Criza energetică, ale cărei prime semne au apărut în anii ’70 ai
secolului trecut, a avut consecințe importante asupra legislațiilor unor
țări europene. În Germania, pierderile de energie pe metrul pătrat de
spațiu locuibil nu trebuiau să fie atunci mai mari de 180kWh/mp/an
(cifră care în 1995 a fost coborâtă la 100 kWh/mp/an).Criza energetică, ale cărei prime semne au apărut în anii ’70 ai
secolului trecut, a avut consecințe importante asupra legislațiilor unor
țări europene. În Germania, pierderile de energie pe metrul pătrat de
spațiu locuibil nu trebuiau să fie atunci mai mari de 180kWh/mp/an
(cifră care în 1995 a fost coborâtă la 100 kWh/mp/an).
Începuturile casei pasive
Criza
energetică, ale cărei prime semne au apărut în anii ’70 ai secolului
trecut, a avut consecințe importante asupra legislațiilor unor țări
europene. În Germania, pierderile de energie pe metrul pătrat de spațiu
locuibil nu trebuiau să fie atunci mai mari de 180kWh/mp/an (cifră care
în 1995 a fost coborâtă la 100 kWh/mp/an). Un reper în acest domeniu
este PassivHaus Institut din Darmstadt, care a stabilit practic
exigențele privind consumul de energie al unei locuințe. La sfârșitul
anilor ’70, existau și în alte țări nordice (Suedia, Danemarca) o serie
de „clădiri de energie redusă”, în varianta pilot, cu un nivel maxim al
pierderilor de căldura de 70 kWh/mp/an.
Dacă inițial politicile
vizau doar diminuarea pierderilor de căldură, în acest moment se
vorbește și despre costurile sistemului de încălzire/climatizare,
respectiv valorificarea tuturor surselor de energie din mediul
înconjurător, astfel încât casa respectivă să atingă o autonomie cât mai
mare – astfel a apărut „casa pasivă”.
La nivelul acoperișurilor,
exigențele au vizat îmbunătățirea izolației termice și transformarea
acoperișului într-un sistem complex, care să includă și echipamente de
valorificare a energiei solare (pentru apă caldă și energie electrică –
panourile fotovoltaice). Tot mai mulți producători de sisteme de
acoperiș includ în ofertă și panouri fotovoltaice, unele în varianta
flexibilă, sau chiar înlocuind elementele de învelitoare.
Solicitările
beneficiarilor au avut și ele un rol important în evoluția acestui
concept, care nu a rămas doar o exigență a autorităților. Cererea tot
mai mare de materiale și echipamente specifice a făcut ca în acest
moment costurile unei case pasive să fie cu doar 15-20% mai mari decât
ale unei case obișnuite, în timp ce consumul este redus cu peste 75%.
Drept urmare, construirea lor a luat amploare, iar din 2015 va deveni
obligatorie în unele țări europene.
Acoperișul unei case pasive
Arhitectura
unei case pasive nu diferă foarte mult de cea clasică, dar există
câteva restricții; în principiu, este vorba despre o formă cât mai
compactă (”turnulețele” nu sunt eficiente energetic!) și o orientare
către sud a fațadei principale, pentru a beneficia cât mai mult de
căldura și lumina soarelui. Aici sunt importante ferestrele (inclusiv și
mai ales cele de mansardă), respectiv panta, accesoriile și dotările
acoperișului.
Datorită construcției sale speciale, casa pasivă este
foarte puțin sensibilă la modificările parametrilor meteorologici, din
punctul de vedere al confortului termic, lucru respectat inclusiv la
nivelul acoperișului. În principiu, toate elementele opace ale anvelopei
(deci în afară de ferestre) trebuie să fie termoizolate astfel încât
coeficientul global de transfer termic să nu depășească cifra de 0,15
W/mpK!
De asemenea, acoperișul unei case pasive trebuie să fie
etanșeizat contra schimbului necontrolat de aer cu exteriorul. Măsurarea
științifică a etanșeității se face creând o depresiune în interiorul
casei (50 Pascali diferență față de exterior), după care se măsoară
timpul în care se ajunge la pierderea diferenței de presiune. Conform
acestei metode numite n50, se măsoară valoarea infiltrațiilor în 1/h.
Schimbul de aer prin neetanșeități trebuie să fie de cel mult 0,6 din
volumul casei pe oră; unele case testate din Germania ajung și la n50 =
0,2 1/h. Iată de ce acoperișul casei pasive trebuie să fie realizat prin
aplicarea unor folii din aluminiu, PVC sau alt material impermeabil,
lăsând sarcina aportului de aer în seama sistemelor de ventilație cu
recuperare de căldură.
BCA-ul și casa pasivă
celular autoclavizat (BCA) este un material ecologic pentru
construcții, obținut dintr-un amestec de nisip, ciment, var, ghips și
apă. BCA-ul Elpreco este caracterizat prin proprietăți izolante termice
și fonice de excepție, comparativ cu alte materiale de zidărie, având un
coeficient de transfer termic foarte bun (0,12 W/mpK).
Utilizarea
acestuia, împreună cu mortarele ce alcătuiesc sistemul de zidărie cu
rosturi subțiri – Elpreco Fix, Spritz și Flex, permite realizarea unor
clădiri eficiente din punct de vedere energetic, cu costuri reduse de
încălzire, asigurând economii substanțiale în timp, precum și un
microclimat interior plăcut și sănătos.
Coșurile de fum contează
Amprenta
de carbon corespunde volumului de emisii (oxizi azot, metan etc.)
generat pe întreaga durată de viață a unui produs ori serviciu. În
ultimii ani, acest concept a devenit tot mai important prin prisma
determinării impactului produselor asupra climatului, informația fiind
esențială prentru minimizarea consecințelor adverse astfel încât
încălzirea globală să se limiteze la 2°C.
Schiedel AG, liderul
pieței europene a sistemelor de coșuri de fum, joacă un rol important în
domeniul eficienței energetice, sistemele de coșuri ale companiei
facilitând o încălzire modernă și ultraeficientă, alături de un climat
interior confortabil. În acest sens, compania a elaborat recent un
studiu comparativ direct între amprenta de carbon a coșurilor de fum
obișnuite respectiv cea a coșurilor de fum izolate cu aspirație
periferică. Rezultatul: faza de producție a unui coș Schiedel generează
cu până la 180 kg de dioxid de carbon mai puțin decât cea a coșurilor
convenționale – echivalentul emisiilor a circa 800 km rutieri per coș.
Raportat la producția anuală a grupului, economia de emisii corespunde
cantității generate de cca 4.000 autoturisme.
„Calculele noastre
indică o reducere de aproximativ 30% comparativ cu coșurile
convenționale de fum doar în faza de producție”, declară Margit Kapfer,
managerul de proiect al institutului vienez de profil ce a elaborat
studiul.