Barcelona e orașul cu cele mai frumoase acoperișuri din lume. Noi am fost acolo anul trecut și de atunci ne gândim cum să scriem acest articol. Când am început să pregătim ediția de față, o colegă ne-a spus că Barcelona e orașul pe care dorește să-l viziteze cel mai mult. Atunci ne-am hotărât să abordăm tema prin ochiul călătorului pasionat de acoperișuri și arhitectură.
Barcelona e orașul cu cele mai frumoase acoperișuri din lume. Noi am fost acolo anul trecut și de atunci ne gândim cum să scriem acest articol. Când am început să pregătim ediția de față, o colegă ne-a spus că Barcelona e orașul pe care dorește să-l viziteze cel mai mult. Atunci ne-am hotărât să abordăm tema prin ochiul călătorului pasionat de acoperișuri și arhitectură.
Barcelona e orașul cu cele mai frumoase acoperișuri din lume. Noi am fost acolo anul trecut și de atunci ne gândim cum să scriem acest articol. Când am început să pregătim ediția de față, o colegă ne-a spus că Barcelona e orașul pe care dorește să-l viziteze cel mai mult. Atunci ne-am hotărât să abordăm tema prin ochiul călătorului pasionat de acoperișuri și arhitectură.
Barcelona nu se rezumă la Gaudí dar nu se poate imagina fără el. Mulţi turişti merg la Barcelona numai pentru a vedea operele sale. Acest lucru e clar încă dinainte de plecare, începând chiar din avion sau din magazinele din aeroport. Noi nu ne propunem nici să epuizăm, nici să explicăm un subiect prea vast, despre care s-au scris tratate și care, poate, încă nici nu e asimilat pe deplin. O să facem de fapt un tur scurt, de weekend, notând și fotografiind ce ni s-a părut mai interesant la acoperișurile Barcelonei. Vom merge pe drumul bătătorit de turiști: din centru, mergând spre Rambla, intrăm la Casa Batlló, apoi vizavi, la Casa Milà și în final, în Parc Güell.
Casa Batlló nu a fost ridicată de Gaudí, dar a fost transformată de el dintr-o casă cu arhitectură comună într-unul dintre cele mai vizitate obiective turistice ale Barcelonei. Pe parcursul lucrărilor, între 1905 și 1907, a fost adăugat al cincilea etaj și s-au schimbat complet fațadele și acoperișul. Nu e o clădire impunătoare, se găsește în centrul foarte aglomerat al orașului dar cu toate acestea inspiră o senzație de pace și echilibru. Fațada nu are colțuri sau unghiuri drepte, fiind trasată numai din linii curbe. Este decorată cu fragmente colorate de sticlă și mozaic din plăcuțe ceramice. O legendă urbană spune că în timpul lucrărilor arhitectul a stat în stradă, în faţa clădirii, indicând personal amplasamentul fiecărei plăci de ceramică de pe faţadă. Văzut din stradă, acoperișul aduce foarte mult cu spinarea unui balaur. Este considerat unul dintre cele mai reușite acoperișuri create de Gaudí, fapt explicabil poate deoarece la momentul restaurării Casei Batlló arhitectul realizase deja acoperișurile din Parcul Güell. Coșurile de fum de pe acoperiș sunt și ele speciale, acoperite cu mosaic din ceramică, în punctul cel mai înalt al acoperișului existând o cruce pe care sunt înscripționate inițialele Sfintei Familii: JHS (Isus), JHP (Iosif) și M (Maria). Poate și de aceea, acoperișul a fost comparat cu alegoria balaurului ucis de Sf. Gheorghe – patronul spiritual al Cataloniei.
