Pentru acestea
se recomandă zidirea unor jardiniere ce pot acomoda vegetația dorită și pot fi
parțial sau chiar total mascate de restul elementelor verzi sau de mobilier ori,
dimpotrivă, pot fi folosite ca elemente decorative și de atmosferă.
O șansă pentru orașele
noastre
Prin
acoperișuri și terasele acestora, orașele din România au un imens potențial,
nevalorificat de cele mai multe ori, unul care poate oferi locuitorilor o cu
totul altă perspectivă, ba chiar o serie nouă de activități. Spre deosebire de
majoritatea orașelor europene, cele din România oferă rareori posibilitatea
unor priveliști panoramice, de ansamblu. Acoperișurile sunt o resursă
neprețuită, care este aproape unanim ignorată la noi și pe care câțiva
arhitecți și fotografi români se străduiesc de câțiva ani să o promoveze, prin
imagini inedite ce oferă o perspectivă complet nouă locuitorilor asupra
propriilor orașe. Eforturile lor au început să dea roade, pe măsură ce se
deschid noi terase și restaurante amplasate „la înălțime”, oferind acest
ingredient dorit. Interesul trebuie să meargă chiar mai departe de atât, deoarece,
în special în zonele urbane dense, o terasă sau un acoperiș amenajat pot
constitui o oază de vegetație care să îmbunătățească atât viața proprietarului,
cât și a întregului oraș.
De
cele mai multe ori, spațiile neconvenționale generează amenajările cele mai
reușite, deoarece restricțiile pe care le impun pot fi valorificate de un bun
designer pentru a crea ambianțe inedite, unice în acele spații. Ne-am obișnuit
să ne uităm cu jind la cochetele balcoane și terase amenajate în Paris, să
admirăm grădinile-terasă londoneze sau din New York, dar de ce nu am putea și
noi să ne bucurăm de asemenea amenajări? Nu este deloc o imposibilitate.
Orașele României nu duc lipsă de acoperișuri interesante și spații reziduale ce
formează terase la înălțime, în special în zonele istorice, cu construcții de
la început de secol XX. Trebuie doar puțin curaj și ajutor din partea unor
specialiști pentru alegerea unor materiale și sisteme constructive care să
protejeze clădirile existente, să nu le încarce inutil și să permită utilizarea
spațiilor respective.
Prima
metoda de utilizare, despre care am mai vorbit în trecut, este cea a amenajării
unor acoperișuri verzi, în special extensive, cu plante mici, ce nu necesită
mentenanța clasică de tipul tuns, săpat etc. Astfel de amenajări vin cu o seamă
de beneficii pentru clădirea pe care sunt implementate și pentru zona în care
se găsesc: fono- și termoizolarea clădirii, preluarea parțială a apelor
meteorice, îmbunătățirea calității aerului prin purificare și generare de
oxigen, dar și un peisaj atrăgător, pentru punctele din care poate fi observat.
Cea
de-a doua metodă, cea intensivă, este de a crea din astfel de spații adevărate
grădini la înălțime, care să poată susține unele activități caracteristice.
Acest lucru este astăzi posibil datorită tehnologiilor moderne de construcții
și finisaje, ba chiar devine o nevoie stringentă pe măsură ce zonele verzi, cu
vegetație, ale orașelor devin insuficiente în raport cu presiunea exercitată de
populație și traficul urban din ce în ce mai intens.
Marea
provocare în proiectarea unor asemenea spații constă în armonizarea sistemelor
constructive și elementelor tehnice necesare cu vegetația dorită, pentru a obține
la final estetica generală căutată. Cel mai important este de reținut că orice
balcon, terasă, acoperiș sau spațiu rezidual plan, la nivelul acoperișului, cu
puțină creativitate și materialele potrivite, poate fi transformat într-un
refugiu verde de invidiat.