Când ne apropiem de o construcţie, atenţia ne este atrasă de acele elemente care ies din planul faţadei, iar perspectiva asupra acoperişului se reduce (în cazul învelitorilor cu pantă) la zona de streaşină, cu sageac, elemente decorative, sistemul de jgheaburi şi burlane etc.
Când ne apropiem de o construcţie, atenţia ne este atrasă de acele elemente care ies din planul faţadei, iar perspectiva asupra acoperişului se reduce (în cazul învelitorilor cu pantă) la zona de streaşină, cu sageac, elemente decorative, sistemul de jgheaburi şi burlane etc.
Când ne apropiem de o construcţie, atenţia ne este atrasă de acele elemente care ies din planul faţadei, iar perspectiva asupra acoperişului se reduce (în cazul învelitorilor cu pantă) la zona de streaşină, cu sageac, elemente decorative, sistemul de jgheaburi şi burlane etc. Ca suprafaţă, sageacul este cel mai important, de aceea şi aspectul lui influenţează percepţia asupra întregii clădiri; este urmărit totdeauna acel aspect îngrijit, studiat, care să demonstreze atenţia acordată de către arhitect sau beneficiar fiecărui detaliu.
Clasic, din lemn
Sageacurile, iniţial din lemn, au fost adoptate ca soluţie pentru două probleme: una estetică şi una practică. Estetic, streaşina trebuia să îşi poată aduce contribuţia la aspectul casei şi pentru aceasta au fost acoperiţi căpriorii ieşiţi în planul faţadei, iar practic s-a constatat că este necesară o protecţie suplimentară pentru acea zonă destul de sensibilă dar importantă pentru protecţia construcţiei. Pe aici se poate pierde căldură şi intră insecte, dar este necesară în acelaşi timp şi o ventilaţie, pentru a crea curenţii de aer ascendenţi care să elimine pe la coamă excesul de vapori ce afectează structura acoperişului. Dat fiind faptul că este vorba despre zona streşinii, una dintre cele mai solicitate ale construcţiei, rata de degradare este destul de mare, şi nu doar din perspectivă estetică. Sub ploi, apă îngheţată şi curenţi puternici de aer, sistemele de prindere metalice ruginesc rapid, iar lemnul este supus ciclic unor variaţii dimensionale care duc la desprinderi.
Inspecţia trebuie să fie o preocupare cu frecvenţă anuală, în mod similar cumva cu ceea ce este recomandat pentru învelitori. Acoperirea cu vopsele şi lacuri la câţiva ani a fost o metodă optimă de protejare, dar nu a exclus înlocuirea la 20-30 de ani. La fel de adevărat, la unele construcţii vechi s-a neglijat recondiţionarea sau înlocuirea sagea-curilor, iar rezultatele se văd, degradările acoperişurilor pornind de multe ori tocmai din această zonă de streaşină, unde se văd toate „păcatele” unui acoperiş slab executat sau neîntreţinut.
Nu rareori observăm, la clădirile vechi, o ornamentică bogată la nivelul paziei, a structurii aparente a zonei de streaşină, atunci când e cazul – este o virtute a arhitecturii acestei zone din Europa, inclusiv din România, unde arhitectura ţărănească a avut lucruri importante de spus, prin sculpturi şi traforaje.
Cromatica sageacurilor din PVC poate fi variată, atât cât este dispus să ofere producătorul, de cele mai multe ori fiind preferate albul şi nuanţele asemănătoare lemnului de diverse esenţe, eventual în ton cu tâmplăria de la ferestre şi uşi. În fond, este vorba despre sisteme de streaşină, care constau în sageacuri, elemente de prindere şi pazii, care trebuie să se integreze cromatic.
Alternativă cu PVC
De câţiva ani, avem şi în România ca opţiune sageacurile din PVC, un material impermeabil, insensibil la activitatea insectelor, care, având o compoziţie aditivată corespunzătoare, oferă protecţie la radiaţiile UV, incombustibilitate şi variaţii dimen-sionale insesizabile. Ceea ce atrage atenţia privitorului este însă aspectul uniform, mo-nocromatic, cu aspect lambrisat, care dă o notă de eleganţă şi de acurateţe construcţiei. Fiind vorba practic de panouri de dimensiuni mari, eficienţa montării este mult mai mare iar întreţinerea se poate face simplu, prin simplă spălare cu jet de apă. Desigur, nu este necesară vopsirea sau protejarea suplimentară.
Uneori, la grosimi mai mici, acestea sunt folosite doar ca strat final peste un sageac din lemn propriu-zis. Avantajul major al PVC-ului constă tocmai în rolul lui de protecţie şi finisaj deosebit. Montatorul streşinii nu mai trebuie să fie preocupat ca sageacul să fie realizat din lemn finisat, ci poate folosi cherestea brută şi chiar conglomerate din lemn, peste care se aplică sageacul din PVC.
Foarte important este şi faptul că, fiind un material impermeabil, trebuie asigurate orificii de ventilaţie. În funcţie de mărimea spaţiului de sub învelitoare, este aleasă acea variantă care oferă o ventilaţie optimă. Mai trebuie spus că, pentru a asigura o calitate ireproşabilă din perspectiva rezistenţei mecanice şi a aspectului, montajul sageacurilor din PVC trebuie efectuat de o echipă specializată, cu experienţă în acest domeniu, ori sub directa supraveghere a unui consultant al firmei de la care a fost achiziţionat sistemul.