Pe acceași stradă cu Casa Batlló, la doar câteva minute de mers pe jos, se găsește Casa Milà, proiectată de Gaudí la câțiva ani după Casa Batlló (între anii 1905 şi 1910). Destinația inițială era aceea de bloc cu apartamente şi birouri. Clădirea e mai cunoscută azi drept La Pedrera (carieră de piatră) datorită faţadei din piatră cenuşie care prezintă ondulări. Senzația e aproape ireală, la colţul străzii creându-se un efect de val, potențat de balcoanele sofisticat ornamentate cu fier forjat. Și aici clădirea se poate vizita, inclusiv acoperişul. Acesta e dominat de o serie de hornurile multicolore cu dimensiuni gigantice. În timpul verii, acoperişul este luminat în întregime noaptea, oferind o imagine spectaculoasă a orașului. Detaliile tehnice structurale sunt neverosimile: întreaga casă este susținută de piatră, cărămidă și armatură metalică, fără ziduri de rezistență. Această particularitate face ca zidurile separatoare ale camerelor să fie foarte ușor de îndepărtat la nevoie ori dacă se dorește acest lucru. Astfel, La Pedrera este o construcție aptă de orice folosință, precum de exemplu un hotel, cum sugera chiar Gaudí.
Prima mare lucrare a lui Gaudí a fost Parcul Güell, edificat pentru cel mai important client al său, industriașul Eusebi Güell. Amplasat pe un deal natural al orașului, este un extraordinar exemplu de arhitectură peisagistică: plin de pini şi palmieri, cu diferenţe de nivel şi trepte pavate cu ceramică colorată, alei şerpuite, coloane, o pagodă de mozaic şi sculpturi bizare, totul îmbrăcat în celebrele bucățele de faianţă colorată „marca” Gaudí. Construcțiile au fost prevăzute doar în zonele însorite, ceea ce a făcut ca peste 50% din suprafața parcului să rămână zonă verde. A fost conceput ca o grădină privată în stil englezesc menită atragerii burgheziei Barcelonei, dar a devenit la vremea sa un eşec: singurii locatari ai acestui neobișnuit cartier rămânând proprietarul, Gaudí și unicul client al acestora. Intrat aici, ai senzaţia că pătrunzi direct în lumea caselor din turtă dulce din basmul Hansel şi Gretel. Și parcă niciun alt spațiu nu pune mai mult în valoare acoperișurile: dat fiind terenul deluros, acoperişurile puținelor clădiri sunt punctele de culoare după care te poți orienta… Intrarea în parc e flancată de două clădiri neobișnuite, cu acoperişuri în forme fantastice şi turnuri șocante. Structurile imită formele naturale, cu coloane ce par a fi trunchiuri de copaci. Cele două pavilioane au formă de ou, fiind complet lipsite de linii şi unghiuri. Structura lor este din grinzi fortificate de ceramică şi bolte din cărămidă, susţinute de ziduri de rezistenţă înalte. Pavilionul din stânga, destinat inițial administraţiei, prezintă un remarcabil turn de aproximativ 17 metri înălţime, acoperit cu mozaic argilos de culoare albastră şi albă. Pavilionul din dreapta sau „casa gardienilor” este proiectat mai clasic – dacă putem folosi acest termen în contextul dat – având două etaje şi o mansardă.
Cel mai ambiţios proiect al lui Gaudí este neîndoielnic Catedrala Romano-Catolică Sagrada Familia. Arhitectul a lucrat aici începând din anul 1882 până în 1926, la moartea sa, ultimii 15 ani din viaţă dedicându-i exclusiv acestui proiect. Din ansamblul catedralei Sagrada Familia, partea edificată de Gaudí conține cripta, absida și Fațada Nativității. Noua Fațadă a Patimilor a fost construită de colaboratorii săi începând din 1925, celelalte două fiind încă în lucru. Se estimează că în ritmul actual al lucrărilor, Catedrala se va finaliza în circa 100 de ani. Complexitatea lucrării e foarte mare, iar costurile pe măsură: finanțată actualmente din donaţii private şi încasări proprii, Sagrada Familia are un buget anual de circa 20 de milioane euro.