Ardezia este un material clasic, absolut natural, poate cel mai vechi
material folosit pentru acoperișuri, alături de lemn și fibre vegetale.
El continuă să fascineze, rămânând în topul preferințelor arhitecților
care îl propun cu bucurie pentru lucrările exclusiviste: acoperișuri,
fațade, pavaje exterioare și placări.Ardezia este un material clasic, absolut natural, poate cel mai vechi
material folosit pentru acoperișuri, alături de lemn și fibre vegetale.
El continuă să fascineze, rămânând în topul preferințelor arhitecților
care îl propun cu bucurie pentru lucrările exclusiviste: acoperișuri,
fațade, pavaje exterioare și placări.Ardezia este un material clasic, absolut natural, poate cel mai vechi material folosit pentru acoperișuri, alături de lemn și fibre vegetale. El continuă să fascineze, rămânând în topul preferințelor arhitecților care îl propun cu bucurie pentru lucrările exclusiviste: acoperișuri, fațade, pavaje exterioare și placări. După veacuri de utilizare, ardezia și montajul ei au ajuns să fie standardizate astfel încât estetica să se îmbine cu utilul și siguranța construcției.
O moștenire a Paleozoicului
Ardezia este o rocă cu grad mic de transformare metamorfică a argilelor și cenușii vulcanice, luând naștere din șisturi supuse presiunii și temperaturilor de câteva sute de grade acum 400-500 milioane de ani în Era Paleozoică. Dacă ar continua metamorfoza, ardezia s-ar transforma în filit. Modul de formare duce la o stratificare care permite spargerea în foi subțiri fără mari eforturi. În fond, sunt două direcții pe care poate fi spartă: cea de despicare în lungul stratificării și perpendicular. Există și situații în care, dat fiind trecutul geologic al sedimentelor și mișcările tectonice, nu poate fi despicată simplu sub formă de plăci, rămânând a fi folosită tăiată ca orice rocă. Din aceleași cauze originare, resturile vegetale sau animale au fost distruse, de aceea culoarea este uniformă, rareori fiind pătată cu fosile. Aceasta nu exclude o varietate relativ mare de culori, bazată pe compoziția internă, chiar dacă rocile provin din aceeași carieră: diferite nuanțe de gri, verde, roșie, chiar albastru-violet.
Domeniile în care ardezia a fost și este folosită sunt dintre cele mai variate, de la realizarea tablelor pentru scris (în trecut), până la pavaje, acoperișuri de înaltă clasă și, ca o dovadă a planeității, stabilității și rigidității optime, la obținerea celor mai bune mese de biliard. În cazul folosirii ca element pentru acoperiș, ardezia este apreciată nu atât pentru rezistența și inerția ei, cât pentru faptul că absoarbe foarte puțină apă (sub 0,4 %), ceea ce înseamnă că se va degrada foarte lent la ciclurile îngheț/dezgheț și nu se va păta. Ca o comparație, țigla ceramică absoarbe apă până la procentul de 12%, iar cea din beton – 6%. De asemenea, densitatea relativ mare (2,7 – 2,85 g/cm3) permite o bună izolare fonică, atât la zgomotul de impact pe care îl absoarbe, cât și la cel transmis pe calea aerului.
Proprietăți definitorii
Chiar dacă este un material ale cărui proprietăți depind de imprevizibilul naturii, trebuie spus că un acoperiș din ardezie realizat cu responsabilitate trebuie să răspundă unor cerințe clare. Practic, există două standarde: cel european (EN DIN 12326) și cel american (ASTM – American Standard Test Methods, cu punctele C 119, C 120, C 121, C 217 și C 406). Aceste standarde impun teste complexe, unele cu raze X, concepute să asigure rezistența unui acoperiș și, mai ales siguranța utilizatorului. Sunt stabilite astfel dimensiunile, structura internă, investigații petrografice macroscopice și microscopice care arată influența diverselor componente asupra culorii și durității, rezistența la acizi, la variații termice, conductivitatea termică și efectele asupra sănătății. Conform standardului european, un element important în compoziția ardeziei este prezența carbonului nelegat, existent în orice șist, ceea ce îi crește friabilitatea și reactivitatea, deci degradarea la factorii mecanici și de mediu. Prin urmare, carbonul trebuie să fie în procent de cel mult 2%, iar carbonații de cel mult 20%, altfel nefiind permisă utilizarea pentru acoperișuri. În acest context și în funcție de condițiile climatice ale zonei, grosimea plăcii de ardezie trebuie să includă un strat-tampon suplimentar de 5-10% care să poată fi „sacrificat” în lupta cu agenții externi.
Reguli stricte sunt și în privința dimensiunilor și planeității suprafeței. Astfel, este permisă o marjă de numai +/- 5 mm de la lungimea și lățimea declarate de producător, iar marginile nu trebuie să aibă neregularități mai mari de 5 mm la o lungime de maximum 50 cm. De asemenea, fețele trebuie să fie netede, cu neuniformități cuprinse între 0,9 și maximum 2%.