Definițiile pe care marii arhitecți le-au dat arhitecturii au o puternică încărcătură poetică. Le Corbusier afirma că ”Arhitectura este jocul savant, corect și magnific al volumelor reunite sub lumină”, Daniel Libeskind consideră că ”Arhitectura nu se bazează pe beton și oțel și elemente ale solului; se bazează pe minuni”, Yoshio Taniguchi declară că ”Arhitectura este în principiu un recipient de ceva. Sper că va fi apreciată nu atât ceașca, cât ceaiul”.
Definițiile pe care marii arhitecți le-au dat arhitecturii au o puternică încărcătură poetică. Le Corbusier afirma că ”Arhitectura este jocul savant, corect și magnific al volumelor reunite sub lumină”, Daniel Libeskind consideră că ”Arhitectura nu se bazează pe beton și oțel și elemente ale solului; se bazează pe minuni”, Yoshio Taniguchi declară că ”Arhitectura este în principiu un recipient de ceva. Sper că va fi apreciată nu atât ceașca, cât ceaiul”.
Definițiile pe care marii arhitecți le-au dat arhitecturii
au o puternică încărcătură poetică. Le Corbusier afirma că ”Arhitectura este jocul savant, corect și magnific al volumelor reunite
sub lumină”, Daniel Libeskind consideră că ”Arhitectura nu se bazează pe beton și oțel și elemente ale solului; se
bazează pe minuni”, Yoshio Taniguchi
declară că ”Arhitectura este în principiu
un recipient de ceva. Sper că va fi apreciată nu atât ceașca, cât ceaiul”. ”Ca architect – zice Norman Foster – proiectezi pentru prezent, cu conștiința trecutului, pentru un viitor
care este necunoscut”.
Cea mai veche definire a arhitecturii care ne-a parvenit
este însă a lui Vitruviu, arhitectul roman care, prin cele zece cărți ”Despre
Arhitectură”, este primul teoretician al profesiei. Și în mod paradoxal
(poate), cel care a formulat pentru prima oară… exigențe esențiale pe care
clădirea trebuie să le asigure – calitatea arhitecturii este asigurată dacă
sunt respectate trei condiții: Firmitas – Utilitas – Venustas. În
această ordine: soliditate – utilitate – frumusețe. Este primul teoretician de
arhitectură care propune abordarea sistemică a clădirii. Această abordare a
procesului de proiectare – construcţie – utilizare a reapărut în a doua parte a
secolului XX ca necesitate în condiţiile cristalizării, mai ales în SUA, a
conceptului de abordare de performanţă (performance approach), ca modalitate de
control pentru inovaţii şi raţionalizări în toate sectoarele industriale. A
fost stabilit un set inițial de 14 cerințe care, grupate și regrupate, a ajuns
la șase în Directiva Europeană 89 – 106 asupra produselor de construcţii, din
21 decembrie 1988 (care a stat la baza elaborării Legii 10 / 1995, cu
modificările ulterioare) și la șapte în Regulamentul 305/2011, care a înlocuit
Directiva în urmă cu câțiva ani.
Sistemul clădire se poate descompune în mai multe subsisteme,
dintre care interes în contextul acestei publicații prezintă subsistemul
anvelopă supraterană. Funcțiunile anvelopei, în care se includ fațadele și
acoperișurile, sunt:
· funcţiunea de protecţie a spaţiilor închise împotriva
apelor meteorice
· funcţiunea de protecţie higrotermică a spaţiilor închise
· funcţiunea de protecţie acustică a spaţiilor închise
· funcţiunea de luminare naturală a spaţiilor închise şi de
contact vizual între acestea şi mediul exterior
· funcţiunea de ventilare naturală a spaţiilor închise
· funcțiunea de protecție a spaţiilor închise împotriva
vântului
· funcțiunea de protecție împotriva incendiului
Parte din aceste funcțiuni, pe care le considerăm astăzi
”tradiționale” s-au dezvoltat și nuanțat pe măsura evoluției tehnologiilor și
materialelor de construcție, iar procesul este evolutiv: nevoia contemporană de
conservare și / sau producere a energiei a condus, în ultimii câțiva ani, la
apariția unei noi funcțiuni a anvelopei, proprii mai ales zonei de învelitoare
(având în vedere orientarea și dimensiunile suprafețelor).
Astfel, acoperișurile vegetale câștigă teren (deși…
conceptul este milenar), panourile sau sistemele de pelicule fotovoltaice
aplicate pe elementele de învelitoare încep să se întâlnească mult mai
frecvent, mini-turbinele eoliene pentru acoperiș schimbă încet-încet imaginea
acoperișului tradițional.
Și totuși… principala funcțiune a unui acoperiș este
aceea de a proteja spațiile împotriva apelor meteorice. Din nefericire, deseori
cerința aceasta nu este respectată, fie dintr-o proiectare lacunară, fie
dintr-o execuție nefericită, fie din… ambele cauze.
Acoperișul, a cincea fațadă a casei, nu se vede decât de
sus. De jos pare deseori a fi cheltuială care ar trebui redusă (deși costul
unui acoperiș este, raportat la costul unei clădiri, de cel mult 10%).
Acoperișul trebuie proiectat responsabil, executat responsabil și… întreținut
permanent.
Am început cu Le Corbusier, încheiem cu Frank Lloyd
Wright, unul dintre coloșii arhitecturii mondiale.
Se spune că, în 1937, Frank Lloyd Wright a proiectat o
locuință pentru industriașul Hibbard Johnson. Într-o seară ploioasă, când
Johnson avea musafiri, apa a început să se prelingă din tavan, în sufragerie.
Johnson i-a telefonat lui Wright spunându-i că are musafiri și că-l plouă, că
plouă pe masă și chiar și în farfuria lui de supă. La care Wright îi răspunde: ”De
ce nu muți scaunul mai încolo?”