Problema energiei se pune mai acut decât oricând; nu mai avem privilegiul de a privi lucrurile în perspectivă, pe termen mediu sau lung, acum, când ne confruntăm cu o criză serioasă de resurse (mai mult sau mai puțin indusă), cu o poluare tot mai alarmantă și cu facturi care reflectă cu asupra de măsură toate aceste frământări. Fără să ne dorim, realitatea ne-a adus o confirmare prematură a preocupării noastre pentru case eficiente energetic, în speță pentru materiale termoizolante performante. Odinioară, când spuneam „acoperiș”, ne gândeam la învelitoare, eventual la șarpantă, atunci când era cazul. În acest moment, un acoperiș înclinat care este compus doar din șarpantă și învelitoare reprezintă un concept de minimă rezistență, pe care orice beneficiar ar trebui să îl considere doar un punct de plecare pentru ceea ce îi este necesar cu adevărat. Nici nu mai contează atât de mult faptul că podul, odată loc de depozitare sau domiciliu stabil pentru porumbei, va fi utilizat sau nu ca mansardă; el trebuie să se transforme într-o barieră împotriva pierderilor de căldură. Termoizolarea unei case noi sau reabilitarea termică a uneia vechi se fac nu doar asupra zidurilor exterioare – acestea, deși importante, reprezintă doar un pas. Fie că termoizolația se face peste planșeul de deasupra ultimului etaj, între căpriorii șarpantei sau peste șarpantă, ceva trebuie întreprins pentru a evita o risipă. De preferat, intervenim la nivelul învelitorii pentru o mansardare ulterioară.
Grosimea stratului de termoizolație este un subiect încă dezbătut la noi, dar nu în mediul specialiștilor, ci al beneficiarilor; unii dintre aceștia din urmă se dovedesc în continuare sceptici la sfaturile arhitecților, inginerilor și producătorilor, considerând că exigențele termotehnice sunt facultative, dacă nu cumva o conspirație a celor din domeniul construcțiilor, cu scopul de a-și justifica tarifele sau a-și vinde produsele. Lucrurile păreau destul de nuanțate până să apară standardele nZEB; acum nu este posibil să obții recepția unei clădiri, având anumiți parametri de performanță (atât în proiect, cât și în fapt), fără o termoizolație a acoperișului – legile fizicii nu permit.
Parafrazând o zicere celebră, estivală, nici acoperișul nu mai e ce-a fost… „Din fericire” – am completa noi, în ideea că avem la dispoziție o mulțime de materiale și sisteme care pot fi folosite, la niveluri de preț dintre cele mai diverse, cu respectarea unor standarde minime de calitate, conform normelor europene. În funcție de calitate, și durata de existență a sistemului va fi pe măsură. Fiecare material termoizolant, de la fiecare producător în parte, are avantajele și dezavantajele lui, pe mai multe paliere – ceea ce ni se pare normal.
Așadar, oricare ar fi tipul de învelitoare (ceramică, metal, beton, bitum etc.), un strat termoizolant este absolut necesar; acesta va avea și rol fonoizolant/fonoabsorbant, desigur, ceea ce într-un mediu urban zgomotos este un mare atu. Este firesc, deci, ca în paginile revistei noastre să dedicăm articole ample acestui subiect care îi preocupă pe toți cei implicați într-un proiect. De asemenea, fiecare acoperiș va avea nevoie de ventilare, deoarece apa sub formă de vapori este mult mai prezentă într-o casă de acum, comparativ cu ceea ce se întâmpla zeci de ani în umă. Grija noastră pentru igienă, pentru un aer curat, este mai mare, proporțional cu gradul de poluare existent și cu pericolele microorganismelor care ne pot afecta. Fiecare acoperiș va avea un sistem pluvial funcțional, care să diminueze efectele distrucțive ale apei în contextul unor fenomene meteorologice extreme, pe care le simțim tot mai frecvente. Departe de noi intenția de a induce o stare de anxietate – aceasta este realitatea concretă, dovedită, pe care o trăim, indiferent că o acceptăm sau nu, că o luăm în seamă sau o ignorăm, sperând că ne va ocoli cu efectele ei neplăcute. Cam acestea sunt mizele unui acoperiș modern, așa trebuie să ni-l imaginăm și să îl construim, prevăzând din start toate cele necesare; nu vom aștepta o refacere a bugetului ca să îl modernizăm, deoarece costurile vor fi mai mari, iar pierderile se înregistrează zi de zi. La noile realități, avem nevoie de noi soluții, care apar treptat și se dezvoltă pe măsură ce ne confruntăm cu fel de fel de provocări. Apare întrebarea firească: de ce nu folosim totdeauna cele mai noi sisteme pentru acoperiș, știind că la un moment dat acestea își vor justifica existența și costul? De exemplu, suntem dispuși să cumpărăm mai degrabă o mașină electrică, mizând pe faptul că peste câțiva ani tehnologia nu se va uza moral (și vom putea să vindem mașina), dar ezităm să construim un sistem de acoperiș inovativ care nu se va învechi nici peste câteva decenii. Pare bizar, dar cam acesta este comportamentul de consum al multora dintre noi. Românii nu sunt campioni nici în privința numărului de metri pătrați de casă pe cap de locuitor, dar uneori parcă ai prefera să știi că se construiește mai puțin, dar mai bine.