Cu toții am petrecut cel puțin câteva ore din viață pe internet, contemplând varii proiecte îndrăznețe de arhitectură și urbanism, admirând soluțiile găsite de proiectanți sau visând pur și simplu la o casă deosebită, cu un aspect inedit. În spatele fiecărui astfel de proiect se găsește însă și o poveste, un interesant fir epic, un șir de fapte și decizii care au făcut posibilă trasnformarea în realitate a unui vis frumos.
Cu toții am petrecut cel puțin câteva ore din viață pe internet, contemplând varii proiecte îndrăznețe de arhitectură și urbanism, admirând soluțiile găsite de proiectanți sau visând pur și simplu la o casă deosebită, cu un aspect inedit. În spatele fiecărui astfel de proiect se găsește însă și o poveste, un interesant fir epic, un șir de fapte și decizii care au făcut posibilă trasnformarea în realitate a unui vis frumos.
Ioana Mircea, Urbanist
Peisagist
ioanaalexandramircea@yahoo.com
Cu
toții am petrecut cel puțin câteva ore din viață pe internet, contemplând varii
proiecte îndrăznețe de arhitectură și urbanism, admirând soluțiile găsite de
proiectanți sau visând pur și simplu la o casă deosebită, cu un aspect inedit.
În spatele fiecărui astfel de proiect se găsește însă și o poveste, un
interesant fir epic, un șir de fapte și decizii care au făcut posibilă
trasnformarea în realitate a unui vis frumos. Astfel de realizări stau mărturie
unor fericite și (din păcate) prea rare în România, întâlniri dintre un beneficiar cu o atitudine deschisă
în fața neconvenționalului cu un proiectant ce nu dă înapoi în fața unei
provocări interesante.
Este cazul casei ”Hobbit” din satul Cercu, comuna Bârnova,
în apropierea municipiului Iași, aparținând domnului George Țăranu, un inginer
proiectant ambițios, care a înțeles că un cămin este mai mult decât un acoperiș
deasupra capului. Dorindu-și mai mult de la propria locuință pe care urma să o
construiască, a studiat diverse opțiuni pe această temă, luând în calcul atât
costurile implicate de execuție, precum și beneficiile pe termen lung,
întrucât, conform spuselor dânsului: ”construcțiile
(casele în cazul nostru) vor exista mult mai mult decât cei care le-au
proiectat/construit, respectiv cei care le locuiesc, astfel că generațiile
viitoare trebuie să beneficieze cel puțin la fel de mult ca și noi cei din
prezent de avantajele acestora”.
Ceea ce i-a atras atenția în mod special a fost un
concept, care, deși deloc nou, datorită materialelor și tehnicilor moderne de
construcție oferea echilibrul căutat dintre confortul fizic și cel emoțional
pentru tânăra sa familie: casa semi-îngropată și acoperită cu pământ, numită,
mai în glumă, mai în serios, ”hobbit-house”, întrucât cea mai celebră
reprezentare este probabil cea din faimoasa trilogie ”Lord of the Rings” a sătucului
de hobbits, ”The Shire”. Așa cum se poate observa și în imaginile realizate în
platoul de filmare din Noua Zeelandă, aspectul general al căsuțelor îngropate
este foarte pitoresc, acestea integrându-se perfect în peisajul natural.
Acest raport dintre ambientul existent și obiectul
arhitectural propus este de multe ori neglijat din păcate de multe ori, în
favoarea doleanțelor și dorințelor exotice ale beneficiarilor, în detrimentul contextului
general. Din acest motiv, casa Hobbit de la Iași este cu atât mai mult de
admirat, întrucât prin soluția arhiecturală aleasă creează o frumoasă fuziune între
elementul mineral și cel natural.
După cum spuneam, conceptul nu este deloc nou, în special
pe meleagurile noastre, unde beneficiile locuințelor de tip bordei au fost valorificate
timp de milenii. Sunt menționate de către istorici ca fiind primele locuințe
permanente din spațiul carpato-danubiano-pontic, datând încă de pe vremea
dacilor, urmând să dispară treptat după Primul Război Mondial. Longevitatea
bordeiului se datorează în special protecției ridicate oferite în fața
intemperiilor și a amplitudinilor termice mari dintre sezoane, în special în Câmpia
Română, unde vânturile puternice creau nu doar un mai mare disconfort termic,
dar și o potențială problemă pentru acoperișuri. Realizarea unui bordei era însă
mai simplă decât ridicarea unei case, necesitând mai puține materiale, deci un
cost redus, și făcând locuințele mai puțin vizibile pentru invadatori (prezența
lor era de multe ori trădată doar de fumul din vatră). Principiul pe care funcționează
este cel al inerției termice, pământul acumulând o mare cantitate de căldură pe
timpul verii, pentru a o returna apoi treptat în sezonul rece. Totodată,
acoperișul unor astfel de locuințe, realizat cu pământ și iarbă, izolează
termic interiorul, reducând nevoia de încălzire pe timpul iernii și răcire pe
timpul verii. Cu alte cuvinte, eficiența termică a locuințelor de tip bordei
este mult mai ridicată decât a caselor de suprafață, argument ce a înclinat
destul de mult balanța în cazul alegerii soluției de către domnul Țăranu. Așa
cum el însuși a punctat în diverse prezentări ale proiectului din cadrul unor
conferințe TedX sau lucrări pe această temă, energia este ”un nou criteriu […în
construcții] de care trebuie să ținem cont în mare măsură”
Convingerea că o locuință semi-îngropată și cu acoperiș
verde este soluția optimă nu a venit însă de pe-o zi pe alta. După trei ani de
căutări, când a găsit terenul perfect ca poziție și orientare cardinală,
familia Țăranu era pregătită să demareze lucrările pentru o locuință obișnuită,
supraterană, cu parter și mansardă și un garaj ca anexă. Și, totuși, configurația
terenului părea a dori să spună o altă poveste, sau cel puțin așa rezulta din
discuțiile purtate de Dl. Țăranu cu diverși apropiați, toți intuind potențialul
pentru mai mult decât o casă ”obișnuită”. Profesorul îndrumător de doctorat (și
mentor în același timp), Prof. Dr. Ing. Mihai Budescu de la Facultatea de
Construcții și Instalații din Iași, a fost cel care i-a trimis fotografiile
complexului elvețian ”Earth House Estate Lättenstrasse”, sădind ideea unei
locuințe semi-îngropate ca posibilitate. Din acel moment, Dl. Țăranu a început
un minuțios proces de cercetare și documentare pe această temă, fiind rapid
convins de avantajele acestor construcții, în ceea ce privește economia
energetică și integrarea lor în peisaj. A ajuns astfel să descopere principiul
de ”umbrelă” ce stă la baza construcțiilor noi de tip bordei, ce permit atât
schimbul de căldură dintre interior și masa de pământ ce înconjoară și acoperă
construcția, cât și buna ventilare a spațiilor pentru a anula efectul de
umiditate caracteristic în general spațiilor de tip subsol sau ”beci”.
Ultimele necunoscute, și de altfel singurele motive de îngrijorare ce mai rămăseseră,
iluminarea și ventilarea spațiilor semi-îngropate, fuseseră astfel eliminate
prin intermediul unor sisteme constructive bine gândite, care să preia și să circule
în mod natural masele de aer.
Singura problemă rămasă era cea a identificării unui
arhitect dornic să se aventureze într-o asemenea
tentativă îndrăzneață. L-a găsit în persoana domnului
Horia Țundrea, asistent la Facultatea de Arhitectură din Iași, care a înțeles încă
de la prima vizită dorința beneficiarului, precum și potențialul terenului.
Au urmat studii de specialitate (geologice, topografice) și
câteva luni de conceptualizare a proiectului, în urma cărora au rezultat câteva
variante, din ce în ce mai evoluate și mai detaliate, apropiind visul de
realitate. Odată stabilit însă partiul arhitectural și volumetria generală,
proiectul a intrat în ceea ce urma să fie probabil cea mai dificilă etapă,
aceea a calculelor structurale, coloana vertebrală ce putea susține propunerea și
transforma-o în realitate. Provocarea cea mai mare la acest capitol a
reprezentat-o acoperișul verde, a cărui greutate în acest caz o depășea pe cea
a unui acoperiș normal, întrucât era compus din:
·
un
strat structural de 25 cm (format din 15 cm de ceramică, pentru asigurarea
ventilării, și 10 cm beton armat);
·
strat
de termoizolație;
·
strat
de hidroizolație;
·
cofraj
suport pentru vegetație
·
substrat
vegetal – pământ fertil
·
vegetație
tip gazon
Cu totul, stratul de acoperiș variază între 30 și 50 cm
grosime, asigurând protecția clădirii atât la intemperii, cât și contra
pierderilor de căldura și energie. Calculele inițiale ale coeficientului global
de izolare termică, din etapa de evaluare, au plasat construcția în clasa A de
consum energetic, cel mai înalt calificativ conform grilei de evaluare.
Secretul construcției rezidă practic în alegerea și
combinarea sistemelor convenționale cu cele inovative, astfel încât să fie
eliminate toate problemele cu care s-ar putea confrunta în timp construcția:
–
structurale
și seismice, datorită încadrării în zona cu risc a locației;
–
de
drenaj și hidroizolare, pentru a preîntâmpina eventualele posibile infiltrații
ce ar afecta nu doar fizic construcția, ci și calitatea locuirii prin
umidificarea excesivă a aerului, apariția igrasiei etc.;
–
pierderile
de energie, prin adăugarea de măsuri suplimentare de termoizolare (strat din
material termoizolant și sistemul ceramic de ventilație, care să potențeze
proprietățile fizice naturale ale maselor de pământ din lateral și de pe
acoperișul casei.
Prototipul de casă pasivă rezultat este întregit de câteva
”trucuri” suplimentare, descrise chiar de proiectantul clădirii, As. Drd. Arh.
Horia Țundrea: ”Acoperișul verde
întregește simbioza volumului construit și închide circuitul «umbrelei»,
conferind eficiența energetică spațiului ce va necesita resurse minime pentru
încălzire sau răcire datorită ventilației naturale, inerției termice conferite
de pământul ce o protejează și, nu în ultimul rând, datorită aportului de
energie solară de 20% rezultat din suprafața vitrată suficient de mare
orientată spre sud-vest, cu posibilitate de obturare prin jaluzele exterioare
rabatabile. Locuința protejată de pământ este un prototip menit să
îndeplinească toate exigențele unui spațiu de locuit modern, confortabil și
eficient în exploatarea sa. Poate reprezenta o reinterpretare a soluțiilor
antice de locuire de tip bordei tradițional, desființând totodată fobia
colectivă pentru spații parțial subterane, precum și imaginea acestora ca
încăperi mici, umede și răcoroase unde lumina nu are acces în pondere
suficientă. Mai mult decât atât, acest proiect își propune sa tragă un semnal
de alarmă împotriva irosirii resurselor energetice în mod nejustificat și să
facă totodată un apel la gândirea, proiectarea și executarea responsabilă a
oricărei construcții moderne, luând în calcul fiecare element ce îi poate spori
eficiența energetică și exploatându-l în mod inteligent pentru a specula un
cost de exploatare redus sau chiar nul.”
Exemplul ”casei hobbit” de la Iași ne arată faptul că
posibilitățile, în special în acest punct al evoluției tehnologice din domeniul
construcției ne sunt limitate numai de lipsa imaginației și de absența dorinței
de inovație, cumulată cu temerile legate de sistemele constructive neconvenționale.
Astfel de realizări, chiar și în domeniul privat, ne obligă să privim dincolo
de limitele în care ne-am închis, atât ca beneficiari, cât și ca proiectanți,
de multe ori. Ne oferă totodată o perspectivă a potențialului fabulos ce rezidă
în cunoștintele simple ale trecutului, ancorate în principiile elementare ale
naturii, atunci când sunt susținute de puterea tehnologiei prezentului, ajuntându-ne
să construim un viitor mai curat, mai verde și mai sustenabil.