Datorită poziției oblice, o fereastră de mansardă luminează mult mai bine o cameră decât o fereastră obișnuită, verticală. În plus, există câteva reguli care îi îmbunătățesc performanțele, indiferent de poziția față de punctele cardinale și de anotimp.
REGULA NR. 1
Sunt de preferat mai multe ferestre, de dimensiuni mai mici, amplasate în locuri diferite, decât o singură fereastră de dimensiuni mari; astfel, se asigură o distribuire uniformă a luminii.
REGULA NR. 2
Înălțimea ferestrei să fie invers proporțională cu panta acoperișului; deci, acoperișurile cu panta mică au nevoie de o fereastră mai înaltă
REGULA NR. 3
Pentru a avea lumină suficientă, suprafața vitrată trebuie să reprezinte cel puțin 10% din suprafața camerei, indiferent că ferestrele sunt montate individual (departajate) sau în blocuri; în spațiile care necesită acest lucru (camere de zi), se poate ajunge fără probleme la un procent de 20%, dacă ferestrele de mansardă sunt eficiente energetic.
REGULA NR. 4
O fereastră montata la înalțime mai mare înseamnă mai multă lumină în încăpere (conform DIN 5034-1 pct. 4.2.2, marginea superioară a suprafeței vitrate trebuie să fie la cel puțin 220 cm deasupra pardoselii). Depășirea acestei înălțimi nu este recomandată atunci când manevrarea ferestrei, a sistemelor de închidere/poziționare, devine dificilă. De asemenea, atunci când
sunt prevăzute fante sau clapete de ventilație, acestea trebuie să fie la o înălțime de cel puțin 200 cm deasupra pardoselii (ne spun instrucțiunile Institutului de Tehnologie în Construcții nr. 343/96).
REGULA NR. 5
Vizibilitatea optimă către exterior și existența unui mâner impun o înălțime a marginii de jos a ferestrei de maximum 140 cm. Aceasta poate coborî până la 85-90 cm, dacă sub fereastră este loc suficient pentru un calorifer (recomandabil), iar izolația este corect aplicată. Pentru etajele situate la mai puțin de 25 m deasupra solului, distanța de la marginea inferioară a ferestrei până la pardoseală trebuie să fie de cel puțin 85 cm deasupra solului.