Multe tipuri de învelitori încearcă să ”imite” țigla, dar țigla ceramică este singulară. Ea înseamnă tradiție, legătură cu elementele primordiale ale naturii, firescul unui material pe care omul a învățat să îl stăpânească de la primele lui fapte de civilizație. Căldura și confortul unui acoperiș ceramic sunt greu de imitat, ca și sunetul discret, abia sesizat, al picăturilor de ploaie care se lovesc de el.
Multe tipuri de învelitori încearcă să ”imite” țigla, dar țigla ceramică este singulară. Ea înseamnă tradiție, legătură cu elementele primordiale ale naturii, firescul unui material pe care omul a învățat să îl stăpânească de la primele lui fapte de civilizație. Căldura și confortul unui acoperiș ceramic sunt greu de imitat, ca și sunetul discret, abia sesizat, al picăturilor de ploaie care se lovesc de el.
Multe
tipuri de învelitori încearcă să ”imite” țigla, dar țigla ceramică este
singulară. Ea înseamnă tradiție, legătură cu elementele primordiale ale
naturii, firescul unui material pe care omul a învățat să îl stăpânească de la
primele lui fapte de civilizație. Căldura și confortul unui acoperiș ceramic
sunt greu de imitat, ca și sunetul discret, abia sesizat, al picăturilor de
ploaie care se lovesc de el.
Putem vorbi despre toate acestea în alți termeni: coeficient
excelent de transfer termic, amortizarea bună a zgomotelor de impact, difuzia
echilibrată a vaporilor de apă ș.a.m.d. Și nu greșim. Toate acestea
sunt adevărate și evidențiază calitățile excelente ale ceramicii, care nu au
putut fi reproduse de niciun alt material – poate mai ușor, mai impermeabil sau
mai ieftin. Țigla este una singură și este ceramică. În aceste plăci de lut
ars este înmagazinată știința de mii de ani a oamenilor în arta de a construi,
de a proteja, de a face din locuință un cămin. Intemperiile, zgomotul orașului,
ploile acide sunt ținute afară. Între casă și exteriorul ei se creează un
tranzit firesc de apă, aer și căldură, iar totul respiră, locuința aducând
sănătate și o stare de bine, fără artificii. Dacă este vorba de un pod
mansardat, țigla ceramică este ideală pentru a constitui, împreună cu
materialele termoizolante și hidroizolante, un sistem de acoperiș perfect.
Învelitoarea ceramică aduce casei un aspect natural și
nobil în același timp. Decolorarea nu apare, iar patina
timpului adaugă casei mai multă eleganță, o integrare firească în peisaj; dacă
vrem, putem să înlăturăm lichenii din zonele umbroase, să curățăm țiglele, să
le reparăm dacă este cazul. Este un acoperiș care nu ”obosește” niciodată. Sunt
cazuri în care șarpanta a fost reparată ori înlocuită, sau chiar casa a fost
demolată, dar țigla a fost reutilizată, deși avea decenii de utilizare. Este
inutil așadar să ne întrebăm de ce țările cu tradiție în construcții continuă
să folosească pe scară largă acest material considerat încă un reper în
domeniul acoperișurilor.
Țigla ceramică are o istorie
îndelungată în România. Zone primare de dezvoltare au fost coloniile grecești,
apoi orașele romane, bizantine și otomane din Dobrogea. O tradiție puternică
este și cea din Transilvania, unde burgurile germane au crescut practic pe
cuptoarele pentru cărămidă și țiglă. Toate s-au suprapus peste o tradiție
autohtonă milenară a arderii lutului, începând cu ceramica de Cucuteni. Este o
moștenire rămasă vie încă. Și azi, avem producători de țiglă ceramică a căror
tehnologie avansată ține seama de tradiție, iar aceasta se vede în calitatea
produselor, în textură și forme. Cel mai la îndemână exemplu este Siceram, cu fabrica la Sighișoara;
istoria de peste un secol a fabricii are în urmă o tradiție mult mai veche, de
acum două mii de ani, când pe aceste locuri se valorifica argila în cuptoare
descoperite de arheologi, care pot fi văzute și azi.