Vechile materiale și tehnologii definesc confortul și acea stare de bine
de care ne amintim cu nostalgie. Ne bucurăm mult să prezentăm lucrarea
de față și ținem să felicităm beneficiarul pentru decizia sa de a da
credit unui stil de construcție tradițional, într-un prezent mult prea
marcat de construcții tip, cu materiale low cost lipsite de personalitate.
Vechile materiale și tehnologii definesc confortul și acea stare de bine
de care ne amintim cu nostalgie. Ne bucurăm mult să prezentăm lucrarea
de față și ținem să felicităm beneficiarul pentru decizia sa de a da
credit unui stil de construcție tradițional, într-un prezent mult prea
marcat de construcții tip, cu materiale low cost lipsite de personalitate.
Vechile materiale și tehnologii definesc confortul și acea stare de bine de care ne amintim cu nostalgie. Ne bucurăm mult să prezentăm lucrarea de față și ținem să felicităm beneficiarul pentru decizia sa de a da credit unui stil de construcție tradițional, într-un prezent mult prea
marcat de construcții tip, cu materiale low cost lipsite de personalitate.
Descriem în aceste pagini o lucrare deosebit de interesantă din perspectiva materialelor de construcție folosite, a arhitecturii, structurii și, în special, a soluțiilor alese pentru acoperiș: o învelitoare tradițională din lemn – șindrilă, realizată de o echipă specializată în lucrări de acest gen, pe care beneficiarul a identificat-o după îndelungi căutări. Sunt destul de greu de găsit acei meseriași care se pricep să obțină echilibrul optim între vechea meserie, cu tehnici oarecum restrictive, și standardele moderne de locuire, așa cum credem că s-a întâmplat aici.
Proiectul a avut permanent în vedere utilizarea cât mai multor materiale și tehnici tradiționale, în condițiile obținerii unei locuințe moderne ca funcționalitate, utilități, întreținere și confort. Arhitectura este și ea una atractivă, îmbinând concepțiile actuale asupra utilizării spațiului și volumetriei cu elemente de arhitectură și decorațiuni tradiționale românești. Casa (încă nefinalizată la momentul realizării acestui articol) este construită în zona de deal a județului Prahova, într-o localitate dintre Ploiești și Câmpina, cu o frumoasă perspectivă asupra colinelor din apropiere. Peste demisolul / beciul din beton, compartimentat parțial cu bolțari, a fost concepută o structură din lemn ridicată pe tălpi, cu închideri din cărămidă, parțial reciclată. S-a creat astfel o construcție în care parterul și mansarda nu au punți termice importante (doar buiandrugii de la ferestre și uși sunt realizați din beton). Arhitectura fiind una tradițională, rustică, pe două dintre laturi sunt prevăzute la parter pridvoare cu stâlpi din lemn încrustați, pe una dintre aceste laturi fiind construit chiar un cerdac, deasupra căruia a fost prevăzut un spațiu locuibil. Acoperișul cu pantă de circa 50° (minimul recomandat în normative) permite crearea unui spațiu sub învelitoare suficient de mare pentru mansardare, la acest nivel fiind create și 4 deschideri în acoperiș după modelul ”ochiul podului”, care pot deveni foarte simplu lucarne. Structura este așadar integral din lemn de diverse esențe (în mare parte rășinoase), tratat pentru ignifugare și împotriva dezvoltării insectelor. Aspectul rustic este accentuat de căpriorii sculptați în zonele unde devin vizibili din exterior, urmând ca la finisare să capete culoare și un strat de protecție suplimentar.
Șindrila din esență de fag este realizată manual, cu ajutorul unor unelte specifice. Butucul, a cărui lungime dă lungimea șindrilei, este spart cu toporașul și ciocanul de lemn, obținându-se astfel o secțiune ușor trapezoidală. Lățimea șindrilei depinde de conformația lemnului, dar este limitată undeva la circa 13-14 cm, pentru că altfel montajul devine dificil. În același timp, această lățime trebuie să fie relativ constantă, pentru a păstra cadența rosturilor. Marginii inferioare a șindrilei i se taie o pantă ușoară, pentru a permite eliminarea mai rapidă a apei, dar și pentru a căpăta o formă aerodinamică, aspect important în cazul vânturilor puternice, care pot smulge șindrila.
Trebuie spus că șindrila nu se debitează cu unelte gen ferăstrău sau circular și nu se șlefuiește, pentru că de fapt nu se dorește obținerea unei suprafețe perfect plane; neuniformitățile rezultate prin spargerea de-a lungul fibrei ajută la îndepărtarea mai rapidă a apei, cu atât mai mult cu cât nu avem o pantă foarte abruptă a acoperișului. Cu ajutorul cuțitoaielor se obține forma finală a plăcuței de lemn, care poate fi diferită, în funcție de modelul ales și de locul în care este utilizată șindrila – de exemplu la streașină partea inferioară este în unghi, pentru a prelua rolul de picurător.
Pentru obținerea unui acoperiș cu șindrilă se muncește mult și minuțios. După spusele montatorilor, pentru un metru pătrat de învelitoare se folosesc 150-160 de bucăți, cu variații în funcție de lățimea șindrilei; la o mie de șindrile se utilizează 1,5 – 1,7 kg de cuie (câte 3 – 4 cuie pe șindrilă, după caz, mai multe atunci când sunt amplasate pe margini sau colțuri, unde acestea sunt expuse la intemperii). Șindrila este bătută pe scândura care constituie astereala acoperișului – esența acesteia nu contează, singura condiție este să asigure o oarecare planeitate. În trecut, suportul era asigurat de lați cipliți cu toporul doar pe două părți, nu foarte groși (”ca pe mână”). În cazul nostru, scândurile au fost plasate la distanțe de 10 cm, iar dedesubt nu a fost aplicată folie hidroizolantă sau anticondens, dintr-un motiv simplu, dezvăluit de decanul de vârstă al echipei de montatori, care face această meserie, moștenită de la părinți, de aproape 50 de ani: șindrila trebuie să aibă aer, să se ventileze cât mai natural, pentru că altfel, sub acțiunea factorilor naturali, ”se coace” sau mucegăiește, în funcție de anotimp și de zona climatică, ceea ce îi scurtează mult durata de viață. Panta nefiind foarte mare, șindrila a fost montată pe 3 rânduri, astfel încât oriunde am face secțiune prin învelitoare, avem permanent 3 șindrile suprapuse, iar protecția este maximă. Acoperișul poate avea și pantă mai mică, dar în acest caz numărul de șindrile suprapuse crește, fiind decalate la 6-8 cm. La streașină, unde solicitările sunt frecvente și intense, șindrilele sunt mai mici și montate mai des, cu distanță mai mică între rânduri (în secțiune se pot vedea 4 straturi). Aici astereala permite, deoarece este continuă, din motive estetice și de protecție specifice paziei. Zonele de dolie dintre versanți au fost realizate cu tablă de zinc, o acoperire continuă cu șindrilă fiind dificilă tehnic și, din experiență, cu un ritm de degradare mai ridicat. La coame, șindrila orientată către vânturile dominante depășește nivelul coamei cu circa 5 cm, iar zona este protejată suplimentar prin dublarea ultimului strat de șindrilă.
Interesante ni s-au părut de asemenea echipamentele celor care montează efectiv – acele suporturi pentru materiale (șindrile și cuie), respectiv cele pe care stau montatorii, pentru a avea o poziție mai confortabilă. Ele sunt ancorate de astereală prin cârlige metalice, care le conferă siguranța necesară lucrului la înălțime.
Durata de viață a unei asemenea învelitori este estimată la minimum 30 de ani, cu atât mai mult cu cât este tratată mai des – de regulă o dată la doi ani. Există numeroase acoperișuri cu șindrilă de brad care au depășit centenarul cu ajutorul produselor tradiționale sau moderne de tratament, având rol de impermeabilizare, ignifugare și inhibare a dezvoltării mușchiului, lichenilor, insectelor sau chiar plantelor. Aceste substanțe sunt îndepărtate de ploaie, zăpadă sau vânt, astfel încât stratul protector trebuie refăcut periodic.
În încheiere, am vrea să menționăm că lucrarea este foarte apropiată de tehnicile tradiționale. Este și dificil ca, la un asemenea grad de personalizare, să încerci o standardizare: dimensiunile șindrilelor, distanțele între rânduri, tipul de rost (după cum s-a observat, nu s-a mers pe sistemul lambă-uluc, recomandat în cadrul reglementărilor recente) etc. Se poate spune că multe aspecte au fost rezolvate intuitiv, dar și pe baza experinței echipei de lucru, care a demonstrat practic fiabilitatea acestui tip de învelitoare. Ceea ce este suficient pentru o locuință modernă, care poate fi casă de vacanță sau reședință permanentă